My gift for you


(…) Sint din ce in ce mai convins ca nu e vorba de combinatii haotice, ca biologia si mistica se pupa pe undeva si sint legate printr-un sens adinc, dar ca nimic nu e prestabilit, ni se da numai ocazia si noi alegem daca sa o luam sau sa-i dam cu piciorul si ca daca alegerea presupune dificultate, daca presupune munca, inseamna ca e adevarata. Chimia se simte la inceput, dar se consolideaza in timp. Sau poate nu se simte deloc de la inceput, dar e posibil sa fie invatata sau primita ca un dar, ca o transmutare a elementelor, dar numai atita vreme cat nu-ti dispretuiesti corpul. (…)

Daca te iei dupa filme si muzica si articole de revista, ai zice ca toata lumea cauta dragostea sau ca o pretuieste mai mult decit orice, dar nu e asa, ni se pare ca sint atitea lucruri mai serioase, cind o avem, renuntam asa usor la ea pentru alte prostii, crezind ca e o resursa nelimitata, dar nu e. Cum imi spune mama cind ma cert cu C., impaca-te, ca viata e scurta si n-are rost sa alergi dupa himere. Inselaciunea e o astfel de himera, ti se inchide inima si ti se pare ca partenerul e un film pe care l-ai vazut de prea multe ori, cind de fapt un om e o descoperire continua, uiti ca traiesti foarte putin si n-ai timp destul sa-l iubesti cum trebuie. Inselaciunea e un fel de ADHD, in loc sa te concentrezi pe un om, te risipesti, e isteria aia de adolescent care sta acasa cind prietenii lui sunt la o petrecere si isi inchipuie ca lucruri nemaipomenite se intampla in alta parte in absenta lui- in cazul adulterului, e teama ca undeva acolo se fac tot felul de nebunii senzuale care tie, blocat la un singur partener, iti scapa printre degete. Teama de banalitate, de rutina, despre care acelasi Kierkegaard spunea ca e sursa tutror relelor, e un alt motor. La multi barbati, si mai nou si la femei, poligamia e o demonstratie de forta facuta pentru aplauzele prietenilor. Vinatoarea de trofee se plateste scump, esti condamnat la inconsistenta, la o viata de fantoma, nu apuci sa te bucuri mai mult de cineva, sa-l lasi sa ti se imprime in memoria afectiva, sa ajungi sa-i pretuiesti stingaciile sau acele particularitati pe care le numim defecte, sa-i descoperi calitatile mai putin vizibile, unicitatea si frumusetea sa. (…)

In cele din urma, inseli si pentru ca ti-e prea bine si ai uitat cum e sa-ti fie rau, ca atunci cind te vindeci de o boala si uiti cum te-ai chinuit si reiei obiceiurile nesanatoase. Ai dragoste si crezi ca e normal sa o ai si te plictiseste. De cite ori o sa ajung in acest punct, sper ca o sa-mi amintesc de momentele cind clantaneam de frig in plin soare, cind cautam afectiune si dadeam peste pereti reci.

Dan Sociu pentru Elle Magazine, Nov 2011

Am vrut sa va transmit asta pentru ca acum e momentul sa apreciem ce avem, mai ales pe cei din jurul nostru; pentru ca in ultima vreme am asistat la multa superficialitate, pentru ca aceasta perioada e didicata dragostei fata de cei apropiati si pentru ca acest mesaj mi-a ajuns la inima intr-un ajun singuratic….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: