„Cariera” de jurnalist

Ce inseamna, ma, sa fii jurnalist? Ma rog, jurnalist in devenire… Cunosti o gramada de oameni cu care nu te gandeai vreodata ca o sa apuci sa stai de vorba. Stiu, poate suna childish, but I cred ca e ceva si chestia asta. Imi aduc aminte de vremurile cand eram mica ( nu indepartate, de altfel 😛 ) si ma uitam la televizor si incercam sa-mi imaginez cum arata cutare si cutare „de-adevaratelea”. Voi nu?

Si iaca-ta-ma mare don’soara in zilele astea, cunoscand o gramada de oameni. Bine, „cunoscand” ar fi cam mult spus, dar apucand sa dau mana cu ei, merge mai bine. „Buna ziua. Alexandra Solomon sunt. Ati vorbit cu mine la telefon. Eu v-am invitat…” sau „Buna ziua. Ma mai stiti? Alexandra…da da…Solomon. Eu sunt…”

Multe caractere, personalitati, oameni… normali si cu ceva in plus. Iti amintesti de timpurile in care visai sa fii macar jumatate din ei sau macar sa-i vezi in realitate. Era o chestie sa mergi la un concert si sa vezi vedetele live. Acum am ajuns sa ma contrazic cu Gheorghe. Ma rog, a fost o faza unica si irepetabila, cand m-a facut nebuna. Si cand i-am cerut o poza „cu maimuta”, mi-a spus: „Cum sa nu? Nebunul cu nebuna! ”

Si ar mai fi…places to see, people to meet… to be continued…

Iar asta chiar nu inseamna sa fii jurnalist!

Anunțuri

Antireclama

Bai, eu nu stiu daca am voie sau nu (da’ de ce sa n-am voie, din moment ce sunt un utilizator nemultumit….!?) sa fac o antireclama, da’ o fac! My boyfriend este provider de internet la noi in raion si plateste mult si bine la un abonament de ip fix la Romtelecom, pentru clasa de ip-uri cumparata si impartita frateste catre populatie. Pana aici toate-s bune. Dar vine si problema. Acei 2 mega garantati nu sunt nicidecum garantati. „Interface statistics” arata cum graficele urca si scad ca pis… boului si ca banda cica garantata nici macar nu binevoieste sa urce pana la 2 mega,d-apai sa ramana acolo, cum ar fi trebuit. Ce-i de facut? Punem mana pe telefon si sunam la ei. Facem a nu-stiu-cata-milioana reclamatie si, bineinteles, raspunsul „Vom trimite echipa de teren sa rezolve problema.” nu intarzie sa apara.

„Pai, boule, ce nu pricepi ca echipa nu vine cand o trimiti si ca nici nu stiu ce sa-i faca modemului? Ce echipa e aia pe care o trimiti? De clovni? Astept sa vad cum se rezolva reclamatia si revin cu un telefon.” Revii si cu telefonu’ si, normal, nu e de la ei. Pai de la cine sa fie, daca nu de la ei? Ca doar nu stam noi sa roadem „tzava”. Anyway, mai dai cateodata, la alta reclamatie, si de unu care e angajat pe merit. „Intr-adevar, domnule, viteza oscileaza, este o problema de la noi. Vom trimite echipa sa rezolve…” Dupa ce mai incerci cu cateva telefoane (ca trebuie sa-ti vina si abonamentu’ la mobil mult) aceeasi voce bovina iti spune ca s-a rezolvat si sa mai aiba rabdare putin ca-si va reveni. Da ce dreq? E la reanimare? Ce sa-si revina?

Si uite-asa iti mananca astia zilele, ca deh, se tot rezolva. Si ce sa le faci? Ca n-ai de la cine altcineva sa iei si oricum banii ii dai. Parca ai rezilia contractul, dar tot la ei trebe sa mergi. Asta o fi tactica? Sa te fu.. pana nu mai poti? Nu-i mai simplu sa trimita o echipa care nu ramane la cafea pe undeva si care vine, intr-adevar sa repare ce-i stricat si sa te lase sa-ti faci linistit treaba? Sa rezolve problema cu viteza si sa stai calm ca nu arunci banii pe geam? Nu, la noi nu! Mai bine arunci banii pe geam in gradina grecului, nu? Sau tot sistemul e de vina?

Anyway, problema inca se cere rezolvata, ca mai nou nici remote nu mai poti sa intri sa-ti verifici „taraba”. Asa ca, lua-i-ar naiba pe desteptii astia de s-au privatizat si tot asa de prost merge, ca la noi in tara nici vantul nu mai bate cum trebuie!

Multa, multa treaba

Asa s-ar descrie zilele petrecute de mine de vreo doua-trei saptamani incoace. Si acum sunt si racita. Vai de capu’ meu! Nu stiu cum se face, dar nu mai am chef de invatat deloc, ca pana acum a fost aproape ziua si testul si inca nu am terminat. Si numa’ bine ca termin cu testele intermediare si incepe sesiunea de examene nasoale… sper sa treaca odata toate astea. De-as avea timp sa mai si respir ar fi super-tare! Dar, ma rog, macar mi-am motivat absentele din blogosfera. La mai bine si la mai multe post-uri! (cand voi avea si timp 😛 ).