2012 Highlights – To Do List

Hi everyone! And welcome to 2012, our last year on Earth as we know it. Bull*it! I’m sorry, I just got carried away…

Anyway, we never know what to expect. Therefore, I made a list of To dos this year. Here we go:

1. Some people tell me I should work in a circus; or, at least, that I would fit in there. Well, I can’t tell you why they say this, but I will definitely go to see some action at Saltimbanco by Cirque Du Soleil, on 8th of February.

2. I always wanted to organise a Masquerade. As I didn’t have the chance to do it yet, I thought that paticipating in one would do for now. So, Venice, hope to see you soon! If not, the Masquerade should come to me!

3. An Ocean of White… Sounds good, right? Even if I’m not such a big fan of white, it’s never too late to try it. Since I couldn’t go in Amsterdam ( or Prague…) to be a part of it, they thought it would be nice to send the show over here. Thank you! Hope to see you there. If something happens and I don’t make it, please come and find me and drag me there! Thanks again!

4. Visit Dad. Yeah, we don’t see each other very often, but this year it’s a must! Canada, here I come! For the third time…. So, dad, please take me to Niagara Falls this time and put me in a plane via New York. I REALLY have to go there! Thanks in advance!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. You might know I was a spotswoman some time ago. Well, I thought I might give it a shot.. again. If you don’t know yet, Corpoarate Games will be the largest Multi-Sport corporate competition ever to be seen in Romania. So, wish me ( and to my colleagues participants) luck!

6. Since I was 18 I wished I had my own car. I didn’t get it so far. The time has come to bring myself together and get one! I don’t know which name it will have, nor the model or the type. All I know is that it should fit best my personality and ambitions. And, of course, it should be able to stay with me until I will be done paying the rates…. :)) Oh, God! If you know someone who wants to donate one, please contact me. Or if you’d like to give me a gift, you know what would make me happy. So thanks, I think it would be enough.

The list is not over yet. These are the first things I put in my mind for this year, besides health for my parents, my brother and my grandparents, besides happiness and joy, besides all the best for my dear ones and besides a career growth, when the time will come.

So THANK YOU 2011 for a great year! And Goodbye! Let 2012 bring us everything we didn’t get by now….

XoXo

Shopping is Art

O experienta recenta m-a determinat sa fac asta! :))

Simplu, ieri, imi iau iubitul de mana si hai la cumparaturi ( ca mi-a intrat salariul si trebuie cheltuit). Zis si facut. Ideea era sa mergem direct la Mall. Dar eu, o cunoscatoare a altor locuri cu haine originale ( nu editii limitate, dar nici uniforme), propun o deviere de la traseu, sub pretextul ca vreau sa intru doar in doua magazine ( cu tinta directa). Evident ca aflata la fata locului ( mai ceva ca un reporter care trebuie sa se documenteze pentru material), trebuia sa verific ” ïnformatiile” din cel putin trei „surse”. Asa ca intru in inca alte doua magazine, in care nu pierd, ci „castig”, aproximativ o jumatate de ora. Nu ma aleg cu mare lucru, dar ma aleg cu niste nervi facuti „ferfenita” ( nu ai mei, ci ai lui).

Asa ca, pentru urmatorul magazin ( cel in care voiam de fapt, de la bun inceput sa intru) nu mi-au mai ramas nici mie prea multe resurse de rabdare ( are si ea limitele ei, nu?!) Doar cand ii vedeam fata de om care vrea sa fie la mall, la o cafea, si nu dupa fundu’ meu nehotarat, ma determinam sa termin cat mai repede cautarile.

De aici si discutia, dezbaterea. Cand barbatii se duc la cumparaturi, stiu exact ce-si cauta, si acel lucru devine singurul pe care radarul lor il detecteaza. Si atunci, de ce naiba sa ne plimbam atat printr-un magazin sa ne uitam dupa alte lucruri de care nu avem nevoie, cand putem sa ne ducem direct la tinta, probam, ne place, cumparam?! Pai simplu, ar veni femeile sa combata: nu poti sa te duci la cumparaturi si sa spui ca ai nevoie de botine si sa intri numai in magazinele cu incaltari. Nu poti, genetic vorbind. Noi suntem create sa acordam atentie si altor detalii vestimentare care se intampla sa intervina pe parcurs ( cu cat mai mult simt al esteticii, cu atat mai multa atentie). Latura noastra emotial- sensibila, aia responsabila nu doar cu emotiile si sentimentele, dar si cu lucrurile „umane” ( nu cu cele strict tehnice) ne impiedica sa fim asa practice precum barbatii. Si daca vrem, oricat ne-am stradui ( dar nu ne prea straduim, ca ne place asa), nu reusim sa facem concurenta abilitatii barbatilor de a se strecura printre multitudinea de rafturi de pe care striga imbracamintea de toate felurile.

Asadar, in incapacitatea mea de a-mi stapani „emotiile”, am reusit cumva- cumva sa inchei prima runda si sa trec la a doua ( ca doar plecaseram catre Mall, nu?) pe care, aproape evident, am abandonat-o pe la jumatate, la o cafea in oras.

Ca sa nu va suparati prea tare pe noi, scumpii nostri consorti, sa stiti ca nu va chinuim cu rea-vointa. Ne place cu voi la cumparaturi, ca sunteti obiectivi si fermi, de asta va luam. Ne place si cu fetele, evident, dar vrem cateodata si parerile voastre. Asa ca, atunci cand consimtiti sa veniti cu noi, sper ca stiti ca trebuie sa va asumati intreaga raspundere pentru actiunile ce vor urma. Nu vrem sa va enervam, vrem doar sa apreciati cat de mult conteaza pentru noi sinceritatea si muschii vostri ( caci totusi, e mai simplu sa te strecori printre umerase atunci cand altcineva te ajuta cu bagajele). Si mai vrem sa va rasplatim pentru curajul de a face asta pentru noi asa cum stim noi mai bine si mai frumos. 😉

Pedepsiti-ma!

„Oamenii sunt mai dispusi sã plãteascã un prejudiciu decât un serviciu, deoarece recunostinta e o povarã si rãzbunarea e o plãcere”. Tacitus

Ma fac vinovata de a nu-mi putea tine gura atunci cand ma simt atacata. Ma fac vinovata de a-mi fi pastrat vreme indelungata coloana vertebrala.  Nu stiu cat de departe am ajuns datorita acestui defect, dar iata-ma unde-s, si nu-mi pare rau. Nu stiu nici cat de departe voi mai merge la brat cu el, acest defect al meu, aceasta incapaciate a mea de a nu ma lasa batuta fara sa iau parte la bataie. Stiu morala unui proverb ( ca proverbul nu-l mai stiu) care zice ca nu exista victorie fara sacrificiu. Si de asemenea, as adauga, nu exista nici infrangere fara sacrificiu.  

Cine e mai castigat intr-o situatie in care unul se lupa pentru principiile lui si pentru dreptate ( fie ea si numai dintr-un punct de vedere), sau cel care ar face orice, ar abuza de functia pe care o detine si de titlurile pline de rezonanta atasate numelui, numai ca sa-ti demonstreze ca tu, om ce esti!, ai gresit! Si ca tu, de fapt, esti un nimeni pe langa el… Cine-ti da autoritatea sa judeci alte persoane prin prisma parerilor pe care ti le faci tu la adresa acelor persoane? Cine si cu ce autoritate te-a facut pe tine atotstiutor si esti, fara cunostita mea, un Dumnezeu in devenire?

Stiu ca deseori ma lupt cu morile de vant. Dar macar ma lupt, nu adun frustrari si nici dezamagiri la adresa propriei persoane. Nu stiu nici daca voi castiga, nici daca voi pierde bataliile. Stiu sigur ca-mi mentin coloana vertebrala si sacrific lacrimi pe perna sau nopti cu luna plina pentru asta. Si cu atat ramanem. Caci cu asta mergem toti mai departe in viata, fie ca viata nostra e incununata de apelative pompoase sau nu, fie ca ai reusit sa te impui sau nu, fie ca esti apreciat la valoarea ta reala sau nu. Eu stiu ca nu depind de nimeni si ca nu am nimic de pierdut. Tot ceea ce as putea sa pierd este propria mea persoana. Pentru ca cel mai mare dusman al omului este frica.

Pe langa toate aceste culori frumoase de care suntem inconjurati, totul se reduce la alb si negru cand vine vorba de alegeri…. Pentru tine ce-i mai important?

Alfa vs. Beta

Nu-i asa ca-ti vine sa-l mananci din priviri? ( aviz femeilor)

Ei bine, desi pare tentant, extraordinar de tentant, nu-i bun. Nu-i bun, si cu asta basta. Acum o sa va intrebati toti/ toate daca sunt cumva nebuna, daca am luat-o razna, daca mi-am schimbat orientarile sexuale sau daca am baut gaz sau orice alta otrava si nu mai judec corect si lucid. Nu, nici una dintre variantele astea nu sunt valabile. Ii spuneam intr-una din zile iubitului meu ca el e baiat bun. Adica Alfa.

Barbatii Alfa sunt aceia care te iubesc pana in maduva oaselor si care iti mai si arata asta. Desigur, si barbatii Beta te-ar putea iubi daca nu s-ar iubi atat de mult pe ei si, in cazul asta, evident ca nu mai au loc sa mai iubeasca si pe altcineva la fel de mult. Tocmai de aceea, nu vei vedea aproape niciodata un barbat Alfa la sala. Sau poate ca daca e la sala e cu iubita lui, sau imediat dup-aia se intalneste cu ea si trage repede de fiare sa-i arate cat a lucrat muschii aia pectorali si bicepsii ca sa o poata tine mai bine in brate. Barbatul Alfa mananca alaturi de tine orice inghetata, bea vin rosu ca stie ca si tie-ti place, iti gateste cand nu ai tu timp sau chef sa o faci si stie vreo doua retete de prajituri pe care nici mama ta nu le-ar face atat de bine. Poate nici bunicii nu i-ar reusi performanta. Evident, ale lui sunt cele mai bune pentru ca le pregateste din inima. Stiu cum e.

Barbatul Alfa se gaseste prin cluburi, dar nu inconjurat de femei. Poate ca daca e asa, cel mai probabil sunt sora, verisoara, nepoata, prietena cea mai buna… nicidecum potentiale iubite, pentru ca el nu e interesat de alte femei, ci doar de tine. Si in niciun caz nu se va uita frumos la barbatul din spatele tau care iti admira… pantalonii scurti sau tocurile. Nu, cu siguranta ca daca va ajunge la mai aproape de 60 de cm de tine ii va spune politicos ca a incalcat teritoriul si ca se afla in pericol de… evacuare a intreg spatiului de dans. Barbatul Beta e atat de preocupat sa danseze sau sa-si etaleze ultima colectie de camasa/ curea/ pantofi/ ceas incat nici nu va observa cand tu te certi cu un necioplit care ti-a varsat cocktailul pe rochita aceea diafana pe care ai cumparat-o special pentru acea seara… in care, desigur, ar fi trebuit sa te soarba din priviri, sa te adulmece ca un catel infometat si sa te dezbrace din priviri… N-ai sa vezi; cauta un Alfa daca vrei tratamente de astea, Beta e preocupat cu rochia prietenei tale, care e putin mai transparenta decat a ta, si se vede… de asta a observat, ce ai?!

Alfa e aproape tot timpul acolo cand ai nevoie de el ( spun aproape pentru ca are si el momente in care nu poate fi langa tine din motive obiective: serviciu, parinti, amici, neamuri si alte alea). Beta e preocupat de obicei sa-si lucreze musculatura ( bine definita, de altfel), sa-si probeze perechea cea noua de blugi, sa bea o cafea cu prietenul lui care tocmai si-a cumparat o masina noua si pe care trebuie sa o testeze neaparat… in fata unei cafenele de pe Dorobanti; ca doar locul potrivit pentru o masina noua nu e altundeva, decat in parcare, la sosea, unde-l vede pitzipoancele. De altfel, Beta nu e un baiat rau. Ar vrea sa primeasca de la iubita lui tot ce primeste Alfa, numai ca nu stie cum sa ceara. Adica, mai simplu, in loc sa se preocupe de lucrurile cu adevarat importante pentru o femeie, e mai preocupat de ce crede el ca vrea ea si mai putin de ce vrea ea cu adevarat. Big mistake. Desi, in toate astea, aflam si paradoxul: Beta nici macar nu-si da seama de ceea ce face gresit, sau, mai bine zis, diferit de Alfa. In tot timpul asta, Beta il acuza pe Alfa si face misto de el ca e geek, ca nu stie sa agate o fata, ca nu are o masina misto, ca se imbraca naspa, ca nu iese in cluburile alea jmekere… de astea; dar va zic eu: Alfa areo masina mai buna decat Beta pentru ca apreciaza valoarea, merge in cluburi mai misto decat Beta pentru ca stie ce-i aia muzica buna, se imbraca foarte misto pentru ca nu se impopotoneaza ca un papagal si nici nu-si pune pene-n cap daca n-are, si, pe deasupra, pune mana pe cele mai tari femeie pentru ca DOAR asa se simt apreciati la adevarata lor valoare.

Fetelor, lasati prostiile la o parte si reorientati-va, in cazul in care n-ati facut-o deja. Desigur, ce spune eu nu-i lege, iar fiecare regula are si exceptia ei. De altfel, sunteti toti liberi sa incercati. Eu am facut-o! 😉

Eterna si fascina(n)ta…

… Romanie. Punct.

 Adevaratele peisaje ale Romaniei sunt alea pe care le vezi cu proprii ochi. Sunt muntii, dealurile, vaile, elementele naturii pe care le admiri tu. Eu le-am admirat, proaspat admirat, de prin parbriz… Am si facut un milion de poze, cred. Asta pana cand s-a spart parbrizul.

Dar aventura nu e asta. Aventura a constat in descoperirea de lucruri noi, locuri noi, plimbari lungi si dese ( cheia marilor succese; pardon, asta era cu pauzele)… Asadar, intr-o lungaaaaaa ( pentru tara noastra) drumetie, am descoperit fosta Cetate a Severinului, Dunarea, Baile Herculane, Valea Jiului, statiunea montana Straja, Tg. Jiu, si am redescoperit ( cu alti ochi de data asta) Ramnicu Valcea, Valea Oltului ( am ajuns si pe acasa pe la Fagaras- Brasov) si din nou, Valea Prahovei.

Am facut aproximativ 1000 de km in 3 zile.

 Din nefericire, am descoperit si lucruri despre care nimeni nu vorbeste ( sau nimeni pe care sa fi auzit eu). Adica: Baile Herculane mai au putin si cad cu totul; cladiri cu o arhitectura fantastica stau in paragina, nimeni nu le renoveaza, reabiliteaza, dar toti construiesc vile si vilisoare noi. Pentru ce? Ca si-asa Baile nu prea sunt functionale. Cel putin din cate am vazut eu. In judetul Mehedinti, dupa localitatea Strehaia, un minunat pod sta neterminat peste o cale ferata. Si, parca nu de ajuns de sugestiv, la capatul din mijloc al acestui pod wanna- be, stau mandre afise electorale cu nimeni altul decat actualul nostru presedinte. Nu dau nume. Apoi, nu mai trebuie sa zic prea multe despre infrastructura, ca stie toata lumea ca Romania in sine e o mare gaura ( sper sa nu  devina o mare gaura neagra). No further explanations nedeed.  

                                                      

 Pacat de tara asta fascinanta, pacat de locurile ei minunate, pacat de peisajele care-ti taie rasuflarea, pacat de oamenii care au povesti cat nu au enciclopediile din lumea-ntreaga, pacat de cetatenii care mai vor sa descopere ca undeva in tara asta mai exista speranta ca intr-o zi vom (re)deveni iubitori ai vetii si ai locurilor care ne apartin. Pacat ca nu se lucreaza pe niciunde pe unde au inceput lucrari de reabilitare intr-un ritm mai alert, pacat ca nu avem oameni care sa-si dea sufletul in munca lor, pacat ca toate sunt facute de mantuiala si pacat ca noi, tanara generatie, asistam pasiv.

Mi-ar placea sa fac ceva, mi-ar placea sa atrag atentia macar asupra acestor lucruri si mi-ar placea ca cei in masura sa mai miste totusi ceva in sensul bun ( al acelor de ceasornic) sa mai aduca speranta acestor lucruri minunate, sa lase orgoliile personale si interesele in afaceri pe langa si sa nu se mai ia dupa principiul le lasam pana nu se mai poate face nimic din ele, ca sa scada din pret, le cumparam pe doua pahare de vin si-o bere si apoi le demolam si facem altceva pe terenul asta. Pacat de voi, c-aveti putere; pacat de noi, ca traim in aceeasi tara cu voi!

 Pe modelul carte multa nu se cere, prost sa fii, sa ai putere, va las sa contemplati asupra catorva pozografii si sa constientizati ca avem prea multe de facut si trait aici ca sa stingem becu’ si sa plecam ( departe, departe de tot). Mai am multe poze de aratat, dar altadata…

Bafta! XoXo

 

Mihaela Radulescu fata cu Dan Brown

Men only

From me, to you, with love. XoXo

Previous Older Entries