Printesa de Magheru

Cand sunt in drum spre serviciu dimineata imi vin in minte tot felul de idei despre care as scrie si asupra carora as cugeta. In principiu nu am cand sa scriu despre ele, asa ca multe dintre acestea se pierd in gradina mintii mele. Aha, am o gradina destul de bogata in care nu prea apuc sa fac ordine (si-mi pare parca rau cateodata) caci unele „flori” s-au mai ofilit…

Scuze cateva minute, trebuie sa formulez un text, pentru invitatii de la Enel de maine …

Asa, revin, caci am plecat intre timp si de la munca. Se facu’ destul de tarziu si mai am si de invatat pentru examenul de maine ( care, zice-se, e cel mai greu dintre toate). Om trai si om vedea, vorba orbului.

Stiti cum sunt fetele care vin din provincie la Bucuresti… oarecum dornice de afirmare in diverse domenii. In cazul meu, domeniul e unul destul de ofertant- jurnalism. Nu, nu ma visez prezentatoare de stiri si nici la vreme nu ma vad. Si pentru ca, asa cum spunea si tata, nu am venit la Bucuresti sa fiu „printesa de Magheru”, nu am devenit ( inca) una, desi timpul nu e pierdut. Glumesc, evident. Nu ma vad parvenind in asa ceva, if I can say so. Oricum, am parte de astfel de „printese” aproape in fiecare zi acolo unde muncesc si parca prefer sa ma stiu mai cu mintea la locul ei, decat cu fundul in alte locuri, daca intelegi ce vreau sa zic. Asa ca, desi nu fac tot felul de sacrificii in sensul pervers al cuvantului, am parte si eu de recunoasterea mea pe acolo pe unde ma desfasor. Ca nu sunt inca un as intr-ale televiziunii nu e o tragedie. Si nici ca nu sunt „fata lu’ tata” nu e tragic. De fapt, pot sa ma bucur in fiecare moment de ceea ce am devenit intre timp pentru ca stiu ce compromisuri am facut, iar niciunul din astea nu mi-a adus prejudicii morale, sau, nici macar fizice. Poate doar cele 2 kilograme pierdute in utlimele 2 saptamani sa fie ceva in minus, dar nici la capitolul asta nu e rea pierderea…

Nu am un main point pentru post-ul asta; simteam doar nevoia sa scriu ceva despre mine, un ceva in care s-ar putea regasi in vreun fel si alte „provinciale” pierdute in jungla Bucurestilor. Adevarul e ca adaptabilitatea la conditiile de mediu m-a ajutat sa trec peste cateva nepaceri. Nu m-as plange vreo clipa ca mi-e greu, ii las pe altii sa-si faca griji pentru mine, alde tata, buni si alti prieteni care ma tot intreaba „da’ de ce stai atat la munca?”, „da’ de ce bei cafea la 12 noaptea?”, „da’ de ce nu ai mancat nimic azi?”, „da’ de ce dormi numai atat?”, si alte da’deceuri de astea. Ma bucur intr-un fel putin masochist ca altii fac asta, totodata punandu-mi si eu, la randu-mi, intrebari existentiale. Nu dau exemple, ca sa nu fie interpretabile.

Ei bine, deocamdata sunt o tanara dornica de afirmare pe plan… intelectual; nu, nu ma apuc sa scriu romane si nici poezii, nu voi deveni nici analista politica, dar ma ocup cu alte treburi mai mult decat cu „statu’ si aratau’ frumos”; pana la urma, asta e ceea ce-mi doream, iar pana sa ajung la nivelul acela putin mai inalt catre care aspir mai am putin de „mancat”… Sper totusi ca eforturile mele nu vor ramane nepedepsite ( pe sistemul „nicio fapta buna nu va ramane nepedepsita”), si in acelasi timp sper ca voi dovedi atat mie, cat si celorlalti, ca pot. Nu doar ca mi s-a acordat credit, dar l-am mai si luat, ca sa zic asa. Iar acum cred ca stiu ce am de facut mai departe. Sansele mi le-am facut singura, la fel cum tot eu mi-am asternut pana acum. Cu siguranta cineva acolo Sus ma iubeste si-mi poarta de grija; totusi, Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac. Asadar, restul depinde de mine.

Asta nu e o lectie de viata, e doar una dintre acele cugetari ale mele de care vorbeam mai la inceputul articlolului. Si sper ca e utila si altora. In caz contrar, retrag cugetarea si o „indosariez” in vasta-mi gradire-a amintirilor.

Multumesc pentru atentie! Va doresc o seara placuta! Ne revedem maine, incepand de la 16:45, pe Antena 2, la Adevar sau baliverne cu Irina Cordoneanu, iar de la 19:30 la Rai da’ Buni cu Mihai Morar! Pana atunci insa, pentru ca stim deja ca in spatele barbatilor puternici se afla femei si mai puternice, bucurati-va de melodia pe care am ascultat-o eu de vreo 5 ori in seara asta 🙂

Ne-Yo- Miss Independent

Blogs of the Day

Asa scurt, ma aflu pe un stimabil loc 25… printre Blogs of the day al lu’ WordPressu’ ;)) tot wordpressu’ …

Ciudatenii

In seara asta am fost din nou la Opera, asa cum am spus de saptamana trecuta ca voi face. De data asta am mers la Alba ca Zapada, balet in doua acte (cinci tablouri), de C. Trailescu. O foarte draguta experienta, insa la un moment dat era sa ma plictisesc si sa adorm ( nu de alta, dar muream de cald si era si muzica atat de buna…). Oricum, merita sa mergeti numai ca sa vedeti cum e. Raman la ideea ca tot mai mult mi-a placut opereta Vaduva vesela si probabil ca data urmatoare cand ma voi duce la Opera va fi la Lacul Lebedelor, de P.I. Ceaikovski.

Acum sa va arat ce am mai gasit in cautarile mele pe net. Astea deja nu mai sunt curiozitati. Le-am citit pe protv.ro si m-am amuzat teribil. Asa ca le impartasesc cu voi:

1. Majoritatea statelor islamice recunosc legea care spune ca poti face sex cu o oaie, dar nu ii poti manca apoi carnea.

2. In Liban, barbatii au voie sa faca sex cu animalele, dar numai daca acestea sunt de sex feminin. Pedeapsa pentru sex cu un animal mascul este moartea.

3. In Bahrein, barbatii ginecolog pot consulta o pacienta uitandu-se la organele ei genitale… printr-o oglinda.

4. Musulmanii nu au voie sa se uite la organele genitale ale cadavrelor, iar acestea trebuie acoperite cu o bucata de lemn tot timpul.

5. Pedeapsa pentru masturbare in Indonezia este decapitarea.

6. In Hong Kong, o femeie inselata are voie sa isi omoare sotul infidel… insa, doar cu mainile goale.

7. In anumite zone din Columbia mama-soacra trebuie sa asiste la prima noapte de amor a fiicei sale/fiului sau.

8. In Santa Cruz, Bolivia, barbatii nu au voi sa faca sex, in acelasi timp, cu o mama si fiica ei.

9. In Maryland, SUA, e interzis sa cumperi prezervative de la un automat daca acesta nu vinde si bauturi alcoolice.

10. In California, animalele nu au voie sa se imperecheze langa taverne, scoli sau lacasuri de cult.

11. Cuplurile necasatorite din Florida nu au voie sa stea in aceeasi casa si sa faca sex, insa daca au adrese diferite, totul este in regula.

12. Tot in Florida, barbatii nu au voie sa poarte rochii fara bretele.

11. Legea statului Florida spune ca e ilegal sa faci sex cu un porc spinos. (Va dati seama cati au incercat daca a fost nevoie sa se dea o lege pentru asta???)

12. E o ofensa publica sa faci dus gol/goala in Florida.

13. Tot in Florida, e legal sa saruti sanii sotiei tale.

14. In statul american Georgia, jucariile sexuale sunt interzise.

15. In statul Indiana un barbat de pese 18 ani poate fi arestat sub acuzatia de viol, daca o pasagera a masinii sale nu poarta pantofi si sosete! (Dar daca poarta sandale?)

16. In Massachusetts, SUA, o femeie nu are voie sa se afle deasupra partenerului sau in timpul actului sexual.

17. In Carolina de Nord, nu ai voie sa porti ochelari de soare in timp ce faci sex.

18. In statul american Oregon nu ai voie sa vorbesti vulgar in timpul actului sexual.

19. Statul Tennessee, SUA, interzice sexul oral (primirea si prestarea).

20. In New Mexico, SUA, ii este interzis unei femei sa apara neepilata in public.

=)) Daca nu era comic, era tragic… Va las pe voi sa comentati, ca ma intorc la ale mele ( adica invat! )

Rupe-i blugu’ !

Mda… Azi- dimi, cand mă aflam la Universitate, în R3, înainte de începerea examenului la TV, am ieşit fuguţa- fuguţa afară din sală. Şi uite- aşa, în drumul meu spre ieşire, m-a agăţat… o bancă m-a agăţat. Şi mi-a rupt blugu’ de pe mine. Adică l-a rupt la modul sfâşiat. Şi m-am şi zgâriat… destul de urât. Însă, pentru că ţipa originalitatea din mine şi din colegele mele, mi-am tăiat blugu’ şi în partea cealaltă, relativ simetric. Am rămas aşadar cu o pereche de blugi emo şi am primit titulatura de fata TRU, sau Trashy, vorba lui Puiu. Aşa am rămas eu la examen, dar imediat după ce l-am terminat (şi l-am terminat, căci am scris tot şi cred că şi bine :P) şi după ce am dat o tură prin vreo două librării (unde am fost un veritabil punct de atracţie) m-am dus repede acasă să mă schimb, ca să vin şi eu ca omu’ la serviciu. Cred că numai mie mi se întâmplă de astea nemaiîntâmplate :))

Într-o altă dezordine de idei, am citit pe Mediafax o ştire faină. Pentru cei care cred ca drogurile ( fumatul marijuanei, în speţă) nu afectează în niciun fel, ia te uită ce scrie „ici şa”:

„Potrivit unui studiu american de ultimă oră, consumul cronic de marijuana provoacă infertilitatea masculină, a anunţat  agentia de presă ANSA, citată de Descopera.ro. O demonstrează un studiu condus de Xiaofei Sun şi Sudhansu Dey de la Departamentul de Farmacologie din cadrul Vanderbilt University Medical Center din Nashville, Statele Unite.”

Na mai ziceţi acum băieţi că vreţi să fumaţi 😛

Hai, o zi frumoasă să aveţi! 🙂

Curiozitati

Am primit zilele astea pe mess vreo cateva massuri cu textul urmator. Mi s-a parut destul de amuzant, dar, ca sa nu fiu acuzata de spam, il postez pe blog.

Trecerea alimentelor din gura in stomac dureaza 7 secunde. Parul omenesc poate suporta o greutate de 3 kg. Penisul unui barbat,are, in medie, de 3 ori masura degetului sau mare, de la mana. Osul de la sold este mai tare decat cimentul.  Inima unei femei bate mai repede decat a unui barbat. Exista in jur de 3 mii de milioane de bacterii in fiecare din laba piciorului tau. Femeile clipesc de doua ori mai des decat barbatii. Pielea corpului omenesc cantareste de doua ori mai mult decat creierul. Corpul tau utilizeaza 300 de muschi, numai pentru a se mentine in echilibru, cand sta in picioare. Daca saliva ta nu poate dizolva un anumit aliment, nu-l poate savura. Femeile au terminat, deja, de citit acest mesaj. Barbatii continua sa-si masoare degetul mare.
  😀 Eu m-am amuzat destul de bine.
            De altfel, as mai fi vrut sa scriu de aseara cateva cuvinte despre ce am discutat ieri in emisiune, la „Rai da’ buni”, in ceea ce priveste publicul telespectator care vrea sa vada doar tampiti, sau aratari, sau nebuni, pe la diverse emisiuni. Totusi, parerea mea e ca publicul nu e unul prost, si nici incult. Nu contest „a-cultura” altora care urmaresc diversele programe, insa, adevarul e ca, asa cum spun cotele de audienta si raitingul, cel mai mult oamenii se uita la balivernele astora ce i-am descris mai sus. Sa nu spunem ca daca asta le dam, la asta se uita, ca ce altceva sa si urmareasca?! Adevarul il stim cu totii: daca din atatea programe de televiziune, atat culturale, socio- politice, cat si mondene si de divertisment care „ruleaza” pe ecranele televizoarelor cele mai mari audiente le au acestea din urma, inseamna ca majoritatea oamenilor la asta vrea sa se uite. Si, asa cum spuneau si invitatii de ieri ( Adriana Bahmu’, Anamaria Prodan si Codrin Stefanescu) oamenii s-au saturat de normalul de acasa; sau mai degraba de banalul de care au parte zi de zi. Oricum, noi am promis de ieri ca vom incerca sa aducem in emisiune mai multi oameni de valoare, ca sa incercam sa prestabilim un trend vechi, si totusi, nou. Acum ramane de vazut in ce masura acesti oameni vor vrea si vor putea sa participe in emisiunile noastre si cat de multa audienta vor atrage. Daca nu ne va iesi asa cum ne propunem, puteti ramane sa vizionati oricum si „Adevar sau baliverne”, o emisiune care abordeaza in speta teme socio- politice si de interes general, targetate totusi unui public destept!

Viata e locul meu de joaca

Pentru ca am vrut sa acopar cateva idei pe care nu am apucat sa le postez din lipsa de timp ( din lipsa de ce altceva?!), ma apuc sa scriu asta.

Am vrut sa postez mai acum vreo saptamana cate ceva despre Esoteric Agenda. Am apucat numai sa amintesc de el. Nici de data asta nu-l voi diseca, pentru ca trebuie sa te uiti la filmul asta de cel putin doua ori sa-i intelegi „ifosele”. In linii mari se vorbeste despre The New World Order, despre masoni, despre sfarsitul lumii ( pe care bineinteles ca noi il provocam), despre religii si despre multe altele adiacente acestor subiecte. Nu te impacienta, ca nu te face sa devii ateu, nici nu te rascoala, nici nu te trimite la razboi. Iti intredeschide ochii la realitatea din jurul tau, realitate prefabricata de cei mai puternici tie. Oricum, ia-l repede de pe net si vizioneaza-l. ( nu sunt pro-piraterie, dar nici contra, luand in considerare faptul ca nu cred ca se difuzeaza la vreun cinematograf sau la mall). playground

Asa cum titlul postului meu zice ( nu stiu daca s-a mai gandit cineva la asta si are de gand sa-mi ceara drepturi de autor, dar mie mi-a venit asta in cap in timp ce invatam, mai devreme azi) viata mea e locul meu de joaca. Ma rog, si viata ta poate sa fie locul meu de joaca. Daca ma joc cu viata, probabil ca si ceea ce se numeste „viata ta”, care face parte din viata, in genere, e deci inclusa intr-a mea. ( stiu, problematica situatie, dar sper ca-mi intelegi exprimarea exhaustiva).

Asadar, nu ma intelege gresit, caci nu ma joc cu viata la modul „prinselea” sau „v-ati ascunselea”, nici macar ca in „Second Life”. E locul meu de joaca pentru ca asa ma desfasor eu. O traiesc undeva aproape de superlativ, si cateodata nici nu-mi dau seama de asta. Ma joc cu sentimentele mele si asta e cel mai distractiv. Imi pare rau pentru cei care intra in joc si nu inteleg regulile lui, caci vor avea de suferit. Insa, cu putin noroc, legile se incalca voit ( asta pentru cine vreau eu, caci e locul MEU de joaca) 🙂

Ah, ca am uitat sa scriu asta in postul de mai jos: nu stiu daca se fac sau nu nunti in Opera, dar eu acolo vreau sa ma marit. E varianta light a castelului in care visam sa-mi fac nunta cand eram mai mica putin. Deci, in cadrul competentelor necesare pentru atentarea la titlul de viitor-sot al meu, un potential candidat trebuie sa tina cont si de treaba asta :))

high-hills

I’m on my high-heels shoes, playin’ on my playground, called Life…

(ups, am corectat greseala; my bad!)

Vaduva vesela

A fost prima oara… Si acum imi pare rau ca am asteptat atat… 21 de ani?! Am crezut ca va durea si ca nu voi mai avea rabdare pana la sfarsit. Cand s-a terminat, m-am suparat enorm…

Hei, hei! E vorba de prima oara… la Opera! A fost minunat! A fost o decizie spontana atunci cand am zis „Da!” si ma bucur enorm ca nu am stat sa ma gandesc o mie de ani la asta. Demult voiam sa merg oricum…

Vaduva vesela( The Merry Widow), de Franz Lehar, e o opereta in 3 acte, cu pauza ( de tigara) intre ele. Cand auzi primul „gong” intri repede, ca la al doilea intensitatea luminii scade in sala, iar la al treilea trebuie sa te asezi si sa aplauzi inceputul. Apropo de aplaudat, ma dor si acum palmele la cat de tare m-am manifestat… vaduva-vesela

Si pentru Ana si Oana a fost prima oara la opera, asa ca nu va zic ce emotii aveam toate si cam cat de pierdute in spatiu eram pana ne-am asezat. Oricum, e superba Opera, cladirea in sine. De opera de la Opera nici nu mai vorbesc! Fascinant! ( vorbesc de zici ca am descoperit America, cel putin… Evrika!).

Oricum, m-am bucurat enorm ca mi-am petrecut sambata seara acolo si nu prin vreun local sau club. Am facut de astea destul. Si o sa mai fac. Dar cu siguranta ca episodul Opera se va repeta; deja am stabilit. Sambata urmatoare tot acolo ma duc, la Alba ca Zapada, zice-se. Om trai si om vedea, vorba orbului.

Asa ca ziua mea de „invatat” si curatenie s-a terminat cum nu se putea mai bine: in fata calculatorului, revenindu-mi dupa „seara cea mare”, in care s-a produs inevitabilul! 🙂 Mi-e rusine totusi ca am asteptat atat pentru asta.

In alta ordine de concluzii, varsta medie a fost undeva pe la 30- 40 de ani, iar sala a fost plina. Cine nu stie cat de mare e sala, are un motiv in plus sa fie curios sa mearga la Opera. Rezumatul a ceea ce s-a intamplat in seara asta timp de 3 ore si un pic il gasiti daca dati click pe Vaduva vesela.

Alte impresii mai gasiti si la Ana si Oana, dupa cum am scris mai sus.

Weekend grozav va doresc si voua mai departe!

Previous Older Entries