(Don’t) Try This At Home


 

            Uneori, oamenii sunt singurii care isi fac rau unii altora. Nu-i pacat ca desi suntem toti la fel si in acelasi timp unici, ne ranim reciproc? Ba da.

Din pacate, aceste lucruri se vor sfarsi o data cu noi.

In timp ce facem asta, sustinem totusi ca „eu nu vreau sa-ti fac rau”. „Atunci nu o face!” , ar spune multi. Imi place sa vad oamenii fericiti. Chiar si atunci cand e pusa la bataie propria-mi fericire. Nenorocita din mine se retrage la un moment dat si se bucura, pur si simplu, pentru ca sunt ceilalti, altii, fericiti. Sau pentru ca asa par a fi. Si mi-as dori sa-i vad pe mai multi zambind frumos, nu miseleste, nu ironic, nu smechereste. Stii tu zambetele acelea pe care mai bine nu le-ai fi observat…

Vad multe, aud numai ce vreau, chiar daca am un deficit de atentie uneori, sau chiar daca nu am atentia distributiva. Am constatat ca am ceva probleme cu nervii si nu ma pot controla. De vreo doua zile numai am inceput sa fiu mai pasiva. Vorba bunicii „Nu le mai pune si tu la inima atat, mai pune-le si la fund!” Ei bine buni, sa stii ca ar fi trebuit acum sa am fundul mai bombat decat al lui Beyonce ( nu ca ai stii tu cine-i aia, dar asa, ca fapt divers, sa stii ca are un fund taaareee bombat- si sexy, in opinia mea).

Apropo de asta, daca nu le-as pune pe toate la inima, nu m-as alege cu nimic. Daca nu as simti ca sunt uneori trista, suparata, dezamagita, neajutorata, nu as putea sa apreciez cu adevarat clipele in care chiar constientizez ca nu sunt asa deloc, ba din contra. „Fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza” ( Tapinarii), bucuria e raza de soare de dimineata, increderea e ca ziua de maine, ajutorul e mana intinsa dupa tine. Si as mai putea gasi si alte definitii, dar ai inteles ideea.

Nu propun vreun proiect maret de recunoastere a umanitatii din fiecare, ci propun o revenire la valorile spirituale ale fiecaruia. Sau, altfel spus, ma refer la a face o incursiune in sufletul fiecarui om, pentru fiinta insasi, pentru a descoperi cu adevarat care sunt valorile care ne caracterizeaza. Individual apoi, trage linie si aduna. Nu-i asa ca tot om esti? Si ca oricat de mult te-ai purta ca un robotel, nu poti sa nu constati ca pana si Wall- E are umanitatea lui. Este, in anumite ipostaze, „mai” uman decat multi dintre noi. Din pacate…

As vrea sa cred ca nu se opreste totul la materialism, ca e cumva un fel de viata si dupa asta si ca oricat de mult ne-am zbate pentru o masina mai buna, o casa mai mare, o excursie mai luxoasa samd, facem asta doar pentru a le impartasi alaturi de oamenii sau omul de langa noi. Caci, in fond, poti sa ai totul si, in acelasi timp, poti sa ai nimic, pentru ca nu ai cu cine sa-ti imparti averea. Mai bine ne-am gandi zilele astea cum sa facem sa ne impartim averile spirituale astfel ca fiecare dintre noi sa fie mai bogat cu un sentiment nobil. Si garantez ca pe zi ce trece vom avea in noi cele mai scumpe si valoroase trairi, necumparate de niciun castig la loto si de niciun parvenitism.

Bafta!

4 comentarii (+add yours?)

  1. Traquilitas
    Apr 27, 2010 @ 01:05:30

    Bine ai revenit!🙂

  2. Alexandra
    Apr 28, 2010 @ 11:02:44

    Multumesc!😀 Bine te-am (mai) gasit!🙂

  3. Dorinel
    Mai 03, 2010 @ 20:37:43

    Servus mandro,

    Fain articol, dar comentez si eu ca tot romanul.

    De ce crezi ca e nevoie sa iti imparti cu cineva averea spirituala? La urma urmei toti murim singuri, ca vrem, ca nu vrem. Cred ca viata pe care o traim e pentru a iti aduce aportul la dezvoltarea si la progresul speciei umane. Nevoia de a avea pe cineva langa tine e doar un concept al societatilor care au dus la cea in care traim.

    De ce sa te bagi in ceva ce stii ca te va rani? Poate din doua motive: satisfacerea unor nevoi sexuale si frica de singuratate. Nevoile sexuale se pot satisface si prin alte feluri, frica de singuratate e, la fel ca ideea de cuplu, un concept aparut odata cu crestinatatea.

    Bunatatea unui suflet uman refuz sa cred ca e dependenta de existenta unui suplu.

    Gata, mi-am zis poezia.
    Tot faina ai ramas,
    D.S.

  4. Alexandra
    Mai 04, 2010 @ 12:39:15

    @Dorin:🙂 multumesc pt aprecieri, mandro*!
    Acum, sa-ti explic la ce faceam referire si de ce si cum am scris astea. Daca spui ca „viata pe care o traim e pentru a iti aduce aportul la dezvoltarea si la progresul speciei umane” atunci intelegi de ce cred eu ca e bine sa crestem spiritual si sa fim „mai” oameni decat suntem.
    Nevoia de a avea pe cineva langa tine e datorata societatii in care traim, nu neaparat vreunui concept. Si sa stii ca in articolul asta nu faceam referire la partenerii unui cuplu, ci la integ ansamblul: familie, prieteni, iubiti… pentru ca de multe ori nu suntem oameni unii cu altii… stii ce vreau sa spun, chiar daca folosesc un limbaj plastic.
    Normal ca bunatatea sufletului nu e dependenta de nimic, dar nici nu sustineam asta. Cred ca daca reusim sa ne imbogatim valorile umane in detrimentul celor materiale vom reusi sa fim toti oameni, nu animale…🙂
    Te pup, mersi pt poezie😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: