Pedepsiti-ma!


„Oamenii sunt mai dispusi sã plãteascã un prejudiciu decât un serviciu, deoarece recunostinta e o povarã si rãzbunarea e o plãcere”. Tacitus

Ma fac vinovata de a nu-mi putea tine gura atunci cand ma simt atacata. Ma fac vinovata de a-mi fi pastrat vreme indelungata coloana vertebrala.  Nu stiu cat de departe am ajuns datorita acestui defect, dar iata-ma unde-s, si nu-mi pare rau. Nu stiu nici cat de departe voi mai merge la brat cu el, acest defect al meu, aceasta incapaciate a mea de a nu ma lasa batuta fara sa iau parte la bataie. Stiu morala unui proverb ( ca proverbul nu-l mai stiu) care zice ca nu exista victorie fara sacrificiu. Si de asemenea, as adauga, nu exista nici infrangere fara sacrificiu.  

Cine e mai castigat intr-o situatie in care unul se lupa pentru principiile lui si pentru dreptate ( fie ea si numai dintr-un punct de vedere), sau cel care ar face orice, ar abuza de functia pe care o detine si de titlurile pline de rezonanta atasate numelui, numai ca sa-ti demonstreze ca tu, om ce esti!, ai gresit! Si ca tu, de fapt, esti un nimeni pe langa el… Cine-ti da autoritatea sa judeci alte persoane prin prisma parerilor pe care ti le faci tu la adresa acelor persoane? Cine si cu ce autoritate te-a facut pe tine atotstiutor si esti, fara cunostita mea, un Dumnezeu in devenire?

Stiu ca deseori ma lupt cu morile de vant. Dar macar ma lupt, nu adun frustrari si nici dezamagiri la adresa propriei persoane. Nu stiu nici daca voi castiga, nici daca voi pierde bataliile. Stiu sigur ca-mi mentin coloana vertebrala si sacrific lacrimi pe perna sau nopti cu luna plina pentru asta. Si cu atat ramanem. Caci cu asta mergem toti mai departe in viata, fie ca viata nostra e incununata de apelative pompoase sau nu, fie ca ai reusit sa te impui sau nu, fie ca esti apreciat la valoarea ta reala sau nu. Eu stiu ca nu depind de nimeni si ca nu am nimic de pierdut. Tot ceea ce as putea sa pierd este propria mea persoana. Pentru ca cel mai mare dusman al omului este frica.

Pe langa toate aceste culori frumoase de care suntem inconjurati, totul se reduce la alb si negru cand vine vorba de alegeri…. Pentru tine ce-i mai important?

4 comentarii (+add yours?)

  1. andrea
    Iun 09, 2010 @ 22:51:28

    Daca doriti sa facem link exchange cu siteul http://www.wallpapershome.ro si http://www.jocurinoipentrucopii.ro sectiunea „Parteneri”,eu va adaug blogul in cele 2 siteuri in schimbul adaugari pe siteul dumneavoastra a linkului http://www.jocurinoipentrucopii.ro cu titlul „jocuri noi”

    P.S daca sunteti de acord cu link exchange-ul va rog sa imi trimiteti si numele siteului dumneavoastra cu titlul cu care vreti sa fie adaugat

    alina2006sm@yahoo.com

  2. vlad
    Iun 21, 2010 @ 19:16:56

    Bună Ziua
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
    Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
    Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
    Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea, să ne acorzi un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
    Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhisper_com sau un email radiowhisper_com@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
    Mulţumesc,Cu stimă Vlad!

  3. Dorinel
    Iun 21, 2010 @ 23:38:00

    Si eu eram exact la fel. Nu puteam sa-mi tin gura atunci cand simteam ca cineva ma ataca, direct sau indirect. Dar in ultimul an, cam asa, de fiecare data cand cineva ma ataca, si s-a intamplat destul de des la inceput, imi luam jucariile si ma rupeam total de acea persoana. Iar acum, dupa un an aproape (a fost o rezolutie – daca exista termenul – de anul nou), mai am doar cateva persoane dragi prin preajma. Si cred ca renunt si la ele cat de curand fiindca nu-mi plac anumite lucruri.

    Dar eu merg pe principiul ca singuratatea te fereste de regrete si suparari. Deci nu e o poveste de „how to” numai daca si tu esti la fel. Ceea ce m-ar mira tare mult. Caz in care tu trebuie sa iei povestea de mai sus ca un „How not to”.

    Grija mare.

  4. Ovidiu G
    Aug 27, 2010 @ 09:28:34

    Servus madam Tiza🙂 cred ca e a doua oara cand postez pe forumul tau.
    Din coincidenta, ceea ce este atat de bine expus de tine in acest topic se regasea pana acum vreo 9 zile si in mintea mea ; facea parte din rutina mea zilnica de a fi judecat de o persoana care (fara sa cad in pacatul reversului medaliei) este plina de frustrari si care niciodata , subliniez niciodata nu a stiut sa spuna „bravo” sau „felicitari” ci doar „asta nu e bine” , „tu chiar nu gandesti??”.
    In cazul meu totul s-a intamplat din cauza ca am refuzat niste avansuri undeva la inceput de „cariera” in cadrul firmei si asta datorita unui principiu simplu : ea este maritata. dar are lipsuri; lipsuri pe care eu nu le puteam acoperi fara sa imi calc peste demnitate . Si pe deasupra : o „sefa” cu functie pompoasa.
    Nu am putut sa tac, nu am putut sa asist cand daca nu „faceam” eu ceva era luata la foc automat o colega de a mea care chiar face ABSOLUT tot ce trebuie ca sa nu greseasca. Si totusi..gresea; cu ceva : o virgula intr-un mail, un orice mic dar care bineinteles era o dovada de „incompetenta”.
    Si nu am putut sa tac ; multi mi-au spus „stim ca e nebuna, dar taci si tu si stai in banca ta , mai ales ca esti la inceput” . Nu am putut , nu am rabdat , am contrat fiecare replica nepotrivita, fiecare sarcasm gratuit care nu isi avea locul inntr-o comunicare care se vroia a fi „profi”. Nu am putu sa nu imi pastrez verticalitatea. A urmat un razboi de 6 luni in care a incercat sa ma sape pe toate caile posibile in care zilnic imi sarea in gat la cea mai mica virgula si incerca sa ma discrediteze, pana la punctul in care mi se facuse greata. Paradoxul a fost ca toti colegii, pe rand au inceput sa se duca la conducerea firmei sa sesizeze abuzurile facute de respectiva; totusi imi spuneau sa „rabd” si prietenii din viata de zi cu zi „sa fac ce trebuie”.
    Nu am putut nici una nici alta.
    Din fericire..mi-am dat demisia din departament si o sa incep curand un nou post in cadrul aceleasi firme, la recomandarea directorului executiv. Spre uimirea sus-mentionatei care inca nu intelege ce se intampla. Si nici nu va intelege vreodata ce se intampla in jurul ei🙂

    La Fontaine spunea „”Cu prostul nescolarizat, / te lupti putin, si ai scapat / Dar, duci o lupta colosala, / cu prostul care are scoala”.

    Alexutza ! Heads up ! E normal sa ai verticalitate si sunt total de acord cu tine ca cel mai mare dusman al omului e frica si…felicitari pentru blog ! awesome stuff .

    Ovi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: