Nu uita sa traiesti

Trecem atat de repede prin viata asta, incat vom ajunge probabil la sfarsitul ei, undeva, si nu ne vom da seama ca am trait.  Si asta e cam tragic. Am constatat ieri cand am trecut pe Magheru in drum spre Unirea ca avem un „Cocor” nou, ca s-a mai deschis un magazin Tonka pe langa Unirii si ca eu, desi eram in Bucuresi bine-mersi nu am constatat asta pana aseara, pentru ca pur si simplu nu mai trecusem pe acolo de ceva vreme, iar ultima oara eram preocupata cu alte griji si nu observasem.

Haideti sa nu uitam sa traim. Eu sunt convinsa ca toata lumea are o gramada de probleme si o gramada de lucruri de facut, dar amintiti-va cum eram mai demult. Eu una, cel putin, ma intristez cand imi amintesc cum am inrerupt serialul Prison Break la al doilea episod din seria a doua, ma enervez la culme cand, in cate vreo seara, in loc sa ma duc sa ma intalnesc cu prietenii ma lamentez ca-s obosita si ma tarasc acasa la somn, imi vine sa-mi dau si palme cand ma mai suna cineva sa-mi spuna ca-i e dor de mine, iar eu nu apuc nici macar sa reactionez din motive de munca.

Nu asa era viata. Mi-am amintit si de clipele in care, desi nu mai eram tocmai copil, ma mai bucuram la care un desen animat, ma bucuram sa ies afara din casa sa ma joc cu prietenii… Da, acele vremuri au trecut, iar toate trebuie facute la timpul lor. Asa cum fiecare carte citita are cate un sens diferit la fiecare varsta la care o citesti, asa si viata are cate un alt sens la fiecare varsta la care o traiesti.

Asadar, bucurati-va si de cafeaua de dimineata, bucurati-va si de drumul catre servicii, iar daca stati in trafic prea mult nu va preocupati cu claxonatul soferului aluia mai prost din fata voastra; mai bine uitati-va daca nu cumva s-a mai reparat vreo bordura, sau daca nu cumva s-a mai deschis vreun magazin in apropierea locuintei voastre… Opriti-va o clipa si savurati viata; daca asta e prea mult, atunci opriti-va macar o secunda ca sa traiti…

Anunțuri

Pac pac

Aseara am intrat in randul lumii serioase… gata cu joaca. Mi-am facut si eu cont pe FaceBook :)) Ma gasiti pe aici, cred…

In alta ordine, trebuie sa fac reclama ultimului post de pe blogul Ioanei (trebuie pentru ca asa vreau eu), legat de filmarile la videoclipul piesei „Fum” a trupei Semne, plus concertul de la ora 21:00, cu intrarea libera 😉 Bafta baietilor si spor la filmari! Toate astea se vor intampla pe 1 martie, adica duminica, in club Avast.

De Dragobete

De Dragobete ne bucuram de o sarbatoare, sau, mai degraba, de o traditie romaneasca. Sunt convinsa ca cei mai multi dintre voi s-au saturat de inimioare si ursuleti de plus, de roz, de pene, de inimoare si iar inimioare, sau de tot ceea ce inseamna imprumutatul Valentines’ Day.

Asadar, in spiritul romanesc, va daruiesc tututor o piesa minunata. La Cerbul de Aur 2008, aceasta piesa m-a facut sa plang cu sughituri, desi eram in arena, in prima seara a festivalului in timpul caruia ziua lucram si noaptea ii ascultam pe artisti… ( mi-e dor de perioada aia de nu mai pot, tocmai de asta am postat piesa Angelei Similea…)

P.S. (postsecret): Azi la prima emisie (Adevar sau baliverne) am vorbit cu Georgeta Ghinea si Camelia Patrascanu despre compatibilitati intre cupluri anul acesta… Si au fost ceva coincidente, ceva preziceri ( daca le pot zice asa), am auzit vorbindu-se despre suflete pereche si am primit mesaje cu tot felul de intrebari, ca si cand unele mi-ar fi fost adresate; oricum, din punctul meu de vedere (posibil sa fiu subiectiva, nu contest), a iesit frumos.. plus ca a debordat de dragalasenie materialul de doua minutele cu secvente din The Lady and the Tramp, Cinderella, Sleeping Beauty si Little Mermaid 😀

As vrea sa fiu un elefant

Pentru cei care cred ca orice se poate pe lumea asta, si mai ales pentru cei care cred ca nu sunt buni de nimic, va ofer spre vizualizare un filmulet primit de la un amic; uitati-va si minunati-va… sa nu mai ziceti apoi ca animalele sunt proaste…

Nu sunt, dar ma aflu

Am preluat de pe blogul lui Andy un lucru dragut, si m-am gandit sa-l adaptez si sa-l dau mai departe cui vrea, caci demult n-am mai primit si dat o leapsa…

SUNT: obosita si dezamagita, dar plina de speranta
AS VREA: sa fi fost mai proasta („daca eram un pic mai prost, eram fericit”)
PASTREZ: amintirile in Cutia Pandorei
MI-AS FI DORIT: sa fii ramas la 18 ani
NU IMI PLACE: sa fiu luata de proasta
MA TEM: de singuratate, mai ceva ca iepurii
AUD:  intunericul mai puternic decat lumina
IMI PARE RAU:  ca nu regret niciodata nimic
IMI PLACE:  dragostea
NU SUNT:  curva
DANSEZ: nu dansez, asta e mersul meu
NICIODATA: sa nu spui niciodata
PAR: ingamfata
PLANG: cand sunt trista
NU SUNT INTOTDEAUNA:  atat de vesela precum ma stiti toti
NU IMI PLACE DE MINE:  cand fac pe proasta numai ca sa nu-i jignesc pe altii
SUNT CONFUZ: asta e starea mea generala
AM NEVOIE: de carnet si masina
AR TREBUI: sa fac exact ce vreau, cand vreau.

Economy Class

Passengers, welcome aboard. Please, take your seats and fasten your seatbelts…

Urmatoarea escala, amintirile.

Nu cred ca mai stiu cum e sa fii un adolescent nevinovat, care traieste cu impresia ca viata e frumoasa. De cand am intrat putin in dedesubturile urate ale televiziunii, imi doresc sa nu fii intrat in domeniul asta vreodata. Sau imi doresc sa ma fii facut mama curva. Pardon, am scris curva? Aham… da, curva deci. Televiziunea e curva. Si daca nu esti si tu asa, nu te integrezi. Asta in cazul in care nu vrei sa ramai doar omul din spate… Nu dezbat, doar constat…

In drum spre serviciu, in dimineata zilei de ieri, adica joi ( ca la mine deja e 1 noaptea, vineri dimineata mai exact), imi aminteam cu placere de vremurile demult apuse. Rememoram acele vremri minunate din primul an de facultate, in care singura mea grija era cum sa fac sa fiu cat mai putin timp departe de iubitul meu de atunci, sau cum sa fac sa-mi treaca mai repede weekendurile pe care nu le petreceam impreuna ( desi locuiam in acelasi apartament). Asta era grija mea… si ce bine mai era. Acum, nu am alte griji decat cum sa fac sa am invitatii pentru ziua urmatoare la emisiune, cum sa fac sa termin materialele pentru emisie cat mai repede, ca sa nu fiu in intarziere, cum sa mai fac cate ceva frumos pentru televiziunea la care lucrez, cum sa fac sa ma descurc bine in tot ceea ce fac si sa le fiu pe plac sefilor pe care ii stimez atat de mult, cum sa-mi fac timp sa ajung la coafor sau manichiura, sau cum sa ajung macar pana la supermarketul din colt ( care la 11 noaptea pare atat de departe) sa-mi cumpar lapte.

Acum, problemele mele au devenit superficiale. Da acum, nu atunci… Acum am cele mai neinspirate griji pe care mi le-as fi putut crea. Si asta pentru ca intotdeauna am fost de parere ca viata nu se rezuma numai la a te realiza pe plan profesional. Stiu totusi, acolo undeva in adancul inimii, ca viata e inca mai mult decat atat, mai mult decat grijile de zi cu zi, mai mult decat probleme pe care singuri ni le facem, mai mult decat cafeaua de dimineata si cea de noapte si mai mult decat trufia personala. Mai cred si acum, la ora asta, dupa discutia din seara asta cu un regizor artistic, ca pot sa ma realizez si daca nu ma culc cu unii si cu altii. Si daca nu, mai am trei variante: ori sa devin ceea ce nu am fost si nu mi-am dorit sa fiu niciodata, fie sa ma reprofilez sau raman unul dintre oamenii din spate.

Imi amintesc cum ma durea-n paispe’ de lumea rea, cum ma feream de realitatile crunte ( si parca, totusi, ireale) in care ne invartim si de care ne lovim la fiecare pas sau metru facut cu tramvaiul 34. Imi amintesc cum imi doream sa fiu o Carrie Bradshaw a Romaniei sau o Printesa Indaratnica a Bucurestiului. Nu mai vreau sa fiu nimic. Nu mai vreau sa port ochelarii roz pentru ca nu imi mai aduc nimic bun; m-au ferit prea mult de toate cele… acum mi-e relativ greu sa ma cobor la nivelul dobitocilor care ma invata ce e aia viata si cum trebuie sa o traiesc. Mda, destul de dure cuvintele… dar mai bine ma culc cu baiatul acela frumos si interesant cu clasa C, care macar mi-a spus ca nu vrea altceva de la mine, decat cu vreo 3 care m-ar putea propulsa pe sticla…. si nici macar fara sa fiu sigura de asta… Probabil ca la ora asta gandesc cu scris negru pe alb, dar ce conteaza? Poate fi numai o iluzie, sau o poveste dintr-un roman prost inspirat. Cert e ca viata mea se schimba intr-o oarecare directie. N-as vrea sa ma judecati sau sa ma criticati pentru ceea ce scriu, caci e pura fantezie inspirata de realitate…. traiesc intr-o continua deziluzie ( mai degraba decat iluzie) caci asta mi-am dorit sa fac. Asadar, cine nu se adapteaza, e mancat de jungla din jur. (sper ca nu sunt singura care a avut curajul sa scrie despre asta)

Buna seara! Aici Romanesti, Bucuria!

Banc

Am primit un banc tare dragut de la Mary, o colega de-ale mele de la birou si il impartasesc cu voi:

Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.

 -Ce vrei sa-mi zici Thomas?

-Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.

 Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste. Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.

-Sa vedem Thomas:3×4?

-12 –

– si 6×6?

-36,domnule director.

 -Capitala Japoniei?

 -Tokio!

Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala! La sfarsitul testului domnul director este multumit dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta. Profa, care nu vroia sa-l piarda din clasa, incepe sirul intrebarilor derutante:

-Thomas,vaca are 4 si eu am 2 ce este?

 -Picioarele,doamna.

-Corect,ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei? Directorul se mira de intrebare…

-Buzunare,doamna

-Bine Thomas,unde au femeile parul cel mai cret? Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:

 -In Africa ,doamna! raspunde copilul fara sa ezite.

 -Ce este moale dar pe mainile unei femei devine tare? Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca,Thomas raspunde:

-Oja pt unghii,doamna.

-Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?

 -Genunchi,doamna!

-Bine si ce are o femeie maritata mai larg decat una celibatara? Directorului nu-i vine sa creada ce aude.

-Patul,doamna!

-Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?

-Limba dumneavoastra, doamna!

 -Ce cuvant care incepe cu litera C….. inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?

 -Cerul! spune Thomas

Directorul, transpirat tot, rasufla usurat si decide sa opreasca testul si spune:

-Nu o sa te trimit la liceu o sa te trimit direct la Universitate! Eu as fi picat imediat acest test!

Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perversi

Sursa: hotnews.ro ( pe langa Mary 😛 )

Previous Older Entries