Paste Fericit!

Problema mea majora e ca nu mi-am dat seama cand a trecut timpul. Mi se pare ca abia ce am iesit din Craciun si am ciocnit sampania de revelion, ca acum si ciocnim ouale.

easter1Adevarul e ca la cate am facut, n-am apucat sa cumpar oua, d-apai sa le si vopsesc. De taiat mielul nici nu se mai pune problema, caci pe langa ca nu-mi place carnea de miel ( decat in circumstantele unei gatiri foarte simandicoase si daca ma minti ca e carne de orice altceva, eventual de caprioara, si eu nu ma prind) nici macar nu am apucat sa ma dumiresc prea bine ce-i cu pregatirile pentru sarbatoarea asta sfanta.

Lasand astea la o parte, ca oricum trece timpul prea repede, si avand in vedere ca scriu din an in Paste ( apropo de sarbatoare), motivul pentru care am afisat acest post e ca vreau sa-l anunt pe Iepuras ( in cazul in care exista in traditia noastra, caci am auzit ca n-ar fi  tocmai asa), ca mi-as dori foarte tare sa-mi aduca un Purcy ( sa-l iau in teste). Am avut eu unul mai demult, dar era stricat ( sau s-a stricat intre timp ?!)… Ma rog, stie el Iepurasu’ despre ce vorbesc. Ah, am si urechiuse de iepuroaica, poate il conving asa :))

Paste Fericit, dragii babei!  Sa va bucurati de aceasta sarbatoare, de odihna si belsug! Sa fiti mai buni in perioada asta si- cine stie?!- poate chiar se intampla minuni! 😀 bunny1

Anunțuri

Păstraţi liniştea… de veci!

 Bucureştiul, sufocat de pasaje

                 pasaj3                                                                                     

Totul începe în cadrul proiectului privind “Modernizare Piaţa Eroii Revoluţiei şi Pasaj pietonal subteran”, proiect ce vizează reconfigurarea şi modernizarea zonei amintite, concomitent cu amplasarea unei staţii de tramvai şi a peroanelor aferente în zona centrală a pieţei. Pasajul va subtraversa piaţa şi va lega cele două trotuare şi căile de acces ale noilor staţii de tramvai. Prin implementarea proiectului se va realiza un impotant punct internodal de transport. Călătorii care vor utiliza mijloacele de transport în comun vor avea acces la staţia de metrou „Piaţa Eroii Revoluţiei” şi la peroanele staţiei de tramvai printr-un tunel pietonal subteran; accesul va fi facilitat prin scări rulante şi ascensoare. Planul de lucrare a reînceput pe 8 ianuarie, iar autorităţile au precizat că pasajul pietonal va fi dat în folosinţă cel târziu la sfârşitul lunii aprilie 2008.

Cum se sapă?

De ceva vreme încoace, locuitorii din zona Pieţei Eroii Revoluţiei se plâng de un miros leşiu persistent, degajat din pasajul în construcţie. Asta i-a făcut să se întrebe dacă nu cumva săpăturile din zonă nu se întind mai mult decât ar trebui.

Se pare că nu doar mirosul cadaveric este deranjant, ci şi mizeria şi noroaiele din zonă i-au adus la disperare pe locuitori. Geamurile apartamentelor din zonă stau în cea mai mare parte a timpului închise, iar trecătorii se feresc de miros cum pot mai bine. 

În timpul zilei, în ciuda frigului şi a vremii deloc favorabile, zona este înţesată de muncitori, întrucât aceştia se ocupă de diverse lucrări în cadrul proiectului modernizării; în plus, circulaţia este afectată de aparatura, echipamentele şi maşinăriile care tronesc în drum. Pietonii sunt nevoiţi să ocolească toate acestea şi să se întrebe în continuare când vor fi, într-adevăr, gata lucrările.  pasaj

Piaţa Eroii Revoluţiei este principalul culoar de trafic pentru ieşirea din Bucureşti spre Giurgiu. Restricţionarea circulaţiei în această zonă izolează o parte dintre locuitorii zonei de sud a Capitalei. Totodată, de pe 15 ianuarie şi până pe 5 februarie va fi închisă pe ambele sensuri şi Şoseaua Giurgiului. Aici vor avea loc lucrări de modernizare a carosabilului şi de înlocuire a unei conducte de gaze.

               Se zvonea că săpăturile se întind până sub cimitir. Să fie oare adevărat? Dan Sevaste, directorul firmei SOPMET spune un „Nu” categoric, însă muncitorii se contrazic între ei. Se sapă şi pe sub cimitir? „Nuuu, mergeţi pe partea cealaltă cu metroul, acolo se sapă de la metrou la cimitir…” spune unul dintre muncitori; altul e convins că „Da, până în capăt încolo…”, după care se contrazice, cum că „a început pe partea asta şi iese pe cealaltă, dar nu iese pe cimitir”. Totuşi, un paznic de la cimitir susţine că „nu are a face cu cimitirul”, în timp ce un coleg de breaslă nu ştie, nu a auzit nimic, dar ne-a recomandat să revenim „luni, de la 8 la 13”, să vorbim cu cineva.

Totuşi, directorul Sopmet a spus să nu ne luăm după „basme” şi că e imposibil să se sape şi pe sub cimitir. În virtutea acestei idei a arătat şi explicat planurile, că doar el este „cel care a făcut Grozăveştiul şi Titanul”. Argmentând că terenul este compus dintr-o argilă foarte bună, el explică de ce proiectul nu necesită o sprijinire foarte puternică, în dulapi, şi de ce au făcut acea „confecţie metalică ce descarcă tot pe coloane, un fel de pod provizoriu” sub care ei lucrează. Conform planului, totul este perfect pus la punct si aprobat de către Primăria Generală a Capitalei.

Dan Sevaste are o bogată experienţă în domeniu, după cum declară. „Ăsta este un plan pentru coloane, adică structura, între care se face sprijinire cu dulapi. Aici sunt barele.” Intră puţin în detalii tehinice, dar demonstrează că totul e ca la carte: „Ăsta e un plan care ne spune cum facem radiere, aferente ăstuia sunt secţiunile astea toate pe care le regăsesc în planşele de detalii. Am cuvele de la instalator, cuvele de la lift.”

Totuşi, oamenii se plâng. O vânzătoare de la un magazin susţine că sunt zile şi zile, că nu miroase întotdeauna, dar că mirosul e deranjant, iar alta explică scurt că ea nu ştie nimic. Până acum nimeni nu a depus vreo plângere în acest sens, iar autorităţile ridică din umeri.

A fost odată

 bellu1

Cimitirul Bellu este unul dintre cele mai mari şi mai faimoase din România. El se întinde pe un teren donat administraţiei în 1853 de către baronul Barbu Bellu şi a fost deschis în 1858.

 

Linişte, aici se odihnesc poeţii!

 

Printre personalităţile îngropate aici se numără: George Bacovia, Ion Barbu, Anda Călugăreanu, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu, Henri Coandă, George Coşbuc, Aristide Demetriade, Mihai Eminescu, Spiru Haret, Ion Minulescu, Alexandru Odobescu, Amza Pellea şi mulţi alţii. Aici se găsesc monumente funerare de o frumuseţe aparte, sculpturi rare, adesea din marmură scumpă, care înnobilează aleile. În 1852 o comisie a Sfatului Orăşenesc discuta crearea unor cimitire în afara Bucureştiului. Unul dintre acestea era situat pe uliţa Şerban-Vodă şi este Bellu de astăzi. Arhitectul Alexandru Oraşcu întocmeşte planurile pentru ridicarea capelei pe locul unde fusese cândva biserica lui Bellu cel Bătrân (1799-1853). În cimitir se află cele mai importante lucrări funerare ale marelui arhitect Ion Mincu, iar o plimbare printre mormintele vechi e ca o lecţie de istorie în aer liber.

bellu2

Asta este tot tema pt facultate. A nu se lua in calcul in alta forma 😛

 

Curatenia de primavara

In principiu, se ia tot ceea ce nu ti-a facut vreodata bine si se arunca la gunoi. No selection is needed!

Eh, nici chiar asa de drastic, dar metoda nu e departe de adevar. N-as putea spune ca ma apuc de acum de curatenia de primavara. Mai degraba ma voi apuca spre sfarsitul ei, adica al primaverii, caci acum sunt prea multe lucruri pe care le-as putea arunca la gunoi, fara nicio selectie, doar pe baza ratiunii exprimate mai sus.

De curand mi s-a repetat o intamplate intamplata ( sic!) in urma cu vreo 5 ani, care mi-a si schimbat viata ulterior ( presupun ca asta e rostul intamplarilor… 😛 ) Adica, un tip relativ bine, cu o masina destul de scumpa ( cred ca Jeepul e destul de scump, sau , ma rog, chestia aia aproximativ cat un Hummer), m-a urmarit pana in curtea facultatii numai ca sa-mi spuna ca-i place de mine si ca vrea nr meu de telefon. Distractia ar fi fost poate una care ar fi meritat, daca tipul nu ar fi fost in doar o saptamana atat de agasant. Dragut de altfel, mi-a si trimis un cadou la redactie: o carte in engleza, cel putin la fel de mare cat pagini aurii, despre business. Nice! Din pacate, as putea sa citesc doar cate o pagina pe zi, in pauzele dintre montaj sau direct sau filmare… 🙂 Inca n-am adus-o acasa ca e prea grea, dar oricum, sta linistita la birou, in sertar.

Revenind la curatenia mea de primavara, mi-ar fi placut tare mult sa incep sa „curat” de pe lista cateva teme si proiecte pentru facultate, care, cel putin aparent (daca nu si mai mult) sunt asa de inutile… Apoi, dupa ce as scapa de stress-ul asta, as mai curata si ceva prin viata si programl meu haotice si fabuloase totodata. Nu stiu anume ce, de asta am si exprimat ideea de „no selection is needed”.

Ce va sfatuiesc eu pe voi? Nimic acum. Sa va apucati la un moment dat, daca nu ati purces intre timp la curatenie, sa va faceti putina ordine printre lucruri si sa stergeti praful. Cine stie?! Poate chiar descoperiti niste lucruri sau persoane atat de bune, din trecut, peste care ati lasat sa se astearna praful, incat chiar nu veti mai avea nevoie de selectie la curatenie 🙂

Spor la treaba, eu ma apuc sa curat lista de proiecte ! ( in cazul in care nu ma scoate cineva repede afara, la soare 😀 )

(asa-mi suna mie telefonul zilele astea, dar sa nu ma intrebati de ce, ca nu stiu sa va raspund)