Traim un basm…

… si asta ne ocupa tot timpul. Ba nu, asta nu am zis-o eu, e a lui Badea. Si nu era nici asa. Traim un basm si se poate intampla orice. Da, asa era. Asta e. Nu cred ca sunt singura care a spus asta, dar sunt singura care o scrie aici 🙂

Basmele si povestile copilariei au fost create pe modelul realului, cu niste exagerari evidente, personificari si atribute aproape imposibile. Insa modelul real de la care pleaca orice poveste se trage din viata „traibila”. Asadar, oricine stie ca in basme apare frecvent cifra magica 3, apar stereotipurile balaurului cu 3 sau 7 capete, apar zana buna/ zana rea, imparatul rosu/ imparatul verde, un Praslea sau vreun print fermecator. Da, toate parca au fost trase la indigo, cu mici adaugiri sau modificari pe traseul manuscris- tipar- publicare- citire. Mai ales ca, stand sa cugeti, constati ca orice carte ( nu doar basm/povestire) are cate un substrat sau inteles diferit de momentul la care o citesti, in functie de varsta, perioada vietii pe care o traversezi, elementele conjucturale si nu numai.

basm Cum spuneam… traind un basm, constat ca orice se poate intampla. Desi nu suntem firi prea schimbatoare, noi oamenii, in acceptiunea noastra asupra cuvantului, pastram caracteristicile existentiale pe parcursul oricarei trairi. Avem si noi parte de mici modificari pe traseul nostru, dar nu ne impidicam decat de chestii mici, si nu majore. Alea mari ne motiveaza sa ne regasim, astea mici ne enerveaza si le dam la o parte. Parerea mea 🙂 Cred, deci, ca asa ca in basme, viata ne va rezerva fiecaruia dintre noi o parte „hard” a povestii ( atunci cand te duci sa te lupti cu balaurii), dar si una „soft & sweet” ( atunci cand te bucuri de castigarea bataliilor si de ceea ce castigi). Depinde de noi daca alegem sa mergem la razboi cu monstrul sau stam sa ne fie frica de el; depinde daca vrem sa ne bucuram sau nu de castiguri/ premii/ happy-end-uri sau daca ne multumim cu putinul de la inceputul povestii, caci, daca preferam ultima varianta, nici macar nu vom apuca sa ajungem la punctul culminant, d’apoi la deznodamant… Nu, eu nu vreau sa ma sperie balaurul, caci tocmai ce-l iau de capete ( acum le numar, sper sa fie numai astea 3…) 😀 Ii tai eu tot cate un gat si dupa ce castig, va anunt ce am primit drept premiu. Asta va mai dura, presupun, ca inca povestea mea, sau basmul meu, e de-abia la inceput. Nici macar eu nu stiu ce urmeaza: traiesc un basm, orice se poate intampla. Pana acum „orice-urile” erau oarecum previzibile. De ieri incoace, parca nu mai sunt. Nu mai sunt previzibile, dar tot „orice-uri” au ramas. Sper ca si basmul in care taiesc eu va avea un final, conform principiului „totul e bine cand se termina. punct.” 😀 Asa ca, bun sau rau, e basmul meu, cu balaurii mei, cu zanele si printii mei, si sa dea Domnu’ sa decurga cel putin la fel de palpitant ca si pana acum! once_upon_a_time

Traim un basm si asta ne ocupa toata realitatea. Sau, traim in Romania, si asta face ca basmul nostru sa fie atat de real. Doar ca balaurii sunt mai multi, iar piticii mai putini. Printii fermecatori au cazut de pe cai si inorogii si-au rupt coarnele. Imparatii nu mai conduc imparatii sau palate, ci Tuareguri sau Mertane’, zanele nu mai sunt pure, ci prostituate prin cluburi de noapte, ciocarlia nu mai canta, ca muzica buna o pune Digweed sau Luciano, Cenusareasa s-a enervat si nu mai face nimic ca-i puturoasa, surorile ei s-au saturat sa o mai suporte si au trimis-o sa se marite cu printul, Alba ca Zapada s-a patat de la vin rosu, vrajitoarea era sa moara de foame da’ a murit de la marul fermecat pe care a trebuit sa-l manance, Frumoasa din Padurea Adormita s-a trezit ca nu mai venea nimeni s-o trezeasca si pana si Shrek si-a dat seama ca tot balaur e si el, oricat de Prince Charming s-ar fi facut la un moment dat. Motanul incaltat nu mai are farmec, ca doar nu e misto sa-ti fie mari papucii, fata mosului s-a combinat cu fata babei ca si-au dat seama ca sunt pe invers, punguta cu doi bani a dat faliment, Calin file din poveste s-a saturat sa o tot cucereasca pe Catalina, Luceafarul s-a stins ca a venit dimineata, iar „ever ever after” a devenit „pana cand ne-om plictisi/satura/enerva/desparti”.

povestire … caci, oameni buni, suntem creatorii propriilor noastre povesti, suntem cei care le trasam traiectoriile si care ne transformam balaurii in fluturi inofensivi; noi suntem printii si printesele din povestile noastre, dar ne putem oricand transforma in vrajitori si vrajitoare. In basmele noastre, orice e posibil, caci tocmai prin natura tarii in care traim, suntem in lumea tuturor posibilitatilor…

( peste fix o luna implinesc 22 de ani; pe 30 noiembrie, basmul meu se va fi transformat deja in cea mai reala poveste…)

Anunțuri

The X Factor? Amazing guy?!

Tipul asta, Jamie Archer, e pur si simplu extraordinar. Canta de parca ar fi la el la concert, ridica sala in picioare si ii face pana si pe membri juriului sa cante. Si, de fapt, e de-abia la auditii… Dati pe la minutul 2, ca sa-l vedeti „performand” 😉

( via Mihai S.)

Music Matters

De-a dreptul pur si simplu! 😀

(via Lucian)

Our Battles

Our battles are repetitious if not broken poetry
And maybe that’s the attraction that you’re as
Self absorbed as me

You jumped to the conclusion and landed on my chest
Now how am I supposed to make you see?

I’ll just write this down with hopes that you’ll understand
I will no longer be disciplined by the frustrations of an insecure man
And while I kissed your face you know that I will no longer apologize for your former lovers mistakes

My past is mine to keep
Now who are you to question me?
Perhaps, someday you’ll learn, too bad
It’s not our turn

You jumped to the conclusion and landed on my chest
Now how am I supposed to make you see?

I’ll just write this down with hopes that you’ll understand
I will no longer be disciplined by the frustrations of an insecure man
And while I kissed your face you know that I will no longer apologize for you former lovers mistakes

You set the standard for my future
You set the standard for my future (lovers)
You set the standard for my future
You set the standard for my future (lovers)
You set the standard for my future (lovers)
You set the standard

I’ll just write this down with hopes that you’ll understand
I can no longer be disciplined by the frustrations of an insecure man
And as I kiss your face you know that I will no longer apologize for your former lovers mistakes

I will write this down
Former lovers mistakes

New Chapter

Mi-ar fi placut sa stiu la al catelea capitol din jurnalul de bord din dotare am ajuns. Din pacate, pana si eu am pierdut sirul.

In aceasta dezordine rearanjata de idei, in ceea ce priveste lucrurile care stagneaza, am decis sa schimb modificarea. Fraza asta n-are niciun sens, dar avand in vedere lipsa coerentei de care dau azi dovada, as putea sa-mi gasesc o scuza.

Din cauza motivelor am prins o raceala sora cu boala, caci mai am putin si cad din picioare. Ar fi neplacut sa fac asta tocmai acum, pana nu ajung acasa, la mine in pat. Nu m-a prea ajutat medicatia din ultimele doua zile, nici plimbarea la Institutul Inimii din Cluj, nici ceaiurile numberless, nici pastilele luate doua cate trei sau siropul de-mprumut. Am ramas eu singura sanatoasa si-n picioare, dar nu voi putea vorbi concret despre asta pana nu mi se intampla si fizic.

Azi ma doare capul teribil, sunt bolnava si amnezica, dar macar sunt tot eu, chiar daca nu tot acolo. Capitolul asta nou se refera la incercarea din dotare de a mai rearanja cate putin prioritatile vitale. Incep cu mine, ca azi asist la ceea ce mi se intampla precum spectatorii la opereta. Vai, mi-e rau. Ma duc sa -mi calmez apele, caci e liniste sub valuri. Omiteti hiperbolele, luati neintelesurile ca atare, amuzati-va de incoerenta si sechestrati-ma la domiciliu, va rog.

„All the world’s a stage and all the men and women are merely players.” (William Shakespeare)

Live Lounge

Pixie Lott chiar are voce , iar varianta asta a melodiei chiar suna foarte bine 😉

(via Doru Oprisan)

Chasing Dreams

My dream is to have one!

Am in sertarul biroului pe care mi-am instalat laptopul un mini-calculator, de fapt un personal organizer pe care, in mod evident, nu l-am folosit niciodata ca sa ma organizez; poate doar cel mult prin liceu, pe post de calculator la orele de chimie. Si cam atat. Ei bine, asta micu’ imi da batai de cap in fiecare zi; ma trezesc ca stau eu asa frumos la birou scriind, ascultand muzica, citind, conversand sau mai-stiu-eu-ce si asta micu’ al nostru incepe: „tic tic”, „tic tic”, adica vezi ca am si eu alarma si pot si eu sa fac galagie. Ei bine, dupa lupte seculare care au durat cateva minute, batalia a castigat-o el, caci eu am renuntat sa stau sa analizez de unde anulez zgomotele infernale produse de acest personal organizer care, pentru numele Domnului, nu ma ajuta cu nimic! As putea sa-l arunc, si gata, ma descotorosesc de el.

Povestoara mea nu e chiar degeaba, adica nu am scris-o numai ca sa ma laud ca am un personal noise maker, ci pentru ca, asa simpla si banala cum pare, poate sa-ti trezeasca niste vointe latente. Din simplul motiv ca ne lasam incurcati si enervati ( daca pot spune asa) de niste chestii atat de mici, si ne izbim de niste piedici atat de mici, incat, de cele mai multe ori, nu vedem focul de flacari. As vrea sa stiu ca nu sunt singura care si-a dat seama de asta si ca, in ciuda lucrurilor marunte de care ne impiedicam in fiecare zi reusim sa privim in ansamblu, in perspectiva, si sa ne adunam puterile pentru a ne indeplini scopurile. Stiu ca nu ne-am nascut impreuna cu vreun manual de instructiuni sau cu vreun carnetel de reguli de respectat, dar daca ne limitam la a ne asuma anumite responsabilitati, cred ca putem sa ducem la capat tot ceea ce ne dorim. Stiti cum e aia cu „daca vrei, poti”. Probabil ca vointa nu e mereu de ajuns, dar daca gasesti in tine puterea de a trece peste toate obstacolele, si daca din fiecare inveti cate ceva dar, mai ales, daca stii sa pastrezi tot ce merita, atunci esti un invingator in lupta pentru gasirea visului tau.

Visul meu nu mai este sa am unul. L-am gasit de ceva vreme, dar e doar o forma fara fond. Sunt sigura ca in cel mai scurt timp va incepe sa-si traseze si fondul… Wish you luck, wish me luck!

O fi castigat asta micu’ din birou bataliile, dar razboiul eu il voi castiga! :))

Un cadou pentru o zi frumoasa:

Previous Older Entries