Primavara asta…

Draga G.,

Primavara asta ma inhiba. De fapt, tu esti cel care m-a inhibat.

Am crezut ca fluturii sunt din cauza caldurii de afara, dar am inteles ca nu-i asa cand a inceput sa ninga. A nins azi, da. N-ai vazut? Nu… erai atent la mine, nu? La prostiile pe care le debitam…?! La ochii mei? La ce spunea gura mea fara sa foloseasca semne verbale? Sau poate ca ai ghicit ca daca-mi musc buzele vreau sa ma saruti. 

Da, si asa a trecut povestea. Ba nu, de fapt asa a inceput. Nu e nimic complicat, doar ca tragem noi de timp sau complicam lucrurile aiurea. Stim ce vrem, cred, sau interpretam niste lucruri doar. Ce interesant e! Imi place primavara asta. Ai de gand sa o faci sa-mi placa si mai tare?

Nu-mi aduc aminte exact cum s-a intamplat, dar stiu ca voiam asta. Da, voiam si atat, nu ma gandeam ca s-ar putea intampla asa. Ma fascinezi; ba nu tocmai; e ceva fascinant in privirea ta, sau e doar modul acela de a ma privi? Modul acela pe care mi-l amintesc eu, dar pe care nu aveam cum sa-l mai vad in ochii tai pana acum pentru ca ochii tai nu au fost aici pana acum. Sa fie doar primavara de vina?

 

Da, fluturii astia imi amintesc de cineva, am sa-ti spun eu de cine data viitoare. E adolescentin, sau copilaresc, e matur si interesant cum ma faci sa cant si sa dansez; cum scoti siguranta de sine din mine si cum ii razi in fata. Da, mai intersant e ca vreau sa ma controlezi putin, ca daca nu, iti scap. Si mai vreau sa ma simt asa inca un pic, pana maine, ca e o zi in care vreau sa visez frumos. La noapte… la noapte imi revin…

Pe maine, sper.