Femeile au nevoie de…

… barbati… 🙂

Femeile au nevoie de foarte multe lucruri, dar si de mai multe persoane. Oameni, nu lucruri, care sa le satisfaca nevoia de a exista. Ele au nevoie sa fie. Si sa simta asta.

Femeile, spre deosebire de barbati, au nevoie de persoane care sa le ocroteasca; si cine poate sa faca asta mai bine decat semenii lor de sex opus?!

Femeile au nevoie sa cante, sa danseze, sa picteze, sa vorbeasca, ca incante… si mai ales de cineva care sa le asculte, sa le priveasca, sa fie incantat…

Dar ce se intampla cu femeia cand e dezapreciata tocmai de persoana in care avea incredere si mai ales speranta, ca poate si vrea sa-i pese. De cate ori in ultima vreme cel de langa voi v-a spus ca va apreciaza capacitatea de a va potrivi hainele si accesoriile astfel incat sa aratati atat de bine? Cand v-a spus cel de langa voi ca ii place cum aratati, ca ii place cum mergeti sau cum dansati? Eu ma intreb, ma gandesc des la asta, ma uit la fetele tarate pe strada si prin magazine de barbati hidosi, sau de barbati frumosi, atragatori, in ochii carora nu se citeste altceva decat admiratia fata de sine si atat. Ce-i face pe ei atat de siguri de propriile persoane si ce le face pe femei sa suporte asta? Inteleg iubirea ca fiind si o forma de dependenta, dar atunci cand nu esti apreciat deloc, de ce mama supararii mai ramai unde esti? Pasarica muta-ti cuibul!


Femeile chiar ar putea sa dea totul, dar ele au nevoie de cineva care sa le permita sa ofere totul; au nevoie de aprecierea celorlalti si atunci cand o dau in bara cu ceva, pentru ca astfel au puterea sa se ridice si sa mearga mai departe. De asta au femeile atat de multi prieteni. De asta au nevoie de feminitate si de independenta, si admir intr-adevar persoanele cu tarie de caracter, care atunci cand spun „nu” asa ramane. Nu multe persoane pot face asta. Eu recunosc, nu mereu am fost atat de tare.

Cand femeile au nevoie de colegi de camera, se muta in camine sau in chirie, impreuna cu parte din prietenii pe care-i detin; cand femeile au nevoie de barbati,  asta vor sa vada langa ele. Nu catei care le urmeaza orbeste, nu magari care sa le jigneasca, nu porci care sa le insele increderea, nu boi, nu tauri, si nici orice alt animal ar mai putea considera barbatul ca ar trebui sa fie. Barbatii au o capacitate impresionanta de a -si schimba rationamentul, directia si… sosetele. Ei bine, femeile nu vor sa se compare cu nimic altceva din viata barbatilor; nu cu surorile lor, nu cu mamele lor, nu cu prietenele, nici foste, nici viitoare, si cu atat mai mult cu cat femeile iubesc barbatii neconditionat ( si nu sunt mamele lor).

Femeile mai au nevoie de pantofi, genti, haine, branduri, parfumuri, cosmetice, saloane de infrumusetare… dar niciunul dintre toate astea nu mai valoreaza absolut nimic atunci cand persoana de langa tine, prima care ar fi trebuit sa aprecieze rabdarea si talentul, nu observa nimic.

Totul este, pana la urma,o notiune de alegere. Despre nevoile barbatilor as scrie, dar i-as lasa pe ei sa-si dea seama de ce au nevoie intr-adevar, si nu numai dupa ce au stricat ce-au construit cu greu, ci mai devreme. 🙂

Femeile au nevoie de cineva care sa le faca sa gandeasca asta….

Anunțuri

Shopping is Art

O experienta recenta m-a determinat sa fac asta! :))

Simplu, ieri, imi iau iubitul de mana si hai la cumparaturi ( ca mi-a intrat salariul si trebuie cheltuit). Zis si facut. Ideea era sa mergem direct la Mall. Dar eu, o cunoscatoare a altor locuri cu haine originale ( nu editii limitate, dar nici uniforme), propun o deviere de la traseu, sub pretextul ca vreau sa intru doar in doua magazine ( cu tinta directa). Evident ca aflata la fata locului ( mai ceva ca un reporter care trebuie sa se documenteze pentru material), trebuia sa verific ” ïnformatiile” din cel putin trei „surse”. Asa ca intru in inca alte doua magazine, in care nu pierd, ci „castig”, aproximativ o jumatate de ora. Nu ma aleg cu mare lucru, dar ma aleg cu niste nervi facuti „ferfenita” ( nu ai mei, ci ai lui).

Asa ca, pentru urmatorul magazin ( cel in care voiam de fapt, de la bun inceput sa intru) nu mi-au mai ramas nici mie prea multe resurse de rabdare ( are si ea limitele ei, nu?!) Doar cand ii vedeam fata de om care vrea sa fie la mall, la o cafea, si nu dupa fundu’ meu nehotarat, ma determinam sa termin cat mai repede cautarile.

De aici si discutia, dezbaterea. Cand barbatii se duc la cumparaturi, stiu exact ce-si cauta, si acel lucru devine singurul pe care radarul lor il detecteaza. Si atunci, de ce naiba sa ne plimbam atat printr-un magazin sa ne uitam dupa alte lucruri de care nu avem nevoie, cand putem sa ne ducem direct la tinta, probam, ne place, cumparam?! Pai simplu, ar veni femeile sa combata: nu poti sa te duci la cumparaturi si sa spui ca ai nevoie de botine si sa intri numai in magazinele cu incaltari. Nu poti, genetic vorbind. Noi suntem create sa acordam atentie si altor detalii vestimentare care se intampla sa intervina pe parcurs ( cu cat mai mult simt al esteticii, cu atat mai multa atentie). Latura noastra emotial- sensibila, aia responsabila nu doar cu emotiile si sentimentele, dar si cu lucrurile „umane” ( nu cu cele strict tehnice) ne impiedica sa fim asa practice precum barbatii. Si daca vrem, oricat ne-am stradui ( dar nu ne prea straduim, ca ne place asa), nu reusim sa facem concurenta abilitatii barbatilor de a se strecura printre multitudinea de rafturi de pe care striga imbracamintea de toate felurile.

Asadar, in incapacitatea mea de a-mi stapani „emotiile”, am reusit cumva- cumva sa inchei prima runda si sa trec la a doua ( ca doar plecaseram catre Mall, nu?) pe care, aproape evident, am abandonat-o pe la jumatate, la o cafea in oras.

Ca sa nu va suparati prea tare pe noi, scumpii nostri consorti, sa stiti ca nu va chinuim cu rea-vointa. Ne place cu voi la cumparaturi, ca sunteti obiectivi si fermi, de asta va luam. Ne place si cu fetele, evident, dar vrem cateodata si parerile voastre. Asa ca, atunci cand consimtiti sa veniti cu noi, sper ca stiti ca trebuie sa va asumati intreaga raspundere pentru actiunile ce vor urma. Nu vrem sa va enervam, vrem doar sa apreciati cat de mult conteaza pentru noi sinceritatea si muschii vostri ( caci totusi, e mai simplu sa te strecori printre umerase atunci cand altcineva te ajuta cu bagajele). Si mai vrem sa va rasplatim pentru curajul de a face asta pentru noi asa cum stim noi mai bine si mai frumos. 😉

Eu chiar locuiesc aici?!

Ma intreb, si nu o data, ce se intampla cu noi…

Ori sunt eu nebuna, ori sunt extra-terestra. Ce-a fost in capul meu de m-am nascut aici? ( nu ca ar depinde de mine, dar daca as fi avut de ales, cred ca alegeam Jupiter). Incerc sa-mi stapanesc sentimentul de razvratire si sa nu mai fac pe revolutionara de cate ori am ocazia. Nu stiu daca asta-i un lucru bun, dar sigur nu-mi face bine sa ma consum, sa ma agit, sa ma stresez pentru asa-numitul sistem. Ca doar sistemul asta nu s-a nascut din neant, si toti facem parte din el; asa ca daca stam sa dam vina pe sistem, dam vina tot pe noi. Mare bullshit! ( pardon)

Cum este, dragii babei, sa te plimbi de la ghiseu la ghiseu, sa suni sa te interesezi, sa afli ce crezi tu ca trebuia sa afli, sa te plimbi iarasi, sa platesti taxe si impozite pe peste tot ( mai ales prin tot Bucurestiul)? Va spun eu, in cazul in care unii n-ati aflat pana acum: MINUNAT! E atat de minunat incat iti vine sa te arunci de la balcon mai bine. As fi preferat sa-mi tai venele in lung decat sa incerc sa-i fac pe anumiti concetateni incompetenti in orice functie ar fi fost pusi, ne-excluzand-o pe cea in care activeaza, sa inteleaga ceva sau macar sa-mi explice mie ce nu inteleg eu. N-are rost. Daca vreti sa va schimbati pasaportul, dupa cum (n-)am inteles eu, sa iti iei rabdarea cu tine, nervii de otel in portofel, si nu in ultimul rand, bani. Chit ca vrei de ala temporar, chit ca vrei de ala biometric. In orice caz, chiar daca nu te grabesti deloc si vrei pasaport temporar, te anunt ca e MUSAI sa platesti taxa de urgenta. Deci, daca n-ai inteles, e musai sa platesti taxa de urgenta chiar daca tu nu vrei decat un pasaport valabil pe un an, care, din punctul tau de vedere ( pentru ca nu te grabesti nicaieri acum) poate sa fie eliberat si intr-o luna, nu in 10 zile ( teoretic), ca cel biometric. Asa ca temporar= urgent ( in limbajul noilor legi din tara asta).

Dar nu ma mai razvratesc, ca n-am de ce si ca nu sunt singura care e in situatia asta. Oricum, cu o floare nu se face primavara… Nu judec, dar pot critica. Nu ma obliga nimeni sa raman legata aici, dar privind lucrurile in ansamblu, ineptii au loc peste tot. Si oricum, nu poti sa nu reactonezi la lucruri sau evenimente ilogice, fara sens, lipsite de rationament, sau oricum ai mai vrea sa le spui. Inclusiv faptul ca abia ma stapanesc sa nu plang cand vad femei in varsta pe la supermarketuri, intersectii, si oriunde mai apuca sa mai stea, vanzand flori, cautand hartii pentru reciclat si mai stiu eu ce altceva mai fac, numai ca sa nu ajunga sa cerseasca. Pai cum dom’le, dupa o viata grea, traita numai de ei stiu cum, ajung batranii nostri in halul asta? CUM? Nici nu ma gandesc sa intreb de ce, dar de ce dracu’ suntem atat de inumani noi intre noi? Parca ne-am fi nascut animale, parca ar scrie pe fruntile lor damnati, parca orbim momentan sau parca suferim de amnezie vesnica. Nu vreau sa cred ca am ajuns, noi, oamenii, cea-mai-cea fiinta de pe Pamant, sa murim de foame si de sete, sa fim insensibili la nevoile fratilor nostri, sa ni se falfaie de suferinta altora ca steagul de pe corabia piratilor. Dar cum sa stai cu mainile in san si sa te uiti la toate astea cum se intampla, pur si simplu? Cata materie cenusie trebuie sa-ti lipseasca si cat sange din tine trebuie sa fi fost supt de vampirii din filmele care au atata audienta, ignorand setea de apa a celor ca noi….? Cat trebuie sa mai sufere unii pentru binele celorlalti?

Cel mai trist e ca in timp ce scriu asta, undeva, in lumea asta, un om ca mine mai moare de foame, o femeie este violata, un om este omorat dintr-un motiv stupid, iar noi nici nu ne dam seama cat rau ne facem unii altora. Ne vom trezi cand vom fi la cativa metri sub pamant, probabil.

Pedepsiti-ma!

„Oamenii sunt mai dispusi sã plãteascã un prejudiciu decât un serviciu, deoarece recunostinta e o povarã si rãzbunarea e o plãcere”. Tacitus

Ma fac vinovata de a nu-mi putea tine gura atunci cand ma simt atacata. Ma fac vinovata de a-mi fi pastrat vreme indelungata coloana vertebrala.  Nu stiu cat de departe am ajuns datorita acestui defect, dar iata-ma unde-s, si nu-mi pare rau. Nu stiu nici cat de departe voi mai merge la brat cu el, acest defect al meu, aceasta incapaciate a mea de a nu ma lasa batuta fara sa iau parte la bataie. Stiu morala unui proverb ( ca proverbul nu-l mai stiu) care zice ca nu exista victorie fara sacrificiu. Si de asemenea, as adauga, nu exista nici infrangere fara sacrificiu.  

Cine e mai castigat intr-o situatie in care unul se lupa pentru principiile lui si pentru dreptate ( fie ea si numai dintr-un punct de vedere), sau cel care ar face orice, ar abuza de functia pe care o detine si de titlurile pline de rezonanta atasate numelui, numai ca sa-ti demonstreze ca tu, om ce esti!, ai gresit! Si ca tu, de fapt, esti un nimeni pe langa el… Cine-ti da autoritatea sa judeci alte persoane prin prisma parerilor pe care ti le faci tu la adresa acelor persoane? Cine si cu ce autoritate te-a facut pe tine atotstiutor si esti, fara cunostita mea, un Dumnezeu in devenire?

Stiu ca deseori ma lupt cu morile de vant. Dar macar ma lupt, nu adun frustrari si nici dezamagiri la adresa propriei persoane. Nu stiu nici daca voi castiga, nici daca voi pierde bataliile. Stiu sigur ca-mi mentin coloana vertebrala si sacrific lacrimi pe perna sau nopti cu luna plina pentru asta. Si cu atat ramanem. Caci cu asta mergem toti mai departe in viata, fie ca viata nostra e incununata de apelative pompoase sau nu, fie ca ai reusit sa te impui sau nu, fie ca esti apreciat la valoarea ta reala sau nu. Eu stiu ca nu depind de nimeni si ca nu am nimic de pierdut. Tot ceea ce as putea sa pierd este propria mea persoana. Pentru ca cel mai mare dusman al omului este frica.

Pe langa toate aceste culori frumoase de care suntem inconjurati, totul se reduce la alb si negru cand vine vorba de alegeri…. Pentru tine ce-i mai important?

Lady vs Tramp

Daca tot am analizat comportamentul masculin „Alfa vs Beta”, imi permit sa „dau” acum si in femei. De ce? Pentru ca tind sa cred ca sunt una dintre ele…

Pare, si nu doar atat, foarte, extrem de sexy; sau de provocator. Sau atragatoare, sau cum vrei tu. Ei bine, nu-s in masura sa zic ca nu e, dar…

Tipa Lady este tipa care nu aduce cu asta decat in anumite ipostaze. Adica seamana cu ce-i in poza asta de mai de sus numai cand se imbraca/ dezbraca, mai degraba, asa, pentru iubitul ei. NUMAI pentru iubitul ei, a se intelege corect. In rest, o vede numai cine vrea ea, cand vrea ea, cum vrea ea. E stapana pe situatie. Tipa Tramp e asa tot timpul. Sau ti-o poti imagina asa tot timpul. Pentru ca nu are nevoie de cineva anume sa i se arate asa, ci doar de un context, sau o ocazie. Si-atat. O gasesti de obicei pe la saloanele de masini sau motociclete. Evident, calarind una.

O Lady e femeia care te poate iubi ( si daca stii cum sa o faci, te si iubeste) pana in maduva oaselor, si inapoi, de preferabil. O Tramp te iubeste numai daca-i oferi ce vrea ea. Ce vrea EA, nu tu, din nou. Nu poti sa-i oferi ce vrei tu, ca nu asa stai la discutii. Eventual, daca o aburesti un pic, merge si ce vrei tu, dar numai pentru o perioada scurta de timp. O Lady iti spune ce simte, ce o deranjeaza, dar nu sub forma de „Pisi, azi nu vreau sa mergem sa-ti iei masina din service, ca eu nu am chef sa merg cu taxiul pana acolo”. O Lady e amabila, e politicoasa, nu duce la extrem aceste doua calitati, dar nici nu profita la maximum de interpretarile lor. Nu te foloseste pe post de mijloc de transport in comun si daca vrea ceva ce-i al tau iti cere frumos voie sa il foloseasca. Sau mai degraba s-ar descurca ea singura, fara ajutorul tau, pentru ca asa e fair. Pentru ca stie ca daca faci ceva pentru ea va face si ea ceva pentru tine, pentru ca e corect ca daca sustine ca femeia e egala in drepturi cu barbatul trebuie sa fie egala cu el si in responsabilitati. Asadar, desi stie ca tu, in calitatea ta de mascul, simti nevoia sa o ajuti si sa o protejezi, va face si ea uneori, deseori, pentru ea, aceleasi lucruri. Pentru ca pe tine te pastreaza pentru ceva mai bun, mai tare, mai viril, mai barbatesc.

O Tramp are nevoie de tine tot timpul. Te suna de cateva ( zeci de mii de ori) pe zi, te intreaba acelasi lucru, eventual nu-ti spune nimic interesant, dar vrea sa mergi sa o iei de la shoppingul din mall, ca s-a plictisit de magazinele de acolo. Asta-i un fel de Tramp. Mai e unul, tipul acela de Tramp care mai e si foarte prosta, umila, supusa, n-are mai nimic in cap ( nici macar plimbari si shopping in mall), dar despre asta nu vreau sa vorbim, ca-i o categorie aparte. O Tramp clasica te vrea pentru ca vrea sa-i oferi ceva, pentru ca s-a plictisit de celalalt, pentru ca esti Mr. Right Now, pentru ca ai o masina tare, ai prieteni misto, pentru ca prietenele ii spun ca esti o partida buna, pentru ca…. si lista continua…

O Lady stie ca iti poate oferi mai mult decat o Tramp si de asta asteapta… se ofera pe rand, ridica barierele frumos si elegant si doar atunci cand simte ca-i momentul. O Lady nu se pune-n cap sa-i ploua-n fund pentru ca asa i-ai zis tu sa faca, si nici nu scuipa seminte pe strada. Nu, le poate manca, desigur, cu tine, la un meci de fotbal. O Lady nu contesta ca se uita la sport, ca mananca seminte si alune, ca ii plac prajiturile si ciocolata, ca bea bere cu prietenii pe terasa, dar, in timpul asta, stie sa fie frumoasa si gratioasa, spune glume cu bun gust, se imbraca chic, mananca (numai) lucruri sanatoase, merge in cluburi faine, unde numara pe cateva degete „taranii” prezenti, ii plac plimbarile in parc si nu s-a nascut cu curu-n masina. Asadar, puteti face, fiecare dintre voi, diferenta de imagine dintre o Lady si o Tramp.

Desigur, cum am scris si pentru categoria masculina, nici o Tramp nu trebuie sa fie neaparat o tipa rea. Nu; are, de cele mai multe ori, intentii bune. Dar e atat de absorbita de propria persoana (a nu se citi identitate, pentru ca nu detine in mod special una), incat nu prea se poate privi in oglinda altfel decat oglinda ii arata. Evident, de cele mai multe ori, oglinda ii mai arata si cateva materiale plastice upgradate trupului oglindit, care par, de cele mai multe ori, mai mici si mai neinsemnate decat sunt, astfel ca in permanenta are si simte nevoia unei mariri/ intariri/ schimbari/ umflari, chestii de genul. O Lady are de cele mai multe ori calitati fizice de necontestat, dar asta nu inseamna ca nu se fardeaza, ca nu incearca sa arate cat mai bine si ca nu tine dieta. Ba face si ea lucruri de astea, desi nu astea sunt centrul existentei ei, pentru ca ea traieste si pentru altceva/ altcineva decat propriul orgoliu.

Lady si Tramp traiesc, totusi, intr-o deplina armonie, pentru ca nu se bat (de obicei), pentru aceiasi barbati. Au categorii diferite de si pentru atac, asadar, se departajeaza corect. Cu toate astea, nimic nu ramane numai la latitudinea lor, pentru ca si barbatii joaca aici un rol important. Pentru ca de cele mai multe ori un Alfa se combina cu o Tramp si un Beta cu o Lady, participantii la imperecheri au de suferit, de cele mai multe ori. In foarte putine ocazii, unul dintre ei sau ele se transforma.

Atunci, nu ne ramane decat sa ne imbogatim personalitatile (in cazul in care detinem asa ceva) si sa ne consolidam ramurile active ale fiecarei categorii in parte. Sa mai construim ceva de la funadatie in sus si sa decidem de care parte suntem. E simplu, eu nu judec pe nimeni, dar pot sa observ. Si ca mine, mai sunt si altii….

I’m not a tramp, not yet a lady!

Alfa vs. Beta

Nu-i asa ca-ti vine sa-l mananci din priviri? ( aviz femeilor)

Ei bine, desi pare tentant, extraordinar de tentant, nu-i bun. Nu-i bun, si cu asta basta. Acum o sa va intrebati toti/ toate daca sunt cumva nebuna, daca am luat-o razna, daca mi-am schimbat orientarile sexuale sau daca am baut gaz sau orice alta otrava si nu mai judec corect si lucid. Nu, nici una dintre variantele astea nu sunt valabile. Ii spuneam intr-una din zile iubitului meu ca el e baiat bun. Adica Alfa.

Barbatii Alfa sunt aceia care te iubesc pana in maduva oaselor si care iti mai si arata asta. Desigur, si barbatii Beta te-ar putea iubi daca nu s-ar iubi atat de mult pe ei si, in cazul asta, evident ca nu mai au loc sa mai iubeasca si pe altcineva la fel de mult. Tocmai de aceea, nu vei vedea aproape niciodata un barbat Alfa la sala. Sau poate ca daca e la sala e cu iubita lui, sau imediat dup-aia se intalneste cu ea si trage repede de fiare sa-i arate cat a lucrat muschii aia pectorali si bicepsii ca sa o poata tine mai bine in brate. Barbatul Alfa mananca alaturi de tine orice inghetata, bea vin rosu ca stie ca si tie-ti place, iti gateste cand nu ai tu timp sau chef sa o faci si stie vreo doua retete de prajituri pe care nici mama ta nu le-ar face atat de bine. Poate nici bunicii nu i-ar reusi performanta. Evident, ale lui sunt cele mai bune pentru ca le pregateste din inima. Stiu cum e.

Barbatul Alfa se gaseste prin cluburi, dar nu inconjurat de femei. Poate ca daca e asa, cel mai probabil sunt sora, verisoara, nepoata, prietena cea mai buna… nicidecum potentiale iubite, pentru ca el nu e interesat de alte femei, ci doar de tine. Si in niciun caz nu se va uita frumos la barbatul din spatele tau care iti admira… pantalonii scurti sau tocurile. Nu, cu siguranta ca daca va ajunge la mai aproape de 60 de cm de tine ii va spune politicos ca a incalcat teritoriul si ca se afla in pericol de… evacuare a intreg spatiului de dans. Barbatul Beta e atat de preocupat sa danseze sau sa-si etaleze ultima colectie de camasa/ curea/ pantofi/ ceas incat nici nu va observa cand tu te certi cu un necioplit care ti-a varsat cocktailul pe rochita aceea diafana pe care ai cumparat-o special pentru acea seara… in care, desigur, ar fi trebuit sa te soarba din priviri, sa te adulmece ca un catel infometat si sa te dezbrace din priviri… N-ai sa vezi; cauta un Alfa daca vrei tratamente de astea, Beta e preocupat cu rochia prietenei tale, care e putin mai transparenta decat a ta, si se vede… de asta a observat, ce ai?!

Alfa e aproape tot timpul acolo cand ai nevoie de el ( spun aproape pentru ca are si el momente in care nu poate fi langa tine din motive obiective: serviciu, parinti, amici, neamuri si alte alea). Beta e preocupat de obicei sa-si lucreze musculatura ( bine definita, de altfel), sa-si probeze perechea cea noua de blugi, sa bea o cafea cu prietenul lui care tocmai si-a cumparat o masina noua si pe care trebuie sa o testeze neaparat… in fata unei cafenele de pe Dorobanti; ca doar locul potrivit pentru o masina noua nu e altundeva, decat in parcare, la sosea, unde-l vede pitzipoancele. De altfel, Beta nu e un baiat rau. Ar vrea sa primeasca de la iubita lui tot ce primeste Alfa, numai ca nu stie cum sa ceara. Adica, mai simplu, in loc sa se preocupe de lucrurile cu adevarat importante pentru o femeie, e mai preocupat de ce crede el ca vrea ea si mai putin de ce vrea ea cu adevarat. Big mistake. Desi, in toate astea, aflam si paradoxul: Beta nici macar nu-si da seama de ceea ce face gresit, sau, mai bine zis, diferit de Alfa. In tot timpul asta, Beta il acuza pe Alfa si face misto de el ca e geek, ca nu stie sa agate o fata, ca nu are o masina misto, ca se imbraca naspa, ca nu iese in cluburile alea jmekere… de astea; dar va zic eu: Alfa areo masina mai buna decat Beta pentru ca apreciaza valoarea, merge in cluburi mai misto decat Beta pentru ca stie ce-i aia muzica buna, se imbraca foarte misto pentru ca nu se impopotoneaza ca un papagal si nici nu-si pune pene-n cap daca n-are, si, pe deasupra, pune mana pe cele mai tari femeie pentru ca DOAR asa se simt apreciati la adevarata lor valoare.

Fetelor, lasati prostiile la o parte si reorientati-va, in cazul in care n-ati facut-o deja. Desigur, ce spune eu nu-i lege, iar fiecare regula are si exceptia ei. De altfel, sunteti toti liberi sa incercati. Eu am facut-o! 😉

(Don’t) Try This At Home

 

            Uneori, oamenii sunt singurii care isi fac rau unii altora. Nu-i pacat ca desi suntem toti la fel si in acelasi timp unici, ne ranim reciproc? Ba da.

Din pacate, aceste lucruri se vor sfarsi o data cu noi.

In timp ce facem asta, sustinem totusi ca „eu nu vreau sa-ti fac rau”. „Atunci nu o face!” , ar spune multi. Imi place sa vad oamenii fericiti. Chiar si atunci cand e pusa la bataie propria-mi fericire. Nenorocita din mine se retrage la un moment dat si se bucura, pur si simplu, pentru ca sunt ceilalti, altii, fericiti. Sau pentru ca asa par a fi. Si mi-as dori sa-i vad pe mai multi zambind frumos, nu miseleste, nu ironic, nu smechereste. Stii tu zambetele acelea pe care mai bine nu le-ai fi observat…

Vad multe, aud numai ce vreau, chiar daca am un deficit de atentie uneori, sau chiar daca nu am atentia distributiva. Am constatat ca am ceva probleme cu nervii si nu ma pot controla. De vreo doua zile numai am inceput sa fiu mai pasiva. Vorba bunicii „Nu le mai pune si tu la inima atat, mai pune-le si la fund!” Ei bine buni, sa stii ca ar fi trebuit acum sa am fundul mai bombat decat al lui Beyonce ( nu ca ai stii tu cine-i aia, dar asa, ca fapt divers, sa stii ca are un fund taaareee bombat- si sexy, in opinia mea).

Apropo de asta, daca nu le-as pune pe toate la inima, nu m-as alege cu nimic. Daca nu as simti ca sunt uneori trista, suparata, dezamagita, neajutorata, nu as putea sa apreciez cu adevarat clipele in care chiar constientizez ca nu sunt asa deloc, ba din contra. „Fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza” ( Tapinarii), bucuria e raza de soare de dimineata, increderea e ca ziua de maine, ajutorul e mana intinsa dupa tine. Si as mai putea gasi si alte definitii, dar ai inteles ideea.

Nu propun vreun proiect maret de recunoastere a umanitatii din fiecare, ci propun o revenire la valorile spirituale ale fiecaruia. Sau, altfel spus, ma refer la a face o incursiune in sufletul fiecarui om, pentru fiinta insasi, pentru a descoperi cu adevarat care sunt valorile care ne caracterizeaza. Individual apoi, trage linie si aduna. Nu-i asa ca tot om esti? Si ca oricat de mult te-ai purta ca un robotel, nu poti sa nu constati ca pana si Wall- E are umanitatea lui. Este, in anumite ipostaze, „mai” uman decat multi dintre noi. Din pacate…

As vrea sa cred ca nu se opreste totul la materialism, ca e cumva un fel de viata si dupa asta si ca oricat de mult ne-am zbate pentru o masina mai buna, o casa mai mare, o excursie mai luxoasa samd, facem asta doar pentru a le impartasi alaturi de oamenii sau omul de langa noi. Caci, in fond, poti sa ai totul si, in acelasi timp, poti sa ai nimic, pentru ca nu ai cu cine sa-ti imparti averea. Mai bine ne-am gandi zilele astea cum sa facem sa ne impartim averile spirituale astfel ca fiecare dintre noi sa fie mai bogat cu un sentiment nobil. Si garantez ca pe zi ce trece vom avea in noi cele mai scumpe si valoroase trairi, necumparate de niciun castig la loto si de niciun parvenitism.

Bafta!

Previous Older Entries