Femeile au nevoie de…

… barbati… 🙂

Femeile au nevoie de foarte multe lucruri, dar si de mai multe persoane. Oameni, nu lucruri, care sa le satisfaca nevoia de a exista. Ele au nevoie sa fie. Si sa simta asta.

Femeile, spre deosebire de barbati, au nevoie de persoane care sa le ocroteasca; si cine poate sa faca asta mai bine decat semenii lor de sex opus?!

Femeile au nevoie sa cante, sa danseze, sa picteze, sa vorbeasca, ca incante… si mai ales de cineva care sa le asculte, sa le priveasca, sa fie incantat…

Dar ce se intampla cu femeia cand e dezapreciata tocmai de persoana in care avea incredere si mai ales speranta, ca poate si vrea sa-i pese. De cate ori in ultima vreme cel de langa voi v-a spus ca va apreciaza capacitatea de a va potrivi hainele si accesoriile astfel incat sa aratati atat de bine? Cand v-a spus cel de langa voi ca ii place cum aratati, ca ii place cum mergeti sau cum dansati? Eu ma intreb, ma gandesc des la asta, ma uit la fetele tarate pe strada si prin magazine de barbati hidosi, sau de barbati frumosi, atragatori, in ochii carora nu se citeste altceva decat admiratia fata de sine si atat. Ce-i face pe ei atat de siguri de propriile persoane si ce le face pe femei sa suporte asta? Inteleg iubirea ca fiind si o forma de dependenta, dar atunci cand nu esti apreciat deloc, de ce mama supararii mai ramai unde esti? Pasarica muta-ti cuibul!


Femeile chiar ar putea sa dea totul, dar ele au nevoie de cineva care sa le permita sa ofere totul; au nevoie de aprecierea celorlalti si atunci cand o dau in bara cu ceva, pentru ca astfel au puterea sa se ridice si sa mearga mai departe. De asta au femeile atat de multi prieteni. De asta au nevoie de feminitate si de independenta, si admir intr-adevar persoanele cu tarie de caracter, care atunci cand spun „nu” asa ramane. Nu multe persoane pot face asta. Eu recunosc, nu mereu am fost atat de tare.

Cand femeile au nevoie de colegi de camera, se muta in camine sau in chirie, impreuna cu parte din prietenii pe care-i detin; cand femeile au nevoie de barbati,  asta vor sa vada langa ele. Nu catei care le urmeaza orbeste, nu magari care sa le jigneasca, nu porci care sa le insele increderea, nu boi, nu tauri, si nici orice alt animal ar mai putea considera barbatul ca ar trebui sa fie. Barbatii au o capacitate impresionanta de a -si schimba rationamentul, directia si… sosetele. Ei bine, femeile nu vor sa se compare cu nimic altceva din viata barbatilor; nu cu surorile lor, nu cu mamele lor, nu cu prietenele, nici foste, nici viitoare, si cu atat mai mult cu cat femeile iubesc barbatii neconditionat ( si nu sunt mamele lor).

Femeile mai au nevoie de pantofi, genti, haine, branduri, parfumuri, cosmetice, saloane de infrumusetare… dar niciunul dintre toate astea nu mai valoreaza absolut nimic atunci cand persoana de langa tine, prima care ar fi trebuit sa aprecieze rabdarea si talentul, nu observa nimic.

Totul este, pana la urma,o notiune de alegere. Despre nevoile barbatilor as scrie, dar i-as lasa pe ei sa-si dea seama de ce au nevoie intr-adevar, si nu numai dupa ce au stricat ce-au construit cu greu, ci mai devreme. 🙂

Femeile au nevoie de cineva care sa le faca sa gandeasca asta….

Lady vs Tramp

Daca tot am analizat comportamentul masculin „Alfa vs Beta”, imi permit sa „dau” acum si in femei. De ce? Pentru ca tind sa cred ca sunt una dintre ele…

Pare, si nu doar atat, foarte, extrem de sexy; sau de provocator. Sau atragatoare, sau cum vrei tu. Ei bine, nu-s in masura sa zic ca nu e, dar…

Tipa Lady este tipa care nu aduce cu asta decat in anumite ipostaze. Adica seamana cu ce-i in poza asta de mai de sus numai cand se imbraca/ dezbraca, mai degraba, asa, pentru iubitul ei. NUMAI pentru iubitul ei, a se intelege corect. In rest, o vede numai cine vrea ea, cand vrea ea, cum vrea ea. E stapana pe situatie. Tipa Tramp e asa tot timpul. Sau ti-o poti imagina asa tot timpul. Pentru ca nu are nevoie de cineva anume sa i se arate asa, ci doar de un context, sau o ocazie. Si-atat. O gasesti de obicei pe la saloanele de masini sau motociclete. Evident, calarind una.

O Lady e femeia care te poate iubi ( si daca stii cum sa o faci, te si iubeste) pana in maduva oaselor, si inapoi, de preferabil. O Tramp te iubeste numai daca-i oferi ce vrea ea. Ce vrea EA, nu tu, din nou. Nu poti sa-i oferi ce vrei tu, ca nu asa stai la discutii. Eventual, daca o aburesti un pic, merge si ce vrei tu, dar numai pentru o perioada scurta de timp. O Lady iti spune ce simte, ce o deranjeaza, dar nu sub forma de „Pisi, azi nu vreau sa mergem sa-ti iei masina din service, ca eu nu am chef sa merg cu taxiul pana acolo”. O Lady e amabila, e politicoasa, nu duce la extrem aceste doua calitati, dar nici nu profita la maximum de interpretarile lor. Nu te foloseste pe post de mijloc de transport in comun si daca vrea ceva ce-i al tau iti cere frumos voie sa il foloseasca. Sau mai degraba s-ar descurca ea singura, fara ajutorul tau, pentru ca asa e fair. Pentru ca stie ca daca faci ceva pentru ea va face si ea ceva pentru tine, pentru ca e corect ca daca sustine ca femeia e egala in drepturi cu barbatul trebuie sa fie egala cu el si in responsabilitati. Asadar, desi stie ca tu, in calitatea ta de mascul, simti nevoia sa o ajuti si sa o protejezi, va face si ea uneori, deseori, pentru ea, aceleasi lucruri. Pentru ca pe tine te pastreaza pentru ceva mai bun, mai tare, mai viril, mai barbatesc.

O Tramp are nevoie de tine tot timpul. Te suna de cateva ( zeci de mii de ori) pe zi, te intreaba acelasi lucru, eventual nu-ti spune nimic interesant, dar vrea sa mergi sa o iei de la shoppingul din mall, ca s-a plictisit de magazinele de acolo. Asta-i un fel de Tramp. Mai e unul, tipul acela de Tramp care mai e si foarte prosta, umila, supusa, n-are mai nimic in cap ( nici macar plimbari si shopping in mall), dar despre asta nu vreau sa vorbim, ca-i o categorie aparte. O Tramp clasica te vrea pentru ca vrea sa-i oferi ceva, pentru ca s-a plictisit de celalalt, pentru ca esti Mr. Right Now, pentru ca ai o masina tare, ai prieteni misto, pentru ca prietenele ii spun ca esti o partida buna, pentru ca…. si lista continua…

O Lady stie ca iti poate oferi mai mult decat o Tramp si de asta asteapta… se ofera pe rand, ridica barierele frumos si elegant si doar atunci cand simte ca-i momentul. O Lady nu se pune-n cap sa-i ploua-n fund pentru ca asa i-ai zis tu sa faca, si nici nu scuipa seminte pe strada. Nu, le poate manca, desigur, cu tine, la un meci de fotbal. O Lady nu contesta ca se uita la sport, ca mananca seminte si alune, ca ii plac prajiturile si ciocolata, ca bea bere cu prietenii pe terasa, dar, in timpul asta, stie sa fie frumoasa si gratioasa, spune glume cu bun gust, se imbraca chic, mananca (numai) lucruri sanatoase, merge in cluburi faine, unde numara pe cateva degete „taranii” prezenti, ii plac plimbarile in parc si nu s-a nascut cu curu-n masina. Asadar, puteti face, fiecare dintre voi, diferenta de imagine dintre o Lady si o Tramp.

Desigur, cum am scris si pentru categoria masculina, nici o Tramp nu trebuie sa fie neaparat o tipa rea. Nu; are, de cele mai multe ori, intentii bune. Dar e atat de absorbita de propria persoana (a nu se citi identitate, pentru ca nu detine in mod special una), incat nu prea se poate privi in oglinda altfel decat oglinda ii arata. Evident, de cele mai multe ori, oglinda ii mai arata si cateva materiale plastice upgradate trupului oglindit, care par, de cele mai multe ori, mai mici si mai neinsemnate decat sunt, astfel ca in permanenta are si simte nevoia unei mariri/ intariri/ schimbari/ umflari, chestii de genul. O Lady are de cele mai multe ori calitati fizice de necontestat, dar asta nu inseamna ca nu se fardeaza, ca nu incearca sa arate cat mai bine si ca nu tine dieta. Ba face si ea lucruri de astea, desi nu astea sunt centrul existentei ei, pentru ca ea traieste si pentru altceva/ altcineva decat propriul orgoliu.

Lady si Tramp traiesc, totusi, intr-o deplina armonie, pentru ca nu se bat (de obicei), pentru aceiasi barbati. Au categorii diferite de si pentru atac, asadar, se departajeaza corect. Cu toate astea, nimic nu ramane numai la latitudinea lor, pentru ca si barbatii joaca aici un rol important. Pentru ca de cele mai multe ori un Alfa se combina cu o Tramp si un Beta cu o Lady, participantii la imperecheri au de suferit, de cele mai multe ori. In foarte putine ocazii, unul dintre ei sau ele se transforma.

Atunci, nu ne ramane decat sa ne imbogatim personalitatile (in cazul in care detinem asa ceva) si sa ne consolidam ramurile active ale fiecarei categorii in parte. Sa mai construim ceva de la funadatie in sus si sa decidem de care parte suntem. E simplu, eu nu judec pe nimeni, dar pot sa observ. Si ca mine, mai sunt si altii….

I’m not a tramp, not yet a lady!

Alfa vs. Beta

Nu-i asa ca-ti vine sa-l mananci din priviri? ( aviz femeilor)

Ei bine, desi pare tentant, extraordinar de tentant, nu-i bun. Nu-i bun, si cu asta basta. Acum o sa va intrebati toti/ toate daca sunt cumva nebuna, daca am luat-o razna, daca mi-am schimbat orientarile sexuale sau daca am baut gaz sau orice alta otrava si nu mai judec corect si lucid. Nu, nici una dintre variantele astea nu sunt valabile. Ii spuneam intr-una din zile iubitului meu ca el e baiat bun. Adica Alfa.

Barbatii Alfa sunt aceia care te iubesc pana in maduva oaselor si care iti mai si arata asta. Desigur, si barbatii Beta te-ar putea iubi daca nu s-ar iubi atat de mult pe ei si, in cazul asta, evident ca nu mai au loc sa mai iubeasca si pe altcineva la fel de mult. Tocmai de aceea, nu vei vedea aproape niciodata un barbat Alfa la sala. Sau poate ca daca e la sala e cu iubita lui, sau imediat dup-aia se intalneste cu ea si trage repede de fiare sa-i arate cat a lucrat muschii aia pectorali si bicepsii ca sa o poata tine mai bine in brate. Barbatul Alfa mananca alaturi de tine orice inghetata, bea vin rosu ca stie ca si tie-ti place, iti gateste cand nu ai tu timp sau chef sa o faci si stie vreo doua retete de prajituri pe care nici mama ta nu le-ar face atat de bine. Poate nici bunicii nu i-ar reusi performanta. Evident, ale lui sunt cele mai bune pentru ca le pregateste din inima. Stiu cum e.

Barbatul Alfa se gaseste prin cluburi, dar nu inconjurat de femei. Poate ca daca e asa, cel mai probabil sunt sora, verisoara, nepoata, prietena cea mai buna… nicidecum potentiale iubite, pentru ca el nu e interesat de alte femei, ci doar de tine. Si in niciun caz nu se va uita frumos la barbatul din spatele tau care iti admira… pantalonii scurti sau tocurile. Nu, cu siguranta ca daca va ajunge la mai aproape de 60 de cm de tine ii va spune politicos ca a incalcat teritoriul si ca se afla in pericol de… evacuare a intreg spatiului de dans. Barbatul Beta e atat de preocupat sa danseze sau sa-si etaleze ultima colectie de camasa/ curea/ pantofi/ ceas incat nici nu va observa cand tu te certi cu un necioplit care ti-a varsat cocktailul pe rochita aceea diafana pe care ai cumparat-o special pentru acea seara… in care, desigur, ar fi trebuit sa te soarba din priviri, sa te adulmece ca un catel infometat si sa te dezbrace din priviri… N-ai sa vezi; cauta un Alfa daca vrei tratamente de astea, Beta e preocupat cu rochia prietenei tale, care e putin mai transparenta decat a ta, si se vede… de asta a observat, ce ai?!

Alfa e aproape tot timpul acolo cand ai nevoie de el ( spun aproape pentru ca are si el momente in care nu poate fi langa tine din motive obiective: serviciu, parinti, amici, neamuri si alte alea). Beta e preocupat de obicei sa-si lucreze musculatura ( bine definita, de altfel), sa-si probeze perechea cea noua de blugi, sa bea o cafea cu prietenul lui care tocmai si-a cumparat o masina noua si pe care trebuie sa o testeze neaparat… in fata unei cafenele de pe Dorobanti; ca doar locul potrivit pentru o masina noua nu e altundeva, decat in parcare, la sosea, unde-l vede pitzipoancele. De altfel, Beta nu e un baiat rau. Ar vrea sa primeasca de la iubita lui tot ce primeste Alfa, numai ca nu stie cum sa ceara. Adica, mai simplu, in loc sa se preocupe de lucrurile cu adevarat importante pentru o femeie, e mai preocupat de ce crede el ca vrea ea si mai putin de ce vrea ea cu adevarat. Big mistake. Desi, in toate astea, aflam si paradoxul: Beta nici macar nu-si da seama de ceea ce face gresit, sau, mai bine zis, diferit de Alfa. In tot timpul asta, Beta il acuza pe Alfa si face misto de el ca e geek, ca nu stie sa agate o fata, ca nu are o masina misto, ca se imbraca naspa, ca nu iese in cluburile alea jmekere… de astea; dar va zic eu: Alfa areo masina mai buna decat Beta pentru ca apreciaza valoarea, merge in cluburi mai misto decat Beta pentru ca stie ce-i aia muzica buna, se imbraca foarte misto pentru ca nu se impopotoneaza ca un papagal si nici nu-si pune pene-n cap daca n-are, si, pe deasupra, pune mana pe cele mai tari femeie pentru ca DOAR asa se simt apreciati la adevarata lor valoare.

Fetelor, lasati prostiile la o parte si reorientati-va, in cazul in care n-ati facut-o deja. Desigur, ce spune eu nu-i lege, iar fiecare regula are si exceptia ei. De altfel, sunteti toti liberi sa incercati. Eu am facut-o! 😉

Iepuras fericit!

Ah, asta, pardon, Paste Fericit!

Cu promisiunea de a reveni cu alte scrieri de-ale mele ( ca doar nu de-ale altcuiva), va las doar sa traiti niste sarbatori frumoase, asa cum trebuie, sau cum le meritati. Sa va ganditi si la oamenii care nu au cum sa le sarbatoareasca, la cei care nu mai sunt printre noi, desi sarbatorim Invierea Domnului. Sa aveti voi lumina acolo unde va e cel mai intuneric si sa fiti buni.

Iepuras fericit va doresc! Din inima.

Scrisoarea de ramas bun

  De ce trebuie sa ploua de fiecare data cand plang? Atunci cand plangi ai cele mai multe idei, pe care vrei sa le asterni pe o foaie de hartie, ca sa nu le uiti atunci cand vrei sa i le spui persoanei din cauza careia plangi. Sunt atat de inteligenta cand plang! Dar arat atat de urat… Imi dau seama ca cu cat vreau sa ating mai mult perfectiunea, cu atat sunt mai nefericita… termenul din engleza- miserable- se potriveste mai bine in situatia asta. Atunci cand eram impreuna si voiam sa-ti spun ceva ca acum, fara sa plang, iti scriam; pe foi de hartie. Acum am crescut si scriu la laptopul meu, ascultand muzica, tragand din tigara si acceptand cu greu adevarul.

  Daca ai fi fost aici, te-as fi intrebat ce vezi la mine; te-as fi rugat sa ma atingi si sa-mi spui daca sunt facuta din piatra, sau fier. Si ai fi observat ca sunt umana. Nu sunt nici cea mai frumoasa fata, si nici cea mai desteapta, dar sunt reala. Si ti-as fi spus ca nici inima mea nu e facuta din piatra. Cum crezi ca ma simt atunci cand stiu ca cel pe care l-am iubit cel mai mult in ultimii mei… 20 de ani… iubeste pe altcineva? Si as vrea sa nu fie asa, as vrea sa nu fie asta adevarul, sa nu fiu nevoita sa accept asta ca pe un adevar incontestabil. Degeaba mi se zbat in cap toate lucrurile pe care mi le-ai zis, degeaba sustii ca intotdeauna voi fi o parte din tine. Stiu ca nu voi fi altceva decat trecut. Ea e prezentul tau si viitorul. Si trebuie sa accept ca asta este. Nici macar nu vreau sa te fac sa crezi ca ar putea fi altfel. As mai fi vrut sa stii ca atunci, prin iarna, cand te-am sunat si ti-am zis ca vreau sa vorbim, nu voiam altceva decat sa stii ca te-am iertat pentru tot; pentru toate relele pe care mi le-ai facut, poate involuntar, ca te-am iertat si pentru ca nu ai vazut in mine ceea ce as fi vrut eu sa vezi.

  Corpul uman are capacitatea de a se vindeca singur; dar oare sufletul? Poate el sa se refaca singur, sau are nevoie de ajutor extern? Si cum ar trebui sa fie ajutorul asta? Cum pot eu sa il vindec? Imi vine acum sa fug… de asta nici nu-ti spun toate astea in fata, asa cum as fi vrut aseara. Ti le scriu, chiar daca poate nu le vei citi niciodata. Nu mai vreau sa ma implic in toate emotiile mele, desi suna a paradox. Vreau sa fug acum de ele, ca sa nu mai fiu nevoita sa te privesc in ochi. Sunt convinsa ca niciodata nu va mai fi nimic intre noi. S-a oprit ploaia si nu mai plang. Cand e soare afisez fata mea fericita. Nu mai sunt optimista acum; si pentru o persoana ca mine, care pare a fi optimismul intruchipat, asta e cel mai greu. Cel mai greu dupa faptul ca trebuie sa te las, sa ma lasi, sa poti sa nu ma mai vrei deloc, nici macar cateodata, sa stii ca asta imi face rau si sa pleci tu de bunavoie din viata mea. Detot! Du-te si iubeste-o pe cea cu care iti imparti acum existenta, chiar daca nu va fi ea aceea pentru totdeuna. Mi-ar fi placut sa fiu eu. Acum tot universal e impotriva noastra. As fi reusit sa ma lupt cu toate fortele umane numai ca sa fim impreuna. Am fost prea slaba ca sa o fac, poate, desi iubirea invinge intotdeauna, cel putin in povesti. Acum nu mai cred nici in ele. Ce pacat! Stiu ca esti acum fericit, sau cel putin asa pari. Nu vreau sa spun ca fericirea ta ma face pe mine nefericita, dar mor de ciuda cand stiu ca nu sunt eu cauza fericirii tale. Nu mai pot sa stau cu telefonul in mana, asteptand ca tu sa-mi dai un semn. Scriu din adancul sufletului. Probabil ca atunci cand voi reciti toate astea ma va bufni rasul. Dar acum stiu ca asta simt si nu vreau deloc sa uit ce am simtit azi; cum m-am simtit tarata prin noroi si calcata in picioare, nu de tine, ci de toate sentimentele mele confuze. Si nu vreau sa cred ca numai eu sunt de vina. Nu stiu nici macar daca disparitia ta ma va face mai fericita sau nu, dar stiu sigur ca prezenta ta inca vie in sufletul meu imi face rau; si vreau sa omor raul de la radacina. Probabil ca nici tie nu ti-a fost usor, dar vreau sa stii, inainte sa pleci, ca as fi facut orice pentru tine, m-as fi luptat cu toti balaurii din povestea noastra numai ca sa fim fericiti. Din pacate pentru mine, numai tu esti fericit acum. Sper ca o sa intelegi, stiu ca o sa intelegi si o sa ma crezi. Si mai stiu ca nu am nevoie de nicio consolare din partea ta acum; nu ai avea ce sa-mi mai faci; tot raul a fost facut si se mai spune ca tot raul e spre bine. Sper din toata inima ca-mi vor trece toate astea cat mai repede, ca sa pot sa-i dau urmatorului o sansa, sa nu-l mai compar cu tine si cu nimic.

  Mai sper acum ca vom avea o viata frumoasa, fiecare separat. Iar atunci cand ne vom mai intalni, numai noi vom stii ce am trait, cat de frumoasa a fost povestea, cum s-a terminat si cum a continuat fiecare pe drumul lui. Destinul n-il alegem noi, viata ne-o facem. Sper ca vom alege cele mai bune cai pentru asta. Te-am iubit atat de mult! Nu-ti spun “La revedere”, ci “Ramas bun!” …

Ciocolata, ciocolata, ciocolata

In viata ai nevoie de trei lucruri: ciocolata, ciocolata…. si… ciocolata!

Conform experientei mele de viata extrem de vaste (:P), sentimentele pot fi si sunt cumparate. Da, si iubirea pentru bani tot o forma de iubire e. Oricum, nici mai demult nu-i judecam pe altii prin prisma propriilor mele valori, dar ma mai mananca undeva cateodata sa le zic drept in fata cate ceva acelora care si-ar vinde si parintii pentru bani multi ( multi e relativ aici).

 Acum ca tot se apropie aceasta asa-zisa sarbatoare evident imprumutata de la altii ( ca doar am mai scris despte asta si anul trecut, si acum doi ani si cred ca si acum trei) am dedus ca o analiza a sentimentelor nu strica. Nu voi face un amalgam de nascociri de sentimente inutile, si ma refer strict la iubire. Si nici nu voi analiza toate modalitatile de a iubi, ci doar pe acelea care-mi sunt cunoscute mie. Caci multe dintre ele inca-mi sunt straine iar pe altele le-am uitat.

Am spus candva ca traim un basm si asta ne ocupa tot timpul. Exista- nu-i asa?- povesti de iubire rupte parca din scenariile filmelor mai romantice decat romantismul in sine. Exista iubirea aceea perfecta, strasnica, imposibil de distrus. Exista suflete pereche! DA, sigur! si-ar raspunde multi, poate doar daca traiesti in basme. Si nu suntem cu totii de acord ca traim in basme? Tu ce preferi? Ce varianta de poveste preferi altfel? Vrei sa fii tu cel/ cea iubit/a mai mult sau sa iubesti mai mult? Pentru ca intotdeauna unul va iubi mai mult decat celalalt, chiar daca nu cred ca exista vreun mecanism de masurat iubirea. Vrei sa stii ca cel mai mult iubesti la cealalta persoana banii pe care ii are cont si masina din garaj sau felul lui/ ei de a fi si frumusetea care-ti zambeste dimineata? Vrei sa stii ca-ti dedici o parte a vietii tale cuiva care in ochii tai vede doar excursia din Dubai sau cuiva care vede in tine viitorul stralucitor al unei familii implinite? Toate sunt notiuni de alegere. 

Ce as putea sa aleg? Sa-l las pe celalalt sa ma iubeasca mai mult decat pot eu sa o fac pentru el? Ce ma fac daca iubirea mea e limitata si am consumat deja doza? Cum sa fac: sa renunt la iubirea altcuiva doar de dragul de a spera in iubirea vietii mele care sigur va trece pe langa mine pe strada in timp ce eu voi fi de mana cu altcineva? Daca acest cineva e tot ceea ce am putut sa vreau vreodata si e intruchiparea tuturor printilor din povestile in care traiesc dar il las sa plece sau il fac sa plece pentru ca mi se pare mie atfel? Iarasi, notiuni de alegere, intrebari pe care le aud mereu. Un lucru pot sa spun sigur: ca nu am de unde sa stiu niciun raspuns la vreuna dintre intrebarile astea. Si chiar daca as fi avut raspunsul, nu as fi putut sa-l spun cu voce tare. Din simplul motiv ca pana nu te lovesti cu capul de tavan, nu stii ca-i acolo. Stiu doar ca iubesc sa fiu iubita. Si iubesc sa iubesc. Si ma streseaza la maxim ziua de 14 februarie, dar o voi petrece frumos. O vom petrece. Trecem noi cumva si de asta. Stiu ca am nevoie doar de trei lucruri! 😀

De Sfantul Valentin va doresc sa iubiti cu patos, sa aveti curaj sa declarati sentimentele deschis si sa nu uitati ca Pamantul inca se invarte… Sa priviti cu ochii larg deschisi mesajul din privirea celuilalt, sa va tineti de mana ca si cand o mare tornada ar urma sa va desparta, sa va sarutati cu ochii inchisi ca sa vedeti cu ochii mintii, sa va spuneti cuvinte dulci fara sa faceti diabet si sa ramaneti cu picioarele pe pamant in timp ce ajungeti in Nirvana cu gandirea.

In timpul asta voi incerca sa nu mai stranut intr-una ( ca fac alergie de la atatea inimoare, fluturasi, floricele, inimioare- da, am mai spus- si toate celelalte) si sa impart bucata mea de ciocolata cu cine trebuie. Bafta! 😉

P.S.:

Diamantele noastre

Sa fii tu, te rog. Si de fiecare data cand te gandesti la mine, sa zambesti.

Nu l-a parasit, de fapt, niciodata. 

Dar hai sa-ti spun ceva. Cand mi-ai spus ca vrei pe altcineva, ca de fapt nu stii sigur daca ma mai vrei, m-am abtinut cu toata forta interioara pe care o detineam sa nu iti aduc acele injurii specifice adulterului, sa nu te jignesc asa cum mi-ar fi venit sa o fac. M-am abtinut pe cat de mult am putut sa nu te dau afara din casa, sa nu iti arunc privirile acelea care te sageteaza pana in adancul inimii. Dar ti-am zambit. Si stii de ce? Pentru ca, in timp ce te iubeam enorm, am fost a altuia.

Pofitim? Cum sa fii a altuia, doar te-am avut langa mine mereu…?! 

Si nu am regretat nicio clipa. Te-am simtit demult ca ai inceput sa aluneci pe o panta care nu ne mai apartinea amandurora. Si atunci cand m-a sunat M., sa ma intrebe daca sunt acasa, am cedat tentatiei. Si nu eram acolo, dar pentru el m-am grabit sa ajung. Si acele minute, zeci de minute, aproape ore petrecute impreuna, nu m-am putut dezlipi de erotismul pe care corpurile noastre il emanau. Nu ma mai gandeam decat la cat de bine e cu el si cat de bine e cu tine. Cu amandoi era bine. Sincera sa fiu, mi-ar fi placut sa va am pe amandoi in acelasi timp. Stiu, sunt defecta in sensul asta, nu am o sexualitate normal exprimata, imi plac pozitiile acrobatice si am fantezii cu cei mai buni barbati din viata mea pe care i-am intalnit, impreuna. Ma intelegi tu? Nu erai suficient pentru mine, dar asta doar pentru ca primeam, in acelasi timp, completarea ta din partea altuia. Stii acum de ce nu-mi pare rau?

 Si apoi am mai fost o data a ta. Si asta pentru ca m-am ambitionat. Si nu sa iti arat ce pierzi, ci sa iti amintesti mereu privirea aceea a mea care iti spunea totul. De asta imi evitai ochii. Atunci cand ne-am revazut, intamplator, nu te-ai putut uita la mine, pe cand eu iti zambeam de fiecare data. Stii acum de ce? Pentru ca atunci cand te priveam nu-mi venea in minte decat scenariul in care tu asistai neputincios la cea mai erotica partida de acrobatii din viata mea, cu un strain superior tie, dar pe care il stiai atat de bine. Caci asta ai facut. Ai asistat. Ai fost pasiv la fiecare orgasm pe care l-am trait in compania celuilalt. Si nu poti sa ma faci curva. Ca nu sunt. Stiu doar ce vreau si ce imi place. De asta am inteles corect cand mi-ai spus ca poate vrei altceva. Dar e normal sa fie asa!

Oricum, tu nu ai folosit cuvinte. Mi-ai dat cate o palma! Rau a durut, sa stii. Intr-o oarecare masura, ti-am aratat. Nu te-am judecat, pentru ca nu sunt acea entitate superioara omului in care vrei tu sa crezi. Desi… tu esti lipsit de credinta. Dar sa stii ca si faptul ca tu nu crezi in nimic tot o forma de credinta e. Asa cum nu exista incultura, ci doar forme diferite de cultura, asa exista doar forme diferite de credinta. Eu cred… cred ca tu nu ai stiut nici macar o clipa ce te face mai fericit, dar cert e ca dupa ce vei fi afland toate astea, nu vei mai putea fi fericit nicio clipa. Pentru ca nu ai de unde sa stii daca totul e adevarat sau e doar fantezie, caci niciodata nu ai avut dovezi clare ale existentei mele in si pentru tine. Sau invers: in si pentru mine. Ai fost de cateva ori acolo si ti-a placut mult. Dar te-am lasat sa aluneci pe panta care nu mai era a amandurora, pentru ca si eu, deja, imi imparteam diamantele cu altcineva. Diamantele noastre cazusera in abisul dintre noi; nu mai eram demult a ta.

Iubita, hai, mai scrii mult? Hai ca mi-e frig singur sub dus! Haaaiiiii!

(N)ever mine, (n)ever thine, (n)ever ours.

Previous Older Entries