Can you keep a secret?

If I told you a secret, will you keep it for yourself?

What’s you biggest secret? What is that thought of yours that comes through your mind when no one is around? I bet you have s secret place in your mind you go to whenever times are hard. When you seem to be in another place and dream away with your eyes open, where do you go?  

Don’t you wish you’d like to have someone to share all your secrets with? They wouldn’t judge you, they wouldn’t misunderstand you, they wouldn’t treat you bad because your thoughts are not the ones you expose.

Don’t we all let the ones around us see what we want to see? Aren’t we the ones who say to other people: You don’t know me at all! and in the same time, we never show ourselves with our true „faces”?

Will we ever be able to stop hiding behind perfect matches of our emotions and let ourselves be free to trully express our feelings? I would really like to scream sometime and I would like you not to look at me like I’m nuts; just bear in mind I know you’d like to do that too.

I’d like to be able to get in your mind and read your thoughts. What do you think about that?

Femeile au nevoie de…

… barbati… 🙂

Femeile au nevoie de foarte multe lucruri, dar si de mai multe persoane. Oameni, nu lucruri, care sa le satisfaca nevoia de a exista. Ele au nevoie sa fie. Si sa simta asta.

Femeile, spre deosebire de barbati, au nevoie de persoane care sa le ocroteasca; si cine poate sa faca asta mai bine decat semenii lor de sex opus?!

Femeile au nevoie sa cante, sa danseze, sa picteze, sa vorbeasca, ca incante… si mai ales de cineva care sa le asculte, sa le priveasca, sa fie incantat…

Dar ce se intampla cu femeia cand e dezapreciata tocmai de persoana in care avea incredere si mai ales speranta, ca poate si vrea sa-i pese. De cate ori in ultima vreme cel de langa voi v-a spus ca va apreciaza capacitatea de a va potrivi hainele si accesoriile astfel incat sa aratati atat de bine? Cand v-a spus cel de langa voi ca ii place cum aratati, ca ii place cum mergeti sau cum dansati? Eu ma intreb, ma gandesc des la asta, ma uit la fetele tarate pe strada si prin magazine de barbati hidosi, sau de barbati frumosi, atragatori, in ochii carora nu se citeste altceva decat admiratia fata de sine si atat. Ce-i face pe ei atat de siguri de propriile persoane si ce le face pe femei sa suporte asta? Inteleg iubirea ca fiind si o forma de dependenta, dar atunci cand nu esti apreciat deloc, de ce mama supararii mai ramai unde esti? Pasarica muta-ti cuibul!


Femeile chiar ar putea sa dea totul, dar ele au nevoie de cineva care sa le permita sa ofere totul; au nevoie de aprecierea celorlalti si atunci cand o dau in bara cu ceva, pentru ca astfel au puterea sa se ridice si sa mearga mai departe. De asta au femeile atat de multi prieteni. De asta au nevoie de feminitate si de independenta, si admir intr-adevar persoanele cu tarie de caracter, care atunci cand spun „nu” asa ramane. Nu multe persoane pot face asta. Eu recunosc, nu mereu am fost atat de tare.

Cand femeile au nevoie de colegi de camera, se muta in camine sau in chirie, impreuna cu parte din prietenii pe care-i detin; cand femeile au nevoie de barbati,  asta vor sa vada langa ele. Nu catei care le urmeaza orbeste, nu magari care sa le jigneasca, nu porci care sa le insele increderea, nu boi, nu tauri, si nici orice alt animal ar mai putea considera barbatul ca ar trebui sa fie. Barbatii au o capacitate impresionanta de a -si schimba rationamentul, directia si… sosetele. Ei bine, femeile nu vor sa se compare cu nimic altceva din viata barbatilor; nu cu surorile lor, nu cu mamele lor, nu cu prietenele, nici foste, nici viitoare, si cu atat mai mult cu cat femeile iubesc barbatii neconditionat ( si nu sunt mamele lor).

Femeile mai au nevoie de pantofi, genti, haine, branduri, parfumuri, cosmetice, saloane de infrumusetare… dar niciunul dintre toate astea nu mai valoreaza absolut nimic atunci cand persoana de langa tine, prima care ar fi trebuit sa aprecieze rabdarea si talentul, nu observa nimic.

Totul este, pana la urma,o notiune de alegere. Despre nevoile barbatilor as scrie, dar i-as lasa pe ei sa-si dea seama de ce au nevoie intr-adevar, si nu numai dupa ce au stricat ce-au construit cu greu, ci mai devreme. 🙂

Femeile au nevoie de cineva care sa le faca sa gandeasca asta….

Shopping is Art

O experienta recenta m-a determinat sa fac asta! :))

Simplu, ieri, imi iau iubitul de mana si hai la cumparaturi ( ca mi-a intrat salariul si trebuie cheltuit). Zis si facut. Ideea era sa mergem direct la Mall. Dar eu, o cunoscatoare a altor locuri cu haine originale ( nu editii limitate, dar nici uniforme), propun o deviere de la traseu, sub pretextul ca vreau sa intru doar in doua magazine ( cu tinta directa). Evident ca aflata la fata locului ( mai ceva ca un reporter care trebuie sa se documenteze pentru material), trebuia sa verific ” ïnformatiile” din cel putin trei „surse”. Asa ca intru in inca alte doua magazine, in care nu pierd, ci „castig”, aproximativ o jumatate de ora. Nu ma aleg cu mare lucru, dar ma aleg cu niste nervi facuti „ferfenita” ( nu ai mei, ci ai lui).

Asa ca, pentru urmatorul magazin ( cel in care voiam de fapt, de la bun inceput sa intru) nu mi-au mai ramas nici mie prea multe resurse de rabdare ( are si ea limitele ei, nu?!) Doar cand ii vedeam fata de om care vrea sa fie la mall, la o cafea, si nu dupa fundu’ meu nehotarat, ma determinam sa termin cat mai repede cautarile.

De aici si discutia, dezbaterea. Cand barbatii se duc la cumparaturi, stiu exact ce-si cauta, si acel lucru devine singurul pe care radarul lor il detecteaza. Si atunci, de ce naiba sa ne plimbam atat printr-un magazin sa ne uitam dupa alte lucruri de care nu avem nevoie, cand putem sa ne ducem direct la tinta, probam, ne place, cumparam?! Pai simplu, ar veni femeile sa combata: nu poti sa te duci la cumparaturi si sa spui ca ai nevoie de botine si sa intri numai in magazinele cu incaltari. Nu poti, genetic vorbind. Noi suntem create sa acordam atentie si altor detalii vestimentare care se intampla sa intervina pe parcurs ( cu cat mai mult simt al esteticii, cu atat mai multa atentie). Latura noastra emotial- sensibila, aia responsabila nu doar cu emotiile si sentimentele, dar si cu lucrurile „umane” ( nu cu cele strict tehnice) ne impiedica sa fim asa practice precum barbatii. Si daca vrem, oricat ne-am stradui ( dar nu ne prea straduim, ca ne place asa), nu reusim sa facem concurenta abilitatii barbatilor de a se strecura printre multitudinea de rafturi de pe care striga imbracamintea de toate felurile.

Asadar, in incapacitatea mea de a-mi stapani „emotiile”, am reusit cumva- cumva sa inchei prima runda si sa trec la a doua ( ca doar plecaseram catre Mall, nu?) pe care, aproape evident, am abandonat-o pe la jumatate, la o cafea in oras.

Ca sa nu va suparati prea tare pe noi, scumpii nostri consorti, sa stiti ca nu va chinuim cu rea-vointa. Ne place cu voi la cumparaturi, ca sunteti obiectivi si fermi, de asta va luam. Ne place si cu fetele, evident, dar vrem cateodata si parerile voastre. Asa ca, atunci cand consimtiti sa veniti cu noi, sper ca stiti ca trebuie sa va asumati intreaga raspundere pentru actiunile ce vor urma. Nu vrem sa va enervam, vrem doar sa apreciati cat de mult conteaza pentru noi sinceritatea si muschii vostri ( caci totusi, e mai simplu sa te strecori printre umerase atunci cand altcineva te ajuta cu bagajele). Si mai vrem sa va rasplatim pentru curajul de a face asta pentru noi asa cum stim noi mai bine si mai frumos. 😉

Asa ca ei, si noi

Long time no see. Write, sorry…

Oamenii sunt liberi sa faca ce alegeri vor, nu-i asa? Oamenii aleg daca vor sau nu sa se dea dimineata jos din pat la o anumita ora, ei aleg daca si cu ce au chef sa se imbrace, ei aleg daca si cu cine isi beau cafeaua de dimineata… Si, cel mai suprinzator este ca tot oamenii aleg daca si cum isi traiesc viata. Nici n-ai fi stiut daca nu ti-as fi spus, nu? 🙂

E deja banal felul in care ne temem sa ne conducem singuri vietile, adeseori. Nu multi sunt aceia care spun „Eu vreau sa-mi dau demisia si sa fac altceva. Vreau sa continuu sa pictez pentru ca asta-mi place mie si asta ma defineste!” si in urmatoarele secunde au stabilit ca exact asa vor face… din urmatoarea zi. Cei mai multi dintre barbati sunt, aparent, mai in masura sa ia decizii radicale ( ca in exemplul de mai sus) si sa-si schimbe traiectoria cu ceva grade bune, astfel incat viata lor sa ia o cu totul alta intorsura. Femeile, pe de alta parte, nu-si asculta instinctele.

De cate ori nu a simtit o femeie ca o decizie ar fi fost mult mai potrivita decat alta, ca sotul sau iubitul ei greseste cand alege un anume drum pentru excursie, sau cand simte ca ar fi facut un lucru mai bine decat seful ei? Barbatii sunt avantajati de sindromul „cu capul inainte, mars!” si eu ii invidiez pentru asta. Poate ca nici eu nu-mi ascult instinctele atat de bine precum as vrea sa cred, dar macar mi-ar placea sa ma arunc de la etaj si apoi sa vad pe ce cad cand ajung jos; cam asa se explica si felul de a (re)actiona al barbatilor. Semenii nostri masculi nu au puterea, dau au inconstienta necesara sa ia decizii ( chiar si pripite) in timp ce femeia analizeaza variantele pe care le are la dispozitie. Este ( cica) testat de psihologi cu studii multe ca femeile sunt mai bune la analizarea situatiilor, cumva in subconstient, si ca simt evenimentele din jur intr-o alta maniera decat barbatii, ceea ce le permite sa ia deciziile cele mai bune; asta daca vor si daca au curajul sa spuna ca ideea pe care o are ea, femeia, e mai buna, si ar trebui pusa in aplicare. Dar, asa cum stim, de cele mai multe ori, femeia se ascunde in spatele ideii ca „facem ca el, ca are mai multa experienta in domeniu, si nu-i pot suprima functia”. Well, that’s cute, but it’s WRONG! 🙂

Sunt convinsa ca daca am avea mai mult curaj, am conduce lumea. If I’d rule the world… Nu ma astept ca de maine dimineata sa schimb ordinea in care ma dau jos din pat, ma spal si-mi beau cafeaua, nici drumul pe care-l fac pana la serviciu, dar ma astept ca in cel mai apropiat viitor sa fiu in stare sa controlez un pic (si) mai mult deciziile celor din jur, cu privire la starea existentei mele ( si nu doar atat). Mai visez la o viata de aia ca in filme, dar ratiunea se impune inca vehement in fata intuitiei, si mai astept un pic sa ma fac mai mare si sa iau mai bine in maini fraiele destinului personal. Cu ocazia asta, numai bine poate mai conving cateva surate sa mi se alature, sa le aratam noi lor ca si noi putem infileta un surub si putem pune o caramida puternica la temelia vietii celor din jur ( si fara sa ne gandim prea mult la asta) 🙂

De cine ti-e tie dor?!

Pana ieri nu m-am gandit ca se practica si agatatul la bancomat. De practicat se practica, dar cel putin la mine, deocamdata nu functioneaza.

Zilele trecute ma apucase dorul. Nu Dorul, vreun vecin sau vreo cunostinta, ci Dorul acela de oameni si lucruri, de sentimente si senzatii. Dar mai ales de oameni. Cine spune ca „ochii care nu se vad, se uita” se insala. Cel putin in anumite privinte. Intotdeauna vom fi formati de persoanele care trec sau care raman in viata noastra. Vor exista, daca nu au existat pana acum, cu siguranta, oameni si momente legate de acesti oameni pe care pur si simplu ti le amintesti. Nu le retraiesti neaparat, ca-i mai complicat, dar le rememorezi. De cele mai multe ori, mintea are o capacitate uluitoare de a rememora lucrurile frumoase. Nu ca-i grozav sa fii om?

Mie mi-e dor de Mel, acest frate al meu, si singurul ( deocamdata 😛 ) care m-a invatat ce-i ambitia si optimismul. Mi-e dor de bunica aceea care ma face sa-mi dau seama ca orice problema poate fi rezolvata, mi-e dor de acele femei care mi-au spus ca ma admira pentru curaj, mi-e dor de acea persoana care m-a invatat ce-i iubirea adolescentina, mi-e dor de acea persoana care ma recunoaste dupa picioare, mi-e dor de cei care mi-au spus ca atunci cand rad parca rasare un curcubeu, mi-e dor de profa’ de mate care ma critica doar pentru ca ma iubea aproape la fel de mult ca pe propria-i fiica, mi-e dor de momentele de dinaintea nuntii mamei mele, mi-e dor…

Mi-e dor de prieteniile din copilarie, mi-e dor de prieteniile de acum, ca n-am cum sa ma impart intre toate, mi-e dor de nesiguranta si adrenalina din avion, mi-e dor de drumetiile din liceu, cu trenul, la Bucuresti, mi-e dor de dirigu’, profu’ meu preferat de romana, care ma dadea afara de la ora pentru ca nu ma puteam abtine sa nu rad, mi-e dor de colegele mele din liceu, cu care povesteam atatea si nimic, mi-e dor de teza de la info si de meciurile de volei si baschet din liceu, mi-e dor de stagiile de la karate si de competitiile in care ne luptam atat de mult pentru medalii…. mi-e dor si nu doare, culmea, tocmai pentru ca sunt momente apuse, sunt amintirile frumoase legate de un trecut apropiat, sunt memorii reintoarse uneori, care ma nostalgizeaza si ma bine-dispun. Si sa stii tu de la mine ca astea nu le poate cumpara nimeni.

Tie de cine ti-e dor?

Lady vs Tramp

Daca tot am analizat comportamentul masculin „Alfa vs Beta”, imi permit sa „dau” acum si in femei. De ce? Pentru ca tind sa cred ca sunt una dintre ele…

Pare, si nu doar atat, foarte, extrem de sexy; sau de provocator. Sau atragatoare, sau cum vrei tu. Ei bine, nu-s in masura sa zic ca nu e, dar…

Tipa Lady este tipa care nu aduce cu asta decat in anumite ipostaze. Adica seamana cu ce-i in poza asta de mai de sus numai cand se imbraca/ dezbraca, mai degraba, asa, pentru iubitul ei. NUMAI pentru iubitul ei, a se intelege corect. In rest, o vede numai cine vrea ea, cand vrea ea, cum vrea ea. E stapana pe situatie. Tipa Tramp e asa tot timpul. Sau ti-o poti imagina asa tot timpul. Pentru ca nu are nevoie de cineva anume sa i se arate asa, ci doar de un context, sau o ocazie. Si-atat. O gasesti de obicei pe la saloanele de masini sau motociclete. Evident, calarind una.

O Lady e femeia care te poate iubi ( si daca stii cum sa o faci, te si iubeste) pana in maduva oaselor, si inapoi, de preferabil. O Tramp te iubeste numai daca-i oferi ce vrea ea. Ce vrea EA, nu tu, din nou. Nu poti sa-i oferi ce vrei tu, ca nu asa stai la discutii. Eventual, daca o aburesti un pic, merge si ce vrei tu, dar numai pentru o perioada scurta de timp. O Lady iti spune ce simte, ce o deranjeaza, dar nu sub forma de „Pisi, azi nu vreau sa mergem sa-ti iei masina din service, ca eu nu am chef sa merg cu taxiul pana acolo”. O Lady e amabila, e politicoasa, nu duce la extrem aceste doua calitati, dar nici nu profita la maximum de interpretarile lor. Nu te foloseste pe post de mijloc de transport in comun si daca vrea ceva ce-i al tau iti cere frumos voie sa il foloseasca. Sau mai degraba s-ar descurca ea singura, fara ajutorul tau, pentru ca asa e fair. Pentru ca stie ca daca faci ceva pentru ea va face si ea ceva pentru tine, pentru ca e corect ca daca sustine ca femeia e egala in drepturi cu barbatul trebuie sa fie egala cu el si in responsabilitati. Asadar, desi stie ca tu, in calitatea ta de mascul, simti nevoia sa o ajuti si sa o protejezi, va face si ea uneori, deseori, pentru ea, aceleasi lucruri. Pentru ca pe tine te pastreaza pentru ceva mai bun, mai tare, mai viril, mai barbatesc.

O Tramp are nevoie de tine tot timpul. Te suna de cateva ( zeci de mii de ori) pe zi, te intreaba acelasi lucru, eventual nu-ti spune nimic interesant, dar vrea sa mergi sa o iei de la shoppingul din mall, ca s-a plictisit de magazinele de acolo. Asta-i un fel de Tramp. Mai e unul, tipul acela de Tramp care mai e si foarte prosta, umila, supusa, n-are mai nimic in cap ( nici macar plimbari si shopping in mall), dar despre asta nu vreau sa vorbim, ca-i o categorie aparte. O Tramp clasica te vrea pentru ca vrea sa-i oferi ceva, pentru ca s-a plictisit de celalalt, pentru ca esti Mr. Right Now, pentru ca ai o masina tare, ai prieteni misto, pentru ca prietenele ii spun ca esti o partida buna, pentru ca…. si lista continua…

O Lady stie ca iti poate oferi mai mult decat o Tramp si de asta asteapta… se ofera pe rand, ridica barierele frumos si elegant si doar atunci cand simte ca-i momentul. O Lady nu se pune-n cap sa-i ploua-n fund pentru ca asa i-ai zis tu sa faca, si nici nu scuipa seminte pe strada. Nu, le poate manca, desigur, cu tine, la un meci de fotbal. O Lady nu contesta ca se uita la sport, ca mananca seminte si alune, ca ii plac prajiturile si ciocolata, ca bea bere cu prietenii pe terasa, dar, in timpul asta, stie sa fie frumoasa si gratioasa, spune glume cu bun gust, se imbraca chic, mananca (numai) lucruri sanatoase, merge in cluburi faine, unde numara pe cateva degete „taranii” prezenti, ii plac plimbarile in parc si nu s-a nascut cu curu-n masina. Asadar, puteti face, fiecare dintre voi, diferenta de imagine dintre o Lady si o Tramp.

Desigur, cum am scris si pentru categoria masculina, nici o Tramp nu trebuie sa fie neaparat o tipa rea. Nu; are, de cele mai multe ori, intentii bune. Dar e atat de absorbita de propria persoana (a nu se citi identitate, pentru ca nu detine in mod special una), incat nu prea se poate privi in oglinda altfel decat oglinda ii arata. Evident, de cele mai multe ori, oglinda ii mai arata si cateva materiale plastice upgradate trupului oglindit, care par, de cele mai multe ori, mai mici si mai neinsemnate decat sunt, astfel ca in permanenta are si simte nevoia unei mariri/ intariri/ schimbari/ umflari, chestii de genul. O Lady are de cele mai multe ori calitati fizice de necontestat, dar asta nu inseamna ca nu se fardeaza, ca nu incearca sa arate cat mai bine si ca nu tine dieta. Ba face si ea lucruri de astea, desi nu astea sunt centrul existentei ei, pentru ca ea traieste si pentru altceva/ altcineva decat propriul orgoliu.

Lady si Tramp traiesc, totusi, intr-o deplina armonie, pentru ca nu se bat (de obicei), pentru aceiasi barbati. Au categorii diferite de si pentru atac, asadar, se departajeaza corect. Cu toate astea, nimic nu ramane numai la latitudinea lor, pentru ca si barbatii joaca aici un rol important. Pentru ca de cele mai multe ori un Alfa se combina cu o Tramp si un Beta cu o Lady, participantii la imperecheri au de suferit, de cele mai multe ori. In foarte putine ocazii, unul dintre ei sau ele se transforma.

Atunci, nu ne ramane decat sa ne imbogatim personalitatile (in cazul in care detinem asa ceva) si sa ne consolidam ramurile active ale fiecarei categorii in parte. Sa mai construim ceva de la funadatie in sus si sa decidem de care parte suntem. E simplu, eu nu judec pe nimeni, dar pot sa observ. Si ca mine, mai sunt si altii….

I’m not a tramp, not yet a lady!

Alfa vs. Beta

Nu-i asa ca-ti vine sa-l mananci din priviri? ( aviz femeilor)

Ei bine, desi pare tentant, extraordinar de tentant, nu-i bun. Nu-i bun, si cu asta basta. Acum o sa va intrebati toti/ toate daca sunt cumva nebuna, daca am luat-o razna, daca mi-am schimbat orientarile sexuale sau daca am baut gaz sau orice alta otrava si nu mai judec corect si lucid. Nu, nici una dintre variantele astea nu sunt valabile. Ii spuneam intr-una din zile iubitului meu ca el e baiat bun. Adica Alfa.

Barbatii Alfa sunt aceia care te iubesc pana in maduva oaselor si care iti mai si arata asta. Desigur, si barbatii Beta te-ar putea iubi daca nu s-ar iubi atat de mult pe ei si, in cazul asta, evident ca nu mai au loc sa mai iubeasca si pe altcineva la fel de mult. Tocmai de aceea, nu vei vedea aproape niciodata un barbat Alfa la sala. Sau poate ca daca e la sala e cu iubita lui, sau imediat dup-aia se intalneste cu ea si trage repede de fiare sa-i arate cat a lucrat muschii aia pectorali si bicepsii ca sa o poata tine mai bine in brate. Barbatul Alfa mananca alaturi de tine orice inghetata, bea vin rosu ca stie ca si tie-ti place, iti gateste cand nu ai tu timp sau chef sa o faci si stie vreo doua retete de prajituri pe care nici mama ta nu le-ar face atat de bine. Poate nici bunicii nu i-ar reusi performanta. Evident, ale lui sunt cele mai bune pentru ca le pregateste din inima. Stiu cum e.

Barbatul Alfa se gaseste prin cluburi, dar nu inconjurat de femei. Poate ca daca e asa, cel mai probabil sunt sora, verisoara, nepoata, prietena cea mai buna… nicidecum potentiale iubite, pentru ca el nu e interesat de alte femei, ci doar de tine. Si in niciun caz nu se va uita frumos la barbatul din spatele tau care iti admira… pantalonii scurti sau tocurile. Nu, cu siguranta ca daca va ajunge la mai aproape de 60 de cm de tine ii va spune politicos ca a incalcat teritoriul si ca se afla in pericol de… evacuare a intreg spatiului de dans. Barbatul Beta e atat de preocupat sa danseze sau sa-si etaleze ultima colectie de camasa/ curea/ pantofi/ ceas incat nici nu va observa cand tu te certi cu un necioplit care ti-a varsat cocktailul pe rochita aceea diafana pe care ai cumparat-o special pentru acea seara… in care, desigur, ar fi trebuit sa te soarba din priviri, sa te adulmece ca un catel infometat si sa te dezbrace din priviri… N-ai sa vezi; cauta un Alfa daca vrei tratamente de astea, Beta e preocupat cu rochia prietenei tale, care e putin mai transparenta decat a ta, si se vede… de asta a observat, ce ai?!

Alfa e aproape tot timpul acolo cand ai nevoie de el ( spun aproape pentru ca are si el momente in care nu poate fi langa tine din motive obiective: serviciu, parinti, amici, neamuri si alte alea). Beta e preocupat de obicei sa-si lucreze musculatura ( bine definita, de altfel), sa-si probeze perechea cea noua de blugi, sa bea o cafea cu prietenul lui care tocmai si-a cumparat o masina noua si pe care trebuie sa o testeze neaparat… in fata unei cafenele de pe Dorobanti; ca doar locul potrivit pentru o masina noua nu e altundeva, decat in parcare, la sosea, unde-l vede pitzipoancele. De altfel, Beta nu e un baiat rau. Ar vrea sa primeasca de la iubita lui tot ce primeste Alfa, numai ca nu stie cum sa ceara. Adica, mai simplu, in loc sa se preocupe de lucrurile cu adevarat importante pentru o femeie, e mai preocupat de ce crede el ca vrea ea si mai putin de ce vrea ea cu adevarat. Big mistake. Desi, in toate astea, aflam si paradoxul: Beta nici macar nu-si da seama de ceea ce face gresit, sau, mai bine zis, diferit de Alfa. In tot timpul asta, Beta il acuza pe Alfa si face misto de el ca e geek, ca nu stie sa agate o fata, ca nu are o masina misto, ca se imbraca naspa, ca nu iese in cluburile alea jmekere… de astea; dar va zic eu: Alfa areo masina mai buna decat Beta pentru ca apreciaza valoarea, merge in cluburi mai misto decat Beta pentru ca stie ce-i aia muzica buna, se imbraca foarte misto pentru ca nu se impopotoneaza ca un papagal si nici nu-si pune pene-n cap daca n-are, si, pe deasupra, pune mana pe cele mai tari femeie pentru ca DOAR asa se simt apreciati la adevarata lor valoare.

Fetelor, lasati prostiile la o parte si reorientati-va, in cazul in care n-ati facut-o deja. Desigur, ce spune eu nu-i lege, iar fiecare regula are si exceptia ei. De altfel, sunteti toti liberi sa incercati. Eu am facut-o! 😉

Previous Older Entries