Diamantele noastre

Sa fii tu, te rog. Si de fiecare data cand te gandesti la mine, sa zambesti.

Nu l-a parasit, de fapt, niciodata. 

Dar hai sa-ti spun ceva. Cand mi-ai spus ca vrei pe altcineva, ca de fapt nu stii sigur daca ma mai vrei, m-am abtinut cu toata forta interioara pe care o detineam sa nu iti aduc acele injurii specifice adulterului, sa nu te jignesc asa cum mi-ar fi venit sa o fac. M-am abtinut pe cat de mult am putut sa nu te dau afara din casa, sa nu iti arunc privirile acelea care te sageteaza pana in adancul inimii. Dar ti-am zambit. Si stii de ce? Pentru ca, in timp ce te iubeam enorm, am fost a altuia.

Pofitim? Cum sa fii a altuia, doar te-am avut langa mine mereu…?! 

Si nu am regretat nicio clipa. Te-am simtit demult ca ai inceput sa aluneci pe o panta care nu ne mai apartinea amandurora. Si atunci cand m-a sunat M., sa ma intrebe daca sunt acasa, am cedat tentatiei. Si nu eram acolo, dar pentru el m-am grabit sa ajung. Si acele minute, zeci de minute, aproape ore petrecute impreuna, nu m-am putut dezlipi de erotismul pe care corpurile noastre il emanau. Nu ma mai gandeam decat la cat de bine e cu el si cat de bine e cu tine. Cu amandoi era bine. Sincera sa fiu, mi-ar fi placut sa va am pe amandoi in acelasi timp. Stiu, sunt defecta in sensul asta, nu am o sexualitate normal exprimata, imi plac pozitiile acrobatice si am fantezii cu cei mai buni barbati din viata mea pe care i-am intalnit, impreuna. Ma intelegi tu? Nu erai suficient pentru mine, dar asta doar pentru ca primeam, in acelasi timp, completarea ta din partea altuia. Stii acum de ce nu-mi pare rau?

 Si apoi am mai fost o data a ta. Si asta pentru ca m-am ambitionat. Si nu sa iti arat ce pierzi, ci sa iti amintesti mereu privirea aceea a mea care iti spunea totul. De asta imi evitai ochii. Atunci cand ne-am revazut, intamplator, nu te-ai putut uita la mine, pe cand eu iti zambeam de fiecare data. Stii acum de ce? Pentru ca atunci cand te priveam nu-mi venea in minte decat scenariul in care tu asistai neputincios la cea mai erotica partida de acrobatii din viata mea, cu un strain superior tie, dar pe care il stiai atat de bine. Caci asta ai facut. Ai asistat. Ai fost pasiv la fiecare orgasm pe care l-am trait in compania celuilalt. Si nu poti sa ma faci curva. Ca nu sunt. Stiu doar ce vreau si ce imi place. De asta am inteles corect cand mi-ai spus ca poate vrei altceva. Dar e normal sa fie asa!

Oricum, tu nu ai folosit cuvinte. Mi-ai dat cate o palma! Rau a durut, sa stii. Intr-o oarecare masura, ti-am aratat. Nu te-am judecat, pentru ca nu sunt acea entitate superioara omului in care vrei tu sa crezi. Desi… tu esti lipsit de credinta. Dar sa stii ca si faptul ca tu nu crezi in nimic tot o forma de credinta e. Asa cum nu exista incultura, ci doar forme diferite de cultura, asa exista doar forme diferite de credinta. Eu cred… cred ca tu nu ai stiut nici macar o clipa ce te face mai fericit, dar cert e ca dupa ce vei fi afland toate astea, nu vei mai putea fi fericit nicio clipa. Pentru ca nu ai de unde sa stii daca totul e adevarat sau e doar fantezie, caci niciodata nu ai avut dovezi clare ale existentei mele in si pentru tine. Sau invers: in si pentru mine. Ai fost de cateva ori acolo si ti-a placut mult. Dar te-am lasat sa aluneci pe panta care nu mai era a amandurora, pentru ca si eu, deja, imi imparteam diamantele cu altcineva. Diamantele noastre cazusera in abisul dintre noi; nu mai eram demult a ta.

Iubita, hai, mai scrii mult? Hai ca mi-e frig singur sub dus! Haaaiiiii!

(N)ever mine, (n)ever thine, (n)ever ours.

Anunțuri

De ce ( uneori) iubim barbatii ?

Nu ca as avea un raspuns clar la intrebarea asta, dar pot sa gasesc cateva motive pentru care iubim… specia masculina. Pe sistemul „rau cu rau, dar mai rau fara rau”, iaca-ta ce ne face pe noi, femeile, sa va iubim pe voi, barbatii!

1. Ne faceti viata dulce. Atat de dulce, incat uneori putem da in diabet. Altfel spus, ne colorati existenta. Ne scoateti din monotoniile noastre de cateodata, iar alteori ne scoateti cu totul din sistem. Si apoi ajungem sa resuming life…. please wait! Ca asa faceti voi. Dar pentru asta… va iubim!

2. Aveti cutii separate pentru fiecare subiect de discutie. Dupa cum explica unul mai destept si mai amuzant decat mine in Mens’ Brain Vs. Womens’ Brain , barbatii au abilitatea de a nu se gandi la nimic si totusi respira. Deci, cand barbatii discuta despre un subiect, deschid frumos cutia din creier in care se afla subiectul respectiv, il discuta scurt si apoi baga cutia la loc de unde au scos-o, cu foarte mare grija sa nu atinga cutiile din jur! Ne-am inteles, da? Asadar, pentru ca la noi in creier toate se leaga intre ele mai ceva ca si conexiunile de internet, simplul fapt ca voi aveti abilitatea asta ne face sa… va iubim!

3. Nu aveti ciclu si nu nasteti, dar ne intelegeti frustrarile si ne acceptati starile de irascibilitate. Atat! E destul pentru noi sa fim recunoscatoare pentru chestiile astea. In acelasi timp va invidiem, pentru ca ne-ar placea si noua sa stam lejer in fiecare luna si mai ales, sa nu ne chinuim 9 luni cu ditamai burtoiu’ cu bebe inauntru… Dar de asta… tot va iubim!

 4. Slabiti mult mai usor decat noi si abdomenele dau roade extrem de repede. Ne si ofticam de murim ca se intampla asa, ca voi slabiti intr-o luna cat noi intr-un an. Dar pentru ca aratati atat de bine din cauza asta… va iubim!

5. Sunteti „mai prieteni” decat femeile. Adica prieteniile voastre sunt mai prietenii decat cele intre femei: fara invidii, fara fete ascunse, fara sfaturi si concluzii ascunse in spatele altor interese. Pentru asta avem noi mai multi prieteni barbati decat femei si de asta… va iubim!

Mai sunt si alte motive pentru care nu ne putem debarasa de voi cu totul, dar restul intr-un articol viitor… 🙂 Pana atunci ma gandesc la motivele pentru care ( uneori) va uram. Bafta!

You’re far too kind

Apreciez, sa stii! 

Sunt extrem de incantata sa anunt ca mi s-a dublat ( triplat adica, pardon) numarul vizitatorilor pe blog. Sunt si mai fericita sa constat ca prietenii ( nu chiar toti, unii dintre ei), imi promoveaza site-ul. Si eu care credeam, ca el, ca si mine, suntem praf si pulbere. Ei bine, de aici deduc ca va cam place ce am scris in ultima vreme si asta nu face altceva decat sa ma motiveze sa scriu si mai mult, si mai bine. Sau nu va place, ceea ce va determina sa ma vizitati ca sa-mi aduceti injurii si sa faceti misto. Anyway…:D

Multumesc Ioana, pentru aprecieri, Izabela, pentru promovare, Alex, pentru sustinere, cititori, pentru vizite si comentatori, pentru feedback. E foarte important pentru mine sa dezvolt pasiunea asta, pentru ca, in mod oficial, la anul pe vremea asta vreau sa dau autografe pe coperta primei carti publicate de mine.

Cine spune ca nu ne putem urmari visele? Avem nevoie de doar de curaj! Voi face pasul cel mare… spre capitala… curand.

To be continued!

 P.S.: Campania pe care am initiat-o cu Ioana pe Facebook ne-a adus satisfactii. Din toti prietenii ( adica cei pe care ii si cunoastem), in doar doua zile am adunat mai mult de zece care si-au schimbat pozele de profil. Campania suna in felul urmator: Sfideaza iarna! Schimba-ti poza de profil cu una din timpul verii, de pe plaja, cu soare si caldura si fa-i in ciuda iernii! Sa fie vara! Vara am spus! Campania continua. Cine e dornic sa se alature, e bine-venit. Nu trebuie sa ai neaparat cont de Facebook. Acceptam si recruti veniti pe mess sau Hi5, dar care sa mentioneze de ce si-au schimbat poza si sa-i atraga si pe altii. Mai mult, nu am dat niciun mass si nu am incercat sa persuadam pe nimeni. A fost o mini-campanie de relatii publice care a plecat dintr-o joaca. Cine stie cati altii si-au schimbat pozografiile intru cinstirea campaniei asteia? Noi n-am avut de unde sa aflam inca. Ei bine, „gramada cere varf”! Haideti sa sfidam iarna si gerul! Va pupa Ale!

Bafta!

Top 5 ingrediente pentru relatia ideala

Nu exista niciun secret bine pastrat de catre cei care au relatii fericite. Nu exista pasi de urmat si nici reguli de respectat. Suntem doar EU si TU.

Presupunand ca deja formam un cuplu ( in cazul de fata unii o si fac), am dedus ca am trecut de scanteia de inceput, fluturii din stomac din prima saptamana si ca incepem sa ne cunoastem mai bine, in cazul in care nu am facut-o mai demult. ( sa nu ma intelegi gresit: in cazul meu exista mai multe tipuri de fluturi, iar astia despre care vorbeam acum sunt cei din primul pluton; urmeaza si altii; iar cu scanteia de inceput e alta treaba: nu se aprinde si se stinge imediat, ci se aprinde si arde tot mai mult, in cazul in care stii sa faci focul din ea). Daca tot ne-am vazut si ne-am placut, hai sa vedem ce putem face sa… evitam promiscuitatea… 😛

 1. Fii tu, acolo, atunci. Mai simplu, nu incerca sa fii ceva/ cineva ce/ cine nu esti. Pastreaza-te pe tine, indiferent de felul in care este cealalta persoana. Daca celalalt iti cere sa fii altfel, inseamna ca nu te vrea pe tine. Daca iti spune ca ceea ce iubeste la tine cel mai mult e ca poti sa fii tu, atunci ai primit ce cautai.

2. Respectul. Daca ai respect pentru propria-ti persoana, in mod evident vei avea respect si vizavi de celalalt. Respectul presupune foarte multe lucruri, printre care corectitudinea, sinceritatea si punctualitatea. Corectitudinea, in cazul de fata, se refera la acele aptitudini ale fiecaruia vizavi de celalalt prin care isi pastreaza intacte hobby-urile si activitatile profesionale sau personale fara a atenta la integritatea cuplului sau a celeilalte persoane. Santajul emotional este exclus! Sinceritatea este forma suprema prin care pastrezi vie libertatea intr-o relatie. Si omisiunea este tot o forma de ascundere a adevarului. Asa ca cel mai bine ii spui/ arati/ demonstrezi celuilalt exact ce simti si ce vrei. Nu ai nimic de castigat daca minti si, cu atat mai mult, nefiind sincer pierzi respectul fata de tine. ( nu mai vorbim de cum vei arata in ochii celui care tine la tine) Punctualitatea nu se refera aici la a nu intarzia la intalnire cateva minute, ci la capacitatea fiecaruia de a pastra o promisiune si de a se tine de cuvant. Chiar daca promisiunea nu este adresata sub forma de „Promit ca mergem numai noi doi intr-o excursie la munte” sau ” Iti promit ca nu o sa mai spun lucruri care te deranjeaza”, tot promisiune se numeste. Pentru ca amandoi vrem sa pastram o legatura armonioasa, e de preferat ca cel care initiaza o viitoare posibila actiune ( de orice natura ar fi ea), sa o si duca la capat. Chiar daca nu iese asa cum si-ar fi propus, o eventuala ” Lasa ca o sa mergem sa vedem si noi cum arata marea iarna” este ocazia perfecta pentru a-i arata celuilalt ca ai vorbit serios, si ca planurile pe care (aparent) le faceti impreuna, inseamna intr-adevar ceva pentru tine. Nu doar ca va pastra vie legatura voastra, dar rasplata nu va intarzia sa apara.

3. Comunicarea. Probabil cel mai controversat subiect intr-o astfel de discutie este comunicarea. Fiind absolventa de stiinte ale comunicarii, am avut ocazia sa-i studiez oarecum si profunzimile. Desi, de destule ori, nici macar eu nu gasesc cele mai bune modalitati de comunicare cu alte persoane, diferite-n caracter fata de mine, sunt mai mult decat sigura ( si bag si mana-n foc pentru asta) ca daca tu, in calitatea ta de a fi unul din cei doi membri ai unui cuplu, te astepti ca celalalt sa-ti ghiceasca gandurile si sa faca ce vrei tu, atunci ai trait degeaba. Pardon! Altfel spus, sa nu ne asteptam ca partenerii nostri sa ghiceasca de la noi ce am vrea sa faca, sa spuna sau sa gandeasca. Da, hai, recunoaste! De cate ori n-ai fi vrut ca cel/ cea de langa tine sa gandeasca altfel decat o face? Ei bine, inca nu suntem dotati din nastere cu dispozitive de citit gandurile. E adevarat ca de multe ori experienta de viata si nu numai ne ajuta sa intuim ce ar vrea cel/ cea de langa noi. Totusi, daca tu nu-mi spui ce te deranjeaza, ce ai vrea sa fie altfel, ce ti-ar placea mai mult si cum ai vrea sa ma comport, atunci nu te astepta ca eu sa-ti ghicesc gandurile si brusc sa ma transform in indeplinirea idealurilor tale. Serios! De asta sustin sus si tare ca baza oricarei bune colaborari ( indiferent de ce natura e ea) este comunicarea. Si bineinteles, comunicarea nu poate avea loc intr-o relatie decat intre doua persoane ( nu intre una singura, ca nici macar gramatical nu suna corect). Asadar, nu ma bag in relatiile de mai mult de doi membri, ca ma depaseste numeric. Comunicati, fratilor! Vorbiti, explicati-va unul altuia ce si cum, aratati-va prin limbajul corpului, non-verbal, si convingeti-va prin gesturi si mimica. Hai, pisi, ca stii cum se face. 😉

 4. Sexul. Da’ de ce sa fie un subiect tabu? Tu nu faci? Hai sa fim seriosi. O relatie fara sex e ca ciocolata fara lapte. Nu exista. Asadar, daca partea sexuala lasa de dorit, inseamna ca ai mult de lucrat. Altfel, cu siguranta, intreaga relatie va avea de suferit. Nu-mi spune ca sunt superficiala si ca o data cu trecerea timpului asta nu mai conteaza, ca dispare atractia sexuala intre doua persoane care formeaza un cuplu si ca mai importante sunt alte calitati si ingrediente care ii aduce impreuna. De acord si cu asta, dar pana atunci…?! Gandeste-te numai la cate frustrari se pot acumula daca nu esti satifsfacut din punct de vedere sexual. Cate certuri pot fi incepute sau sfarsite cu reprosuri si nemultumiri… Cate dorinte de exprimare si cat patos pentru a fi satisfacut. E demonstrat stiintific ca avem nevoie de sex. E la baza piramei lui Maslow. Atunci, de ce sa nu-l avem asa cum trebuie cu partenerul de viata de acum? Puneti mana si jucati-va! Descoperiti-va si antrenati-va ca nu va face nimeni asta in locul vostru. Pana la urma nu are decat sa fe bine. 😉

5. Asemanarile si deosebirile. Da, amandoua la un loc. Asta pentru ca asemanarile va aduc impreuna si deosebirile va leaga si mai tare. Cine spune ca opposites attract stie cum se face. Totusi, ramane un beculet aprins asupra acestei sintagme. Ca sa fim sinceri, daca ati avea mereu aceleasi dorinte, pasiuni, samd, v-ati plictisi unul cu altul de v-ar lua naiba. Daca descoperiti lucruri diferite si va atrage ideea lucrului nou, atunci totul devine un pic mai interesant si parca ce are celalalt si n-ai tu e mai dulce. Eu una am invatat sa joc table. Tot e o idee. 🙂 

Sunt convinsa, desigur, ca sunt si alte ingrediente care va leaga sau va resping. Ca sa nu ajungeti ca doi poli magnetici negativi sau pozitivi in acelasi timp si sa va respingeti, invatati unul de la celalalt. Ceilalti factori care concura la o relatie de invidiat sunt, evident, secretele, anturajul si familia. Pe ceilalti inca nu i-am descoperit sau am uitat de ei, dar ramane sa-i dezbatem cu o alta ocazie.

Bafta!

P.S.: I love you. Ba nu, pardon, asta era dintr-un film. In viata reala, nici respectarea cu strictele a caracteristicilor care duc spre o relatie de invidiat nu asigura succesul acesteia. Nu-ti ramane decat sa incerci sa faci ceea ce simti. Vorba aia: Go with your heart, buddy! Our brains only screw things up!

Rozul ei

– As putea sa pastrez pentru totdeauna acest moment?

Ce as fi putut sa-i raspund? Ca NU? Normal ca mi-ar fi placut sa o tinem asa toata viata, dar realitatea lui era prea zdrobitoare pentru rozul meu. L-am lasat sa ma imbratiseze cu drag de cateva ori in plus decat as fi facut-o in mod obisnuit. Bratele lui ma cuprindeau prin fata, imi mangaiau spatele, ma trageau usor de par si apoi imi atingeau, fara voia lui, evident, fundul. Mi-a spus ca vrea sa ma pastreze acolo, in camera lui, cat mai mult. A trebuit sa plec.

Dupa cateva intalniri mi-a marturisit ca nu-i mai placuse pana atunci sa adoarma cu vreuna dintre ele. Si ca mama lui nu se mai apropiase atat de bine de vreo alta prezenta feminina din inima lui. Da, dar mie nici nu-mi pasa!  A inteles ce a vrut el, s-a indragostit si s-a pierdut. Nu fii fraier! ( nu te pierde, indragosteste-te si atat!)

Cand mai ramane singur in camera lui, ma vizualizeaza. Observa calm, din coltul camerei lui atat de goale acum, cum ma ridic si-mi strang hainele, cum imi caut cerceii si bratara, cum ii aranjez pernele si apoi ii zambesc. Sta pierdut si analizeaza fiecare miscare a mea. Ii taie rasuflarea frigul de afara, iar in inima lui… Ma cauta cu privirea in televizorul acela mic, monitorul laptopului nu ma mai oglindeste, iar melodia noastra nici nu mai are aceleasi versuri. Am plecat cu cateva explicatii. S-a indragostit si n-a inteles nimic. Isi inchipuie acum, isi imagineaza mereu tot felul de scenarii. Ma vede in bratele altuia, brate mai puternice si mai curajoase, fara sa le fie frica de ce ar putea insemna imbratisarea puternica, mangaierea duioasa sau simturile ascutite, intarite, vehemente. Pot sa pastrez momentul asta toata viata?

 A reusit, totusi, sa pastreze o parte din rozul meu. Obisnuiesc sa fac asta. In toate camerele prin care am trecut am imprastiat pulbere roz de trairi intense si am inghitit praful de pe inimi. Le-a mai ramas acum urma mea din asternut si imaginatia labila.

– Ce sexy e in camasa mea! Pot sa te pastrez mereu asa?

He never looked at her that way.

 

Si-a amintit ca mai are numarul meu undeva. Cand mi-a sunat telefonul, am zambit. Mereu mi-a facut placere sa stam de vorba. Sau la tigara de dupa. Cand i-am raspuns si mi-a auzit vocea, si-a pierdut ideile. A vrut sa ma invite la o cafea, sau la o plimbare, sau la ce vreau eu, numai sa ne vedem putin. I-as fi acceptat cu placere invitatia, numai ca…

– Servus. Ah, buna! Ce mai faci? Uite, am dat peste numarul tau si voiam sa vad daca esti bine… Ma gandesc ca esti ocupata… hai ca mai vorbim, nu te retin. Poate.. poate ne intalnim intr-o zi, cand ai timp si esti pe acasa… Da, daca nu ai ce face da-mi un semn, mi-ar placea sa te mai vad.

Nu a fost hotarat, nu a stiu sa-mi spuna clar ce vrea, am presupus eu. Asa ca a ramas la fel de gol: si el, si patul, si locul din dreapta in masina. Poezia mea ajunsese la ultima strofa tocmai cand m-a intrerupt un sarut apasat, puternic… Hai sa iesim sa ne plimbam, uite ce frumos e afara! Am terminat cu zapada, am scos masina. Hai, in cat timp esti gata?

Trei cuvinte

Vreau vara-napoi. Si noptile fierbinti. Un pahar de sampanie. Sunt singura acasa.

 

I love you. I want you. I miss you. Meet me halfway. Imi pare rau. Numara toate cuvintele. Jocul se termina. Sunt trei cuvinte. Limba o alegi. Se naste idila.

Diamonds are forever. Saved your life.

Despre prietenie, la apus si rasarit

 Cateva discutii despre prietenie, de orice natura ar fi ea, mi-au atras atentia asupra relativitatii ei. Acceptam in jurul nostru persoane despre care spunem ca ne sunt prieteni. Asta pentru ca ne-am obisnuit sa auzim din partea lor numai acea sinceritate pe care le-o cerem. Pentru ca impresia de activitate si interese comune ne-au suras, iar atractia vizavi de aceleasi lucruri sau persoane ne-au adus impreuna.

Prietenia e de cele mai multe feluri. Avem prieteni, amici, iubiti, iubite, suntem prietenii cuiva sau altii ne sunt noua prieteni. Cu siguranta, fiecare dintre noi a pierdut la un moment dat un prieten. Oricare ar fi fost motivul sau cauza ruperii, in mod cert amintirile care te leaga de acea sau acele persoane iti sunt intiparite in minte o perioada lunga de timp. Nu se pierd. Nici vorba.

Hipocampusul este acea parte a creierului responsabila de stocarea amintirilor si depozitarea lor pe termen lung. Tot el e responsabil si de eliberarea temporara in memoria de scurta durata a acestor amintiri, precum si de pastrarea lor pe termen lung. Pe langa asta, memoria involuntara e responsabila de acele momnte in care mirosuri, peisaje, arome si nu numai ne amintesc de anumite momente trecute, dar mai ales de anumite persoane. E ciudat atunci cand, dupa trecerea timpului, cineva iti spune ca nu te poate uita: gelul ala de dus il stie de la tine si de atunci e preferatul lui, hainele alea misto de acum le are pentru ca ai fost cu el la cumparaturi mai demult si de atunci si-a schimbat stilul, parfumul ala ii aminteste de tine si chiar daca s-a saturat de el il foloseste in continuare si inca il mai cumpara, sclipirea aia din ochii tai nu a reusit sa o mai vada si la altcineva iar buzele tale i-au aratat ca-i citesti gandurile. E ciudat cum mi se intampla sa aud cateva acorduri dintr-o melodie mai veche si sa-mi trezesc atatea amintiri: locuri vechi, dansuri lascive, saruturi incendiare intre parteneri, excursii scurte si vise razlete, planuri in doi si fotografii sterse. Ei bine, toate astea sunt datorate capacitatii noastre de selectie a informatiilor.

Din nefericire, creierul nostru nu stocheaza numai amintirile placute, ci si pe cele neplacute. Asta tocmai pentru ca te pregateste pentru viitor, iar socul emotional suferit in urma cu ceva timp te va ajuta sa-ti contorizezi experienta de viata traita pana atunci. De cele mai multe ori, si aceste amintiri sunt trezite tot de cativa factori banali, externi noua in acele momente. E interesant cum mirosul de gogosi proaspete din bucataria bunicii iti aminteste de copilarie, de zgarietura aia mica sau de arsura provocata de o clipa de neatentie. Amintirile sunt cele care te mai leaga de prietenia pierduta. Daca am fi avut deja o masina a timpului, cred ca am fi cumparat-o toti numai ca sa ne intoarcem putin in trecut sa retraim anumite momente sau sa le stergem din infaptuiri pe cele neplacute. Din fericire, memoria noastra va pastra intotdeauna acele momente demne ( nu degeaba se numesc memorabile) si va incerca sa le aseze in niste sertare prafuite, acoperite de neuroni morti, pe cele neplacute.

De la rasarit la apus, memoria noastra ne este uneori prietena, sau dusmanca. Tine cu noi atunci cand avem cateodata nevoie, iar alteori pare preocupata de sunetul valurilor marii tocmai cand te concentrezi la un examen. 

Prietenia nu se masoara nici ea in Newton/ Metru, nici in Kilojouli, nici in Watts-i, nici in Megahertzi, nici in ani lumina. Poate doar in ani rezistenta si in amintiri acumulate. Prietenia e cea mai buna calitate a oamenilor si trezeste cele mai infioratoare amintiri ( infiorator de bune sau de rele). Suntem obisnuiti sa acceptam in jurul nostru doar persoanele pe care le stim intr-un fel, care ne obisnuiesc cu un anume tip comportamental si care, atunci cand isi schimba comportamentul sau atitudinea cu care ne obisnuisera pe noi, nu mai sunt considerate prietenele noastre. Cred ca prietenia cu o persoana inseamna sa-i accepti aceluia de langa tine sinceritatea pe care ti-o cere si sa i-o dai, sa-i accepti criticile si parerile de buna-credinta fara sa-i intorci replica taios, inseamna sa-l sustii cu argumente sau sa-l contrazici atunci cand e nevoie. Trebuie sa invatam sa avem nevoie de prieteni mai mult in momentele bune si sa nu uitam sa le dam un telefon din cand in cand. Prietenia, ca orice relatie intre doua sau mai multe persoane, se intretine; si, precum comunicarea, nu poate exista doar unilateral, ci bilateral. Iar prietenia nonverbala, ca si comunicarea, semnifica 80% din limbajul trairilor noastre.

Previous Older Entries