Draga Mosule,

Am timp pentru toate.

Intamplator, mi s-a spus ca sunt un fenomen. Nu sunt singurul fenomen, dar fac parte dintr-o multime de alte fenomene. Pe inca unul il cunosc personal. Pentru ca am timp pentru toate. „Cum sa ai timp sa lucrezi from 9 fo 5, sa iesi la suc/ bere/ karaoke/ sa citesti atat, sa scrii si sa mai si dormi? Si mai-stiu-eu-ce altcea mai faci tu?” Pai uite-asa bine. Ca mie-mi place sa traiesc, ca mie-mi place sa-mi valorific timpul si nu sa-l pierd aiurea, desi am impresia frecvent ca fac asta. Ca daca stau degeaba nici nu am chef sa fac nimic altceva, asa ca mai bine sunt activa mereu.

Draga Mosule, am fost si la meci duminica ( FC Brasvo- FC Timisoara). A fost pentru prima oara cand am intrat pe gazon si cand am privit meciul din spatele porti. Am fost in terenul muncii. Eram cu vesta pe care scria mare si mandru PRESS si am fost cu treaba. Am fost singura fata de pe teren, dar eu am avut voie, ca eram de la GSP TV. In acelasi timp, le-am adus si noroc jucatorilor nostri ( FC Brasov), ca au castigat meciul. Ma bucur ca am putut sa fiu utila. Am sa pun poze pe profilul de Facebook, dar cand o sa mearga mai bine netu’. Fain meci, Mosule!

Sa stii ca anul asta am fost chiar cuminte. Sau asa cred eu, cel putin, dar tu stii mai bine. Asa-i ca-mi aduci si mie o masina? Nu ma apuc acum sa-ti scriu ca vreau sa fie pace in lume si sa fim mai fericiti, ca deja ai primit o scrisoare cu cereri de astea de la Alexandra. Si cred ca si de la altii. Dar oricum, mi-ar placea tare mult sa am parte de niste sarbatori frumoase, asa cum erau cand aveam cativa anisori. Uite, deja se indeplinesc cateva dorinte, deja ninge si sunt convinsa ca o sa pot sa fac ingerasi in zapada mai incolo. Si ca o sa ma bat cu bulgari pufosi, ca o sa stau cuminte in casa sa admir bradul si ca o sa merg sa colind prieteni si rude de Sarbatori.

Vine Craciunul! O sarbatoare speciala pentru mine, mai ales ca e si ziua de nastere a lui Buni. Te rog, Mosule, sa ii aduci si ei multumire si pace sufleteasca. Eu stiu ca le are deja, dar vreau sa nu le piarda. Stiu ca-i multumita de mine si da-i, Doamne, putere sa fie mai departe cea mai buna bunica din lume. Si pentru taia vreau sa te rog sa-i aduci proteza pentru picior de care are nevoie, sa poata sa iasa si el cu noi si sa aruncam unii in altii cu zapada. Pentru mami si tati vreau sa le aduci sanatatea de care au mare nevoie, iar pentru Mel.. pentru Mel vreau toata fericirea din lume, adolescenta pe care o merita si sa-i mai aduci niste rabdare sa nu o mai enerveze pe sora-sa. Pentru prietenele mele vreau sa le aduci minte, sa-si bage mintile in cap ca-s niste nebune toate, si sa le linistesti numai putin, sa fie mereu asa de bune cum sunt acum. Pentru prietenii mei vreau sa aduci tot niste minte, ca si ei sunt nebuni, doar ca n-as vrea sa le aduci schimbare niciunuia dintre ei. Pentru iubitii mei vreau sa aduci fericire si intelepciune si sa nu le dai altceva decat ceea ce merita. Uite-asa, ca sa-si dea seama ca daca vrei mai mult si mai bine, trebuie sa meriti si sa muncesti. Nu sunt baieti rai, Mosule, si toti m-au facut fericita la un moment dat. De asta te rog sa le aduci si lor cate ceva, ca poate vreunul dintre ei se va gasi sa-si doreasca bine si pentru mine…

Draga Mosule, sper ca nu ti-ai umplut deja sacul si ca o sa apuci sa-mi aduci ce ti-am cerut. Ai timp sa le impachetezi pe toate pana pe 24, ca si tu esti un fenomen. Iti multumesc de pe acum, indiferent de care va fi rezultatul cererii mele. Am crescut acum si pot sa-mi asum responsabilitatea pentru faptele si gandurile mele. Stiu ca tu tii cu mine, ca pana acum am primit ce am vrut…

Spor la treaba si calatorie frumoasa! Te pupa Sandy! 😀

Reclame

Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor (II)

pg. 288: Radacini timpurii

„Conditiile unei asemenea limitari in viata sunt create adeseori in copilarie, cand parintii sau alti adulti ori copii mai mari influenteaza procesul de formare a normelor si reprezentarilor despre rolurile pe care trebuie sa le joace fiecare. (…) Parintii isi educa in mod inconstient bebelusii ca sa devina baieti sau fete. (…)

Fetele invata de timpuriu ca nu sunt in stare sa faca singure decat putine lucruri. O mana grijulie le da la o parte piedicile din cale, inainte ca ele sa fi fost recunoscute ca atare. (…) Si azi poti recunoaste un baietel dupa costumasul albastru, iar fetitele dupa cel roz. (…) Deasupra patucului unde stau culcate fetitele se leagana figuri mobile reprezentand flori, papusele, ingeri, in timp ce deasupra bebelusilor baieti sunt atarnate avioane, masinute, caluti si vaporase. Beietelul afla de timpuriu care va fi mai tarziu lumea lui. El este de pe acum un mic pilot. Cine sa se mai mire: deja in primle luni de viata pe fetite le intereseaza mai ales pozele care reprezinta oameni, iar pe baietei cele care infatiseaza obiecte!”

pg. 300: „In loc sa porneasca in cautarea propriilor lor talente ascunse, multi oameni au tendinta de a cimenta aprecierile negative despre propria persoana, chiar daca ele s-au nascut pe fundamentul subred al unei educatii pline de prejudecati.”

pg. 334: „Ideea ca femeile au timp e confirmata, din pacate, de comportamentul multora dintre ele. Femeile isi bareaza dreptul de a avea timp pentru ele, pentru propriile lor interese si dreptul la autodeterminare si, pana la urma, sunt hartuite si epuizate de atata munca, desi au admis ca altii sa puna stapanire pe timpul lor. Ele fac ceea ce li se spune. Si la urma se simt aruncate de colo-colo, lipsite de valoare, nepircepute si proaste.

Altfel stau lucrurile cu fetele rele. Acestea isi iau in fiecare zi un interval de timp in care fac ceva care le aduce satisfactii, care este important pentru ele sau, pur si simplu, le face bine. Indiferent ca sunt angajate profesional sau numai casnice, indiferent ca fac sport, ca se intind putin pentru a se odihni, ca citesc, ca isi permit cate o baie sau, pur si simplu, doar trosnesc din degete si vad castele in nori. Fac ceea ce e bine pentru ele, fara sentimente de vinovatie.

Fetele indraznete nu sunt un fenomen nou al epocii actuale. (…) Daca te-ai nascut cu aripi, trebuie sa faci totul pentru a ti le folosi.

pg. 337: „Ce este comun acestor fete:

Ele incalca regulile.

Ele stabilesc reguli proprii.

Ele ridica pretentii neechivoce.

Ele spun in fata NU.

Ele nu lasa pe nimeni sa le faca nesigure.

Ele au o viziune a caii lor personale.

Ele gandesc generos, nu meschin.

Ele isi procura niste trairi ale succesului.

Ele nu vor sa placa neaparat.

Ele nu se tem de critica.

Ele nu se lasa reduse la tacere.

Ele accepta ideea: Daca nu risti, nu castigi.

Ele isi folosesc energia pentru scopurile LOR.

Ele sunt mandre de succesele lor.

Lor le place sa concureze.

Ele folosesc un limbaj direct si nu-si bat capul cu ceea ce ar putea face sau gandi altii.

Fetele rele au chef sa castige.

Fetele rele au chef sa invinga.

A vrea sa invingi este dorinta pozitiva puternica in care se cuprinde, in ultima instanta, lucrul la care femeile renunta adeseori.”

Un nimic… special

Asta cu „specialul” am auzit-o in diverse ipostaze. Pana si la prietene de-ale mele, carora li s-a spus ca ele sunt speciale, ca reprezinta cu totul altceva decat majoritatea „parasutelor” pe care le f…recventeaza barbatii lor. Adica ce? E ca si cand i-ai spune femeii la (in) care (cica) ai tine cel mai mult ca e handicapata, si ca pantele pentru invalizi sau lipsa bordurii in anumite portiuni ale trotuarelor s-au creat pentru ele. Bine ca de acum stiu ca-mi permit sa parchez pe locurile speciale si ca pot sa urc la famacie pe panta, fara scaun cu rotile.  Chiar ma jignesti daca-mi spui ca sunt speciala… Hai sictir!

Dar nu despre asta era vorba in titlu. Aseara, tocmai cand mergeam eu agale prin centrul Brasovului ( unul dintre ele, ca mie mi se pare ca are mai multe centre), a pornit un special foc de artificii, in diagonala magazinului Star. Nu m-am prins initial de ce, dar am aflat in cateva minute de la un coleg de-ai mei pentru ce se „pornise”  focul. Am stat si am privit cerul luminat de diverse culori ale artificiilor ca si cand era Revelionul. Mai aveam un pic si ma si imaginam cu paharul de sampanie in mana. Si n-am fost singura: au asistat, alaturi de mine, la acest nimic special pentru nu-mai-stiu-ce, cativa trecatori si cativa soferi care era sa uite sa mai plece din fata semaforului. Dar a fost frumos. A fost ceva ce nu vezi chiar toata ziua, din nimic.

Si tot un nimic special a fost si seara de karaoke, localul si faptul ca am reusit sa-mi inving teama de a canta in public. Si chiar ca mi-am invins-o: am avut tupeul sa karaokez pe All Saints- Never Ever, Natalie Imbruglia- Torn, Shakira- Underneath Your Clothes, Mandy Moore- Only Hope, Jennifer Lopez- I’m Glad, LeeAnn Rimes- Can’t Fight The Moonlight si nu mai stiu. Dar oricum, a fost si prea mult pentru mine, caci pana ieri n-am mai cantat neacompaniata de cineva si m-a durut fix in spitz ca nu aveam tocmai vocile cantaretelor pe care le-am imitat. Nu despre asta e vorba la karaoke?

Nimic… special… in rest. Intamplator am terminat de citit „Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor” si m-am si apucat de alta. Detalii si pasaje, asa cum v-am invatat, intr-un post ulterior acestuia… 😉

Me like it sau I R Weasel (tot aia)

Parca m-am drogat. Ba nu, chiar m-am drogat. Am un chef de ras de numa-numa, de cand am vazut poza urmatoare:

Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor (I)

de Ute Ehrhardt

„Ute Ehrhardt, licentiata in psihologie, s-a nascut in 1956 la Kassel. Din 1976 lucreaza in domeniul formarii adultilor, iar din 1980 este conferentiar independent in sfera perfectionarii profesionale. Principalele probleme abordate: planificarea carierei, comunicarea si optimizarea facultatilor si aptitudinilor proprii. Din 1984 conduce impreuna cu partenerul ei, Wilhelm Johnen, un cabinet de consiliere psihoeconomica. Este autoarea volumelor: Und jeden Tag ein bischen boser, Die Hlugere gibt nicht mehr nach. Frauen sind einfach besser.”

Nu cunosc nicio cale sigura care sa duca la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: incercarea de a-i multumi pe toti. Platon

pg. 143: „(…) Asa se explica si ideea pe care o au unii oameni despre ei insisi, niste oameni care se considera inteligenti, norocosi, ghinionisti sau insignifianti. Si pentru ca porumbeii zboara doar acolo unde se afla alti porumbei, si sistemul asteptarilor, al succesului sau insuccesului, functioneaza la fel.

Femeile care au invatat de cand erau mici ca au mai putina valoare decat altele isi formeaza o imagine despre ele insele corespunzatoare reprezentarilor care le-au fost inoculate.

Imaginile pe care si le fac oamenii despre ei insisi se mai fixeaza si din cauza ca ei au o memorie selectiva. Ei tin minte lucrurile care le confirma atitudinea si cred apoi ca asa este in realitate. Oamenii percep mai usor si mai clar lucrurile la care se asteapta. Cele care corespund intr-o masura mai mica reprezentarilor proprii sunt mai putin asteptate si uitate mai repede. (…) Omul vede ceea ce este obisnuit sa vada si inregistreaza lucrurile la care se asteapta. Cand cineva nu poate vedea un lucru care nu se incadreaza in propria sa imagine, atunci exceptia confirma regula.”

pg. 204: (…) S-ar putea ca barbatul si femeia sa fie azi, ce-i drept, concurenti, dar ei nu sunt in mod automat dusmani. Barbatii sunt concurentii care, in momentul de fata, poate ca au un pas avans, ca in orice joc, si aici curajul, spiritul de initiativa si perseverenta vor duce la atingerea scopului. Sau asteptati, ca la Malefiz, ca ceilalti sa va dea la o parte piedicile din cale? Prin urmare: nu va mai plangeti atata ca lumea e rea. Aceasta atitudine nu a ajutat pe nimeni sa progreseze. Ceea ce le poate ajuta pe femei sa mearga inainte este sa ia o decizie clara impotriva propriei lor mentalitati de subordonare. Fiindca aceasta mentalitate mai conduce si azi, din pacate, comportamentul multor femei; uneori ea ramane in subconstient, dar actioneaza, oricum, in sens contrar propriei evolutii. Ea le impiedica pe femei sa-si formeze un sentiment sanatos al propriei valori. Eu numesc aceasta mentalitate a femeilor care se franeaza si se neaga pe ele insele sindromul Mona Lisa. Pentru ca zambetul ei impenetrabil reprezinta pentru mine simbolul cel mai puternic al supunerii feminine.

Daca ati stat mai mult timp in fata tabloului lui Da Vinci de la Luvru, veti simti, probabil, tristetea plina de melancolie a zambetului ei. (…) Multa vreme nu mi-a fost clar care era cauza repulsiei pe care mi-o provoca. Pana cand am recunoscut in zambetul Mona Lisei ceea ce vazusem atat de des in sedintele terapeutice pe care le conduc: un semnal sigur al renuntarii feminine. Mai exista si o alta tratare artistica a acestei teme – renuntarea de sine feminina- care m-a miscat si mai mult. (…)

Am stat adeseori, la seminarii si sedinte, in fata unor femei al caror zambet are o calitate asemanatoare. Chiar in cazul in care partenerul le umilea, le jignea sau le trata rau, ele mai aveau pe chip un zambet disperat. El ramanea, cand vorbeau despre speranta sau despre perioada fericita de la inceputul relatiei lor. (…) Femeile trebuie sa reziste pe parcursul unei portiuni de drum anevoioase, poana cand vor putea sa stea in fata vechiului sau noului lor partener cu niste sentimente pline de demnitate.

pg. 260: „(…) Modestia are multe „cauze”: o constienta de sine slaba, asteptarea unor recompense ceresti sau pamantesti, teama de conflicte si, nu in ultimul rand, speranta de a te bucura de ocrotire si respect. Multe femei ascund cu multa pricepere in spatele modestiei indoiala asupra propriei lor competente de specialitate si a capacitatii de a se descurca in viata. Ele spera ca prin supunerea plina de respect, bine mascata, vor fi ferite mai bine de atacuri si critici din partea colegilor sau a partenerului lor. (…)”

pg. 274: „(…) Femeile trebuie sa inceteze sa se  mai planga de structurile existete ale puterii si de imaginile rolurilor si sa mai sufere intr-un mod lipsit de sens. Asa ceva nu face pe nimeni sa progreseze. Trebuie sa deveniti dvs. insiva atente si sa va atrageti una alteia atentia cand alunecati din nou in niste clisee vechi. Trebuie sa va fiti sprijin uneia alteia, cu sfatul si cu fapta, si sa va invingeti impreuna momentele de criza. (…)

De asemenea, nicio femeie nu va ajunge departe daca va cauta sa le arate barbatilor tot ce au gresit ei si sa-si risipeasca fortele tinand tirade critice la adresa lor sau chiar nutrind sentimente de ura fata de sexul opus. Aceste atacuri nimeresc in gol sau se intorc impotriva femeii. E nevoie de spirit constructiv, nu distructiv. Femeile trebuie sa actioneze din prorpie initiativa, fara a astepta sa fie impinse de la spate.(…)

(…) Femeia modesta si dispusa sa ajute este o veritabila dubla greseala. (…)

pg. 279- 278: „Intrebati-va: Intodeuna cand eu sunt… sunt asa pentru ca asa vreau cu adevarat? Ori ma comport asa pentru ca altii se asteapta de la mine la acest lucru, sau poate eu presupun ca altii asteapta de la mine un asemenea comportament? (…) Incercati sa gasiti in niste situatii critice raspunsuri concrete la aceste intrebari:

Care sunt dorintele mele?

Ce motiv imi determina modul de a actiona?

Ce astept in schimb, daca ma port intr-un anumit fel?

Ce cai duc spre telul meu?

Ce gesturi alternative, ce modele lingvistice si de actiune am, in afara celor care imi vin in minte imediat?

Care este dispozitia mea chiar in acest moment?

Ce mi-ar placea sa fac cel mai mult?

Ce este cel mai bine pentru mine?

Ce s-ar putea intampla daca as persevera?

Ce temeri ma opresc sa o fac?

Cum ma simt cand imi dau seama clar ca imi trec cu vedere propriile interese si ma neg astfel pe mine insami?

Cum ma voi simti: maine/ saptamana viitoare/ luna viitoare/ anul viitor?

Cum m-am simtit in niste situatii comparabile cu acestea?” (…)

Mai am putin si o termin. Va aparea si in pagina Carti, atunci cand o voi fi citit in intregime. Intre timp am oprit citirea celorlalte doua carti. Voi continua… 🙂

Buna ziua! Aici Romanesti, Bucuria.

Ca la noi, la nimeni. Sau, chiar daca nu-s eu prea la curent cu ce se intampla in alte tari la alegeri, imi sustin afirmatia conform careia Romania e tara tuturor posibilitatilor. Asta e un articol de opinie si comentariu, deci e subiectiv.

Obiectivismul n-are nicio putere asupra politicului in tara noastra. Pana la urma mi-am exercitat dreptul de vot si am pus stampila acolo unde trebuia, in opinia mea. N-am sa zic unde sau de ce, unii dintre ai mei stiu, dar ramane la latitudinea mea sa decid ce vreau si mai ales pe cine la carma tarii. Cu toate astea, suntem o tara de tristeti si frustrari asimilate si exprimate in nenumarate feluri, in special prin alegeri negandite. Si aici nu e vorba numai de politica. Cine intelege, pricepe. 😛 M-am cam sictirit sa vad/ aud cum se numara sau nu voturile, si mai ales cum decide Diaspora soarta romanilor din tara lor.

Ma enerveaza si atat faptul ca decid romanii care nu mai traiesc in Romania soarta celor care au ramas aici sa stinga becul. Mda, dar asta e doar parerea mea, corecta sau nu. Chiar daca iesea Geoana, chiar daca ramane Basescu, tot nu mi se pare corect ca niste voturi adunate de prin strainatate sa rastoarne situatia. De fapt, nu e tocmai rasturnata, scorul a fost destul de strans de la inceput; iar asta nu inseamna decat ca nu stim sa fim un popor unit nici in mileniul al treilea, caci optiunile sunt cam fifty-fifty. Asadar, in urmatorii ani vor exista aprximativ 50,37% de romani care-si vor blestema sau nu alegerea, si 49,67% de compatrioti care-i vor acuza pe ceilalti de nebunastarea lor. Nu se vor schimba prea multe, dar nici nu vor ramane toate asa. Si nici aici nu vorbesc numai de politica.

Ori ca ne schimbam optiunile peste noapte, ori ca facem alegeri bune sau nu, viata, ca si politica, ramane o prostituata. Nu neaparat in sensul rau, ca in unele locuri prostitutia e chiar legala. Asadar, cand ne mintim ca suntem atotstiutori sau cand credem ca gandirea noastra e invariabil corecta, e ca si cand unii ar spune despre mine ca sunt o curva. Ceea ce, normal, nu are cum sa fie adevarat, decat in opinia unora. Si autoironia e intentionata. Iar eu am de unde sa stiu asta, caci sunt jurnalizda. Iar Antena 3 va fi, cica, suspendata. Mai vedem noi… Quod erat demonstratum.

 

Culmea prostitutiei (politice): sa te culci noaptea cu un presedinte si sa te trezesti dimineata cu un altul.

REtro, as in Old School

Aseara la masa aveam un milion de ganduri de asernut online. Astazi nu pot sa le scriu pe toate.
Nu sunt o traditionalista, dar imi plac traditiile. Chair daca nu vreau sa le pastrez, sau chiar daca le-as apgrada, as prefera sa mai pastrez cate ceva din farmecul lor. Si aseara am facut cumva o intoarcere in trecut, la Retro Party in Tequilla. Mi-a luat mult pana am ajuns si eu pe acolo, desi e extrem de lejer de mers, mai ales daca stai in Brasov, asa cum fac eu. Am ras de m-am cocosat impreuna cu prietenii mei ( unii dintre ei, ca nu aveau cum sa fie toti prezenti) si am dansat pe Candy ( Nu-mi face rau), Hi-Q ( Cat te iubeam), N&D ( Vino inapoi) si altele o gramada. Am fost si ceruta de sotie, si am acceptat, mi-a dat si inelul, care era tot al meu de fapt, si uite-asa am stat pana dimineata la 4, ca unii dintre noi au uitat ca vinerea e inca zi de munca. Pozografii nu aici, da’ pun pe FB.

Eram cumva indignata ca, asa cum spunea si Alexandra, suntem un popor de resemnati; ca imi venea sa rad si sa plang in acelasi timp cand auzeam discursurile lui Geoana si Basescu de la confruntarea de aseara, ca nu-mi venea sa cred cat de prosti ne considera oamenii politici, ca, asa cum stiam oricum, politica-i o curva, si deci, trebuie sa o f**i, ca degeaba ne ridicam sa ne spunem parerea vreo doi-trei, ca tot ne resemnam ( nu-i asa?!) si mergem la vot sa ne exprimam optiunea sau preferam sa stam acasa, ceea ce oricum nu schimba cu nimic datele problemei, ca din doi rai nu are cum sa iasa unu’ bun. Eu sunt indignata, auzi, dar nu vreau sa intru mai in amanunt , caci sunt apolitica si pluripartidista. Asadar, ma mai gandesc daca merg duminica la vot sau daca ma odihnesc mai mult si vin apoi in Brasov sa vad cum se aprind beculetele de sarbatori, care se aprind de sambata….

Milioanele de idei despre REtro s-au epuizat pe parcurs ce am scris asta, ca, pe langa ca merge foarte rau internetu’ asta mobil de la Portocalii, si modemu’ de la (Dis)Conecting Pipal face pe jmekeru, mai am de impachetat vreo doua chestii si apoi de iesit cu cineva la o cafea, ca diseara trebuie sa ajung in trei localitati diferite, dinspre Brasov la Sibiu, si deja azi e maine ( numai maine nu-i poimaine si uite-asa….)
Hai, va pupa fata, ca am uitat ce voiam sa zic :))

Previous Older Entries Next Newer Entries