Locurile în care poți visa

… sunt nenumărate, teoretic; ai crede că poți să o faci oriunde (să visezi, that is…) Practic, nu e așa.

Mi se întâmplă de atâtea ori să am idei bune… întârziate. Adică să fiu în autobuz și să-mi vină o idee excelentă despre ceva ce aș vrea să scriu și-mi impun să o țin minte până ajung acasă ca să o aștern. Nu că nu aș avea un carnețel la mine (ca orice jurnalist, sau ca orice wanna-be jurnalist)… dar cine credeți voi că are loc, stând în picioare și atârnând de o bară, să mai și scrie? Ei bine, și atunci îmi pun mintea să facă exerciții, și repet în gând de țâșpe ori ideea, de am impresia că la un moment dat o și zic cu voce tare.

Sau mi se întâmplă ca vreunui inteligent să-i iasă vreo tentativă de replică de agățat și să mă uit la el gen ”In your faaaceee”, dar fără vreo replică anume… Și apoi trece momentul, că doar nu m-oi opri să stăm la o bârfă, și imediat cum ne-am distanțat vreo 3 pași, să zic, îmi vine și mie sclipitoare idee de replică… păi da, acum, când ar fi culmea să mă întorc și să strig după respectivul că a născocit și mintea mea ceva demn de replica lui… Ufff… nu de alta, dar zilele trecute mi-a zis unu, agățat de gâturile a două gagici: ”Bună… Ce grasă ești!” BUF! Piua, pauză, gol… ”Hai tu, spune-i ceva, nu te mai uita ca vaca”, se gândea mintea mea în gândul ei… Și ce naiba să-i mai zic, când eu mă autoconsider o complexată? Anyway, după ce număr acei 3 pași, vine și ideea, sau, ma rog, ”vine” și ideile: ”Dar ce perspicace ești! Înțelegi… perspicace…p.e.r.s.p.. să-ți zic pe litere?”, sau ”Aha, zise Brad Pitt al României”, sau ”Ai vrea tu să pui mâna pe grăsimile mele!” :)) Of, Doamne, că mare-i grădina Ta, și mulți îi sar gardul…

În altă ordine de idei, că doar nu am pus un titlu degeaba, revenind la ideea cu autobuzul, mi-am dat seama că este unul dintre cele mai bune locuri de visat cu ochii deschiși. Sau poate numai mie mi se întâmplă, că de la atâta oboseală e și normal să visez în autobuz; ideea e să nu și adorm, că atunci e mai nasol (că eu sunt în stare să dorm și în picioare 😛 ) Oricum, când ajung pe bulevardele mele preferate din capitală, aka B-dul Unirii și B-dul Decebal, mă desting cu priveliștea și visez la nemurire, sau, mă rog, la lucruri concrete care mi s-au întâmplat, sau la ce aș vrea să mi se întâmple… Probabil că vă întrebați ce priveliște, că în afară de clădiri nu prea ai ce să vezi acolo, dar mie îmi place pur și simplu arhitectura lor, modul în care au fost construite și aranjate, și faptul că au un aer cosmopolit, și că abia aștept să cresc mare și să mă mut pe undeva pe acolo… 😀

Alte locuri numai bune de visat? Cam unde vă vine vouă, în felul în care vă vine vouă și mai ales, cu cine vă vine vouă… 😉

Pitoreasca Vale a Oltului

In mini-vacanta din mini-weekendul acesta am mers intr-o mini-excursie…

Determinati fiind de caldura de afara (chiar daca plouase zdravan cu o seara inainte 😛 ) ne-am urcat in masina si dusi am fost. Directia Valea Oltului cu escala la Cozia si baie in apa termala de la Calimanesti.

Frumoasa tara avem (pacat ca e locuita, ar spune unii), si e atat de pitoresc totul incat chiar nu merita sa te grabesti pe drum. Stim deja ca VIATA ARE PRIORITATE, dar aproape ca devine irelevanta sintagma daca nu te si bucuri de viata; merita sa mergi incet si sa nu te grabesti nicaieri pe drum numai ca sa poti sa te uiti pe geam si sa admiri muntii, peisajul. Chiar daca nu e Oltul cel mai curat rau si chiar daca mai dai de cate o groapa sau un damb prin asfalt, tot avem o tara frumoasa! (si mentionez ca nu ma declar patrioata- „daca as fi pentr-o zi presedinte/ as lasa Romania amanet fara cuvinte”)

O excursie hranitoare pentru suflet, din toate punctele de vedere. Nimic nu se compara acum cu baia facuta pe ploaie intr-o apa calda si sanatoasa, cu muntele langa tine si cu Oltul la picioare; nu se compara cu ruga intr-o manastire precum cea de la Cozia, cu plimbarea prin statiuni in care n-am mai fost demult, cu un drum presarat cu soare si curcubeu, in note de raggae si parfum de mar…

21 sau Șansa vieții lui

E ultimul film pe care l-am văzut. Și e foarte tare, frate (asta ca să citez niște clasici în viață :P)… Ideea de bază a filmului e matematica simplă, schimbarea variabilelor, și de aici o întreagă aventură în Vegas, cu niște tineri frumoși și deștepți rău! Faze jmekere și replici de râs, așa că pune mâna și uite-te la cel mai tare film din ultima săptămână ;)) Uite mai jos și trailerul, ca să nu mai stai să-l cauți pe youtube:

Am plans 1 litru de apa

 

Probabil ca si mai mult de atat.

Am plans la 20 de ani asa cum am facut-o la 16 sau 17 cand am vazut pentru prima data “A Walk To Remember”.

Am plans cu suspine si sughituri, de cred ca ma auzeau vecinii, d-apoi mama de dincolo, care se uita la acelasi film… Mi-a zis ca ma auzea cum imi suflam nasul si putea spune dupa asta cam cat de afectata eram.

Cred ca asta e unul dintre putinele filme care trezeste emotivitatea din ticaloasa din mine.

Cred ca am plans pentru ca-mi place. Imi place cum se uita unul la altul la inceputul filmului, imi place cum o descrie el pe ea, imi place cum alege el tatuajul pentru ea si vrea un fluture, imi place ca ii plac stelele (sic!), imi place ca citeste mult, imi place cum se uita la ea si cum o saruta prima oara, imi place cum s-a dus la tatal ei sa-l roage sa o lase la cina cu el (probabil ca eu nu voi avea parte de asa ceva, chiar daca este unul dintre cele mai romantice lucruri, pentru ca nu locuiesc cu tata…), imi place puloverul pe care el i-l daruieste, imi place cand ea ii spune ca are leucemie si imi place la nebunie cum incearca el sa o salveze, desi nu se  mai poate.

De la jumatatea filmului am plans intr-una. Am plans cu suspine cand a inceput si el sa planga, atunci cand a cerut-o de sotie si felul in care a facut-o, am plans cand a stat cu ea si a vegheat-o in spital, cand s-au casatorit in biserica in care a crescut mama ei. Si au trait fericiti nu mai mult de o vara intreaga, iar ea a disparut apoi, lasandu-l sa-si aminteasca de ea ca si cand nu ar fi fost niciodata plecata. Dragostea (lor) este ca si vantul: nu il poti vedea, dar il simti. Ea a vrut un miracol, si l-a avut: pe el…

Am plans si as plange oricand la filmul asta, din nou…

 

 

 

A song to remember

Şoarecele din umbrelă

Din seria „Lucrurile frumoase durează pentru totdeauna”… muntele este unul dintre cele mai frumoase lucruri care chiar durează pentru totdeauna.

Proaspăt întoarsă de la un grătar de la munte, unde am respirat aer curat şi m-a văzut soarele la faţă, sunt gata să iau cu asalt, din nou, oraşul. Cel mai frumos verde este la munte, cea mai albă zăpadă este pe creste şi cel mai portocaliu soare tot dintre brazi se iveşte.

Iar Mel (fratele meu, pentru că am unul) conduce mai bine decât mine; şi are 15 ani; dar nici unul dintre noi nu are carnet… 🙂 Nu mai contează.

Căţeii de acolo sunt tare simpatici. Rexi o muşcă pe Bercuţa dacă-i fură mâncarea, chiar dacă amândoi au destul de multă încât să stea cu burta la soare vreo săptămână întreagă. El e mare şi destul de bătrân, iar ea, o „puştoaică” drăguţă şi neagră.

Şi tare bun e puiul la grătar, iar peştele, delicatesă. Şi eu cu un pahar de vin în mână, fac poze şoarecilor.

… pentru că aşa stăteau, ascunşi, doi şoareci, în umbrelă…

Lucrurile frumoase

Ar trebui să dureze la nesfârșit… spune un slogan publicitar. Și câtă dreptate are…

Ieri am fost uimită de optimismul și bunăstarea generală a dnei Anca Parghel. Nici măcar nu o cunosc, nu știu mai nimic despre ea și am auzit-o vorbind doar 10 minute. Dar m-a încurajat. M-a încurajat optimismul ei și m-a făcut să-mi întăresc credințele… ideile… gândurile. Știu că totul se întâmplă în noi și că ne facem viața pe atât de frumoasă pe cât o vrem sau ne-o imaginăm.

Dar totuși, cum de mii de oameni sunt nefericiți? Cum poți să-ți ”antrenezi” gândurile și sentimentele astfel încât să păstrezi lucrurile frumoase lângă tine la nesfârșit? Cum să faci să fii mereu binedispus și să te înconjori numai de lucruri bune?

Cred că nu voi afla niciodată secretul acestor lucruri, deși știu că el se află în mine. M-am ascuns și m-am închis ermetic… în mine. Toată suferința am șters-o. Știi cum e? La fel de simplu precum ai apăsa pe ”delete”.

I-am educat și pe alții în spiritul ăsta, dar am uitat să o fac și cu mine ca la carte. Tata spunea: ”Iartă, dar nu uita.” Ăsta e unul dintre posibilele elemente ale secretului. Atât timp cât ai puterea să treci peste toate, atât timp cât ești un om bun, nimic nu-ți va sta în cale. Iartă toate greșelile celorlalți, iartă toate greșelile naturii și ține minte tot ce ți se întâmplă, pentru că asta e hrana ta, e ceea ce te va ține treaz și în viață atunci când nu mai ai lucruri frumoase care să te înconjoare. Chiar și atunci când ești singur în camera ta și nu te gândești la nimic anume, toate lucrurile astea renasc în mintea ta.

Recunosc că aproape întotdeauna am vrut mai mult. Cel puțin, așa lăsam impresia. Oamenii din jurul meu mă criticau că niciodată nu mă mulțumesc cu ce am. Vă spun ceva: întotdeauna am fost mulțumită de sentimentele mele, întotdeuna am fost fericită atunci când am iubit, întotdeauna m-am rugat ca stările să rămână cu mine, pentru că eram cea mai fericită și nu ceream nimic, dar, în schimb, trebuia să dau totul. Și n-am fost nici egoistă. În schimb, întotdeauna mi-am dorit să fiu mai slabă, să fiu mai frumoasă, să fiu mai deșteaptă, să fiu mai ambițioasă, să am mai multe lucruri și tot așa. Adevărul e că am avut întotdeauna tot ce mi-a trebuit. Am vrut eu să am mai multe, atâta tot. Nu mă mulțumeam cu ce aveam pentru că știam că pot să am mai mult. Și cum naiba făceam de și reușeam câteodată?

Lucrurile frumoase din viața mea au rămas. Am amintiri, multe. Am și urâte, dar nici măcar nu se compară cu celelalte. Pentru că viața mea e cea mai frumoasă acum, când toate sunt pentru mine, când mă pot bucura de fiecare zi așa cum am învățat, când pot să iubesc, să respir, să trăiesc cum n-am făcut-o niciodată; când am cea mai frumoasă vârstă dintotdeauna, când am libertatea să fac ce vreau, când pot să învăț cel mai mult, când capacitățile mele se dezvoltă, când pot să fiu cea mai frumoasă, când am controlul sentimentelor și al vieții mele, când toată lumea e în jurul meu, când toate astrele s-au aliniat să mă servească; acum, când viața mea abia începe.

Vă spun că am testat: lucrurile frumoase durează la nesfârșit!

Previous Older Entries