Eurovision, song contest ?!

Concursul Eurovision de anul acesta a lasat de dorit; cel putin asa am inteles din raspunsurile intervievatilor nostri… 

Redactorul Max, Radu Borcea, se intreaba: „Soldurile stralucesc?”

Primul dintre respondenti este redactor la revista Max Romania si are de-abia 21 de ani. Totusi, parerile lui sunt obiective si sincere.   eurovision1

Radu Borcea: In ultimii ani nu m-am mai prea uitat la Eurovision. M-am saturat sa vad oameni cum se cearta si se acuza de tot felul de mizerii. Am ascultat in schimb cateva piese…

Alexandra Solomon: Ce impresie ti-a lasat concursul Eurovision de anul acesta?

 

A.S. : Cine ti-ai fi dorit sa castige selectia nationala?

R.B.: Zero…Dalma…Blaxy Girls…Zero aveau piesa buna, Dalma are vocea, iar Blaxy prezenta scenica…sunt o mana de pustoaice care canta foarte bine..

 A.S.: Crezi ca piesa Balkan Girls e una potrivita pentru participarea la concursul international Eurovision? Crezi ca am avea vreo sansa sa castigam macar locul 3 anul acesta?

 R.B.: Piesa Elenei nu ma incanta, nu ma misca. Ritmul e ok, dar global, nu o vad ca pe o victorie. Cred ca iarasi ne intoarcem in tara cu coada intre picioare, desi Elenei i-ar sta bine in fustita aia scurta cocotata sus pe podium.

A.S. : Nu stiu daca ti-ai pus problema, dar, traducand versurile piesei Balkan Girls, crezi ca sunt inspirate?

R.B. : Recunosc, versurile sunt mai mult decat ciudate. Parca sunt si niste solduri care stralucesc pe acolo. Soldurile stralucesc? Sunt o groaza de piese in lume pe care daca le-ai traduce din limba in care au fost scrise te-ai ingrozi. Iti plac in engleza si le asculti, dar in romana nu sti cum sa opresti CD-ul mai repede. Este cazul lui Britney cu Womanizer…ia tradu!

 A.S.: Daca ai face parte din juriu in finala internationala, cum ai nota piesa care ne reprezinta tara? ( luand in considerare si celelalte piese pe care le-ai auzit, concurentele celorlalte tari participante)

 R.B.: Nu m-am interesat de soarta celorlalti si deci nu as putea califica piesa noastra. Important e sa fie apreciata de publicul celorlalte tari europene.

Iulia Avram, studenta la psihologie: „Cu Franta nu ne punem !” Psihologic vorbind, am lua doi 

Cea de-a doua intervievata este o buna prietena, studenta la psihologie in ultimul an. Cum stau lucurile cu Eurovisionul de anul acesta din punctul de vedere al unui psiholog in devenire, observam in coninuare…

Alexandra Solomon : Ce impresie ti-a lasat concursul Eurovision de anul acesta?

Iulia Avram : Mi s-a parut ca a fost ok, dar m-a impresionat mai mult cel de anul trecut. Nici nu m-a prea interesat de fapt sa urmaresc spectacolul. 

A.S. : Cine ti-ai fi dorit sa castige selectia nationala?

I. A. : Mi-ar fi placut sa castige Zero. Mie mi-a placut tare piesa lor. 

A.S. :Crezi ca piesa Balkan Girls e una potrivita pentru participarea la concursul international Eurovision? Crezi ca am avea vreo sansa sa castigam macar locul 3 anul acesta?

 I. A. : Nu cred, nu m-a impresionat chiar asa, sincer, nu mi-a prea placut. Nici altii nu pot sa spun ca ar fi fost mai buni, dar nici Elena Gheorghe nu era de finala internationala. 

A. S. : Nu stiu daca ti-ai pus problema, dar, traducand versurile piesei Balkan Girls, crezi ca sunt inspirate?

I. A. : Aaaa. Nu mi-am pus problema, si oricum n-am inteles mare lucru din melodie. Cum nu mi-a prea placut, nici nu am fost prea atenta.

A. S. : Daca ai face parte din juriu in finala internationala, cum ai nota piesa care ne reprezinta tara? ( luand in considerare si celelalte piese pe care le-ai auzit, concurentele celorlalte tari participante)

I. A. : Doi ii dau; in comparative cu Franta… si asta ca sa nu fiu rea ca sa spun ca nu cred ca avem sanse de castig. Daca as fi fost baiat, i-as fi dat mai mult, pentru prestatia artistica, dar asa ….

Asadar, in urma aplicarii unor intrebari similare, am primit raspunsuri aproximativ la fel. De ce? Pentru ca inca ne intrebam daca Eurovision este un concurs muzical sau nu…

 NOTA! Acest articol este tema pentru facultate. In mod normal nu le expun, insa tebuia sa se afle pe blog. 🙂 Puteti sa nu-l luati in considerare ca fiind relevant pentru personalitatea mea :))

 

 

 

Au inmugurit copacii

La mine in fata blocului au inmugurit copacii. Si asta nu e o stire, pentru ca, in primul rand, ii lipseste elementul de noutate. O fi vreo noutate pentru cei de la munte, care mai au inca zapada, dar aici intervine proximitatea. Deci faptul ca au inmugurit copacii la mine in fata blocului, in Bucuresti, de vreo saptamana deja, nu e o stire. E doar o constatare a faptului ca viata incepe sa se regenereze in natura.

M-am hotarat: anul asta renasc si eu. Nu m-am hotarat si asupra aspectelor care tin de treaba asta, dar sunt hotarata sa fac ceva inspre bine… Am vrut initial sa denumesc postul asta „Back to Basics”, din motive de nostalgii. Ma apucase zilele trecute un dor nebun de casa, de copilarie si de vremea aceea care nu se mai intoarce niciodata, decat in gandirea mea atemporala. Caci, in fapt, doar timpul fizic este temporal si masurabil, desi nici asupra chestiunii asteia nu mai sunt asa de sigura de la o vreme ( si nu, nu sunt nebuna 😛 ) Si sa nu-mi spuneti ca ati auzit de asta numai la mine si in „La Tiganci”, ca nu va cred.

Asadar, tin sa va mai dau o noutate ( nu ca as mai fi dat vreuna pana acum), dar va ofer inspre ilustratie o modalitate de „regenerare” a vietii; si anume: se marita mama! Voi participa la a doua ei nunta, caci la prima eram in burtica prin luna a treia. De data asta nu se marita cu tata, desi au ramas prieteni, dar se marita cu iubitul ei de vreo 5-6 ani incoace, iar eu ma bucur. Astept sa-mi dea si tata vestea ca se insoara cu iubita lui actuala, ca sa am oficial patru parinti :)) Probabil ca nu va asteptati la asta, dar as face un casting pentru rolul de domnisor de onoare care sa ma insoteasca la nunta. Doritorii sunt rugati sa trimita un CV si o fotografie la adresa mea de mail ( alexandra_slm@yahoo.com), cel tarziu pana luna viitoare pe vremea asta si vedem ce iese. 😀 Da, stiu, nu-s pe treaba mea; da’ nici multa treaba n-am!

De fapt, treaba as avea detul de multa, iar daca ziua ar avea cel putin 36 de ore din care 24 sa fie numai lumina as fi cea mai fericita! ( am mai spus asta, dar nu inseamna ca daca repet nu mai stiu, ci ca doar nu mi-am schimbat perceptia 😛 ). In acelasi ritm caracteristic mai anunt inca o data ca mi-e dor de casa si de copilarie, si de orasul Victoria si de verile petrecute la strand, la poalele Fagarasilor, si de bunicii mei mi-e dor si de prima iubire. Dar, cine stie, „necunoscute sunt caile Domnului” 🙂

 Inmuguriti si voi in primavara asta, ca viata abia a inceput sa prinda forme…. Fondul il are demult… 🙂

Pantofi noi ( in aceleasi picioare)

Our battles are repeticious, if not, broken poetry…

Cred ca am mai scris asta candva ( oricum nu cer drepturi de autor ca nu-mi apartine)…

Despre ce voiam sa scriu? Ca am plecat cu un gand si cred ca l-am pierdut pe traseu… Voiam sa recuperez putin, cumva, ultima saptamana, sau ultimele 10 zile, asa ceva. Voiam sa scriu ca e de mers in club Tonka si club Turabo, ca e foarte misto in amandoua ( de fapt, cred ca mie peste tot pe unde merg imi place :)) )… Am facut mai mult decat clubbing weekendul trecut; de Malibu si Kristal parca am mai zis. Weekendul asta  m-am multumit ( deocamdata, ca e abia sambata) cu The Rooms. Never been there before, dar e dragut. Cel putin prietenilor mei le-a placut tare mult. Atmosfera e destul de prietenoasa si oarecum intima, iar muzica e buna, e de toate felurile; asa ca nu prea ai cum sa pleci nemultumit de acolo… 🙂 Poate mai merg.

La naiba, ieri, alataieri aveam atat de multe idei despre care voiam sa scriu, pe care mi-ar fi placut sa le dezvolt, iar azi mi-a intrat gandirea in concediu, sau vacanta, sau weekend, cum vreti. Fir-ar! Ma duc sa-mi cumpar o pereche de pantofi ( Cinderella is the perfect example of how a new pair of shoes can change a life) 🙂

Update: 15 martie

Asadar, mi-am amintit ( in sfarsit) si celelalte lucruri pe care voiam sa le zic: tebuie sa upgradez sectiunea „Filme” pentru ca am mai vizionat si eu intre timp alte cateva ( vreo 3 sa fie la numar) si am fost si la film 3D, dar nu am ramas chiar asa de incantata in urma experientei; efectele vizuale ( ca doar despre asta e vorba) au tot farmecul, insa s-ar putea sa iesi cu o durere destul de apasatoare de ochi si de cap, si daca mai mergi si la un film cvasi-de-groaza, asa cum e cel cu Sfantul Valentin ( nu i-am retinut numele 😛 ), nu cred ca vei putea sa-ti tii in permanenta ochelarii la ochi fara sa pleci putin traumatizat. Apropo, era langa mine un tip care se speria la orice faza. Ce sunt eu fricoasa, dar cand se speria ala cadeam de pe scaun de ras :)))) Am iesit de la un film de groaza razand mai ceva ca dupa o comedie. Am facut si febra musculara la falci de la atata ras; bine, adevarul e ca si eu am cam tresarit de cateva ori la fazele serioase, dar nu m-am manifestat ca tipul acela care mai avea putin si tipa….

Asa, bun. Pe langa asta, scrisesem mai sus ca vreau sa ma duc sa-mi iau pantofi. Vrajeala. Numa’ bine ce-am ajuns la mall ca ma suna colegii sa mergem la filmare la party @ Lehliu cu Buzdugan si Morar. Ok, si cum ramane cu pantofii mei? Cred ca pana la urma ma duc sa rezolv this issue azi, cumva, in vreun fel, ca ieri nu am apucat decat sa intru in doua magazine, mi-am luat haine, m-am schimbat cu ele ( adica dupa ce le-am platit m-am intors in cabina si m-am schimbat cu ele) si am plecat la party, ca venisera colegii sa ma ia. De astea n-am mai facut niciodata, dar a fost tare misto 😉 Ne-am distrat la party, cu toate ca am ajuns mai primii, am facut poze si ne-am bucurat ca baietii si-au scos banii pe amenda CNA. Intr-adevar, clubul s-a umplut cu 1500 de persoane, avand in vedere ca el are o capacitate de 700. Sa fi tot fost ceva inghesuiala. 🙂 Pana la urma a iesit bine, a venit lume de peste tot si cred ca toti s-au simtit extraordinar. Probabil ca asta e doar un inceput…

Hai, duminica frumoasa! 🙂