Traim un basm…


… si asta ne ocupa tot timpul. Ba nu, asta nu am zis-o eu, e a lui Badea. Si nu era nici asa. Traim un basm si se poate intampla orice. Da, asa era. Asta e. Nu cred ca sunt singura care a spus asta, dar sunt singura care o scrie aici🙂

Basmele si povestile copilariei au fost create pe modelul realului, cu niste exagerari evidente, personificari si atribute aproape imposibile. Insa modelul real de la care pleaca orice poveste se trage din viata „traibila”. Asadar, oricine stie ca in basme apare frecvent cifra magica 3, apar stereotipurile balaurului cu 3 sau 7 capete, apar zana buna/ zana rea, imparatul rosu/ imparatul verde, un Praslea sau vreun print fermecator. Da, toate parca au fost trase la indigo, cu mici adaugiri sau modificari pe traseul manuscris- tipar- publicare- citire. Mai ales ca, stand sa cugeti, constati ca orice carte ( nu doar basm/povestire) are cate un substrat sau inteles diferit de momentul la care o citesti, in functie de varsta, perioada vietii pe care o traversezi, elementele conjucturale si nu numai.

basm Cum spuneam… traind un basm, constat ca orice se poate intampla. Desi nu suntem firi prea schimbatoare, noi oamenii, in acceptiunea noastra asupra cuvantului, pastram caracteristicile existentiale pe parcursul oricarei trairi. Avem si noi parte de mici modificari pe traseul nostru, dar nu ne impidicam decat de chestii mici, si nu majore. Alea mari ne motiveaza sa ne regasim, astea mici ne enerveaza si le dam la o parte. Parerea mea🙂 Cred, deci, ca asa ca in basme, viata ne va rezerva fiecaruia dintre noi o parte „hard” a povestii ( atunci cand te duci sa te lupti cu balaurii), dar si una „soft & sweet” ( atunci cand te bucuri de castigarea bataliilor si de ceea ce castigi). Depinde de noi daca alegem sa mergem la razboi cu monstrul sau stam sa ne fie frica de el; depinde daca vrem sa ne bucuram sau nu de castiguri/ premii/ happy-end-uri sau daca ne multumim cu putinul de la inceputul povestii, caci, daca preferam ultima varianta, nici macar nu vom apuca sa ajungem la punctul culminant, d’apoi la deznodamant… Nu, eu nu vreau sa ma sperie balaurul, caci tocmai ce-l iau de capete ( acum le numar, sper sa fie numai astea 3…)😀 Ii tai eu tot cate un gat si dupa ce castig, va anunt ce am primit drept premiu. Asta va mai dura, presupun, ca inca povestea mea, sau basmul meu, e de-abia la inceput. Nici macar eu nu stiu ce urmeaza: traiesc un basm, orice se poate intampla. Pana acum „orice-urile” erau oarecum previzibile. De ieri incoace, parca nu mai sunt. Nu mai sunt previzibile, dar tot „orice-uri” au ramas. Sper ca si basmul in care taiesc eu va avea un final, conform principiului „totul e bine cand se termina. punct.”😀 Asa ca, bun sau rau, e basmul meu, cu balaurii mei, cu zanele si printii mei, si sa dea Domnu’ sa decurga cel putin la fel de palpitant ca si pana acum! once_upon_a_time

Traim un basm si asta ne ocupa toata realitatea. Sau, traim in Romania, si asta face ca basmul nostru sa fie atat de real. Doar ca balaurii sunt mai multi, iar piticii mai putini. Printii fermecatori au cazut de pe cai si inorogii si-au rupt coarnele. Imparatii nu mai conduc imparatii sau palate, ci Tuareguri sau Mertane’, zanele nu mai sunt pure, ci prostituate prin cluburi de noapte, ciocarlia nu mai canta, ca muzica buna o pune Digweed sau Luciano, Cenusareasa s-a enervat si nu mai face nimic ca-i puturoasa, surorile ei s-au saturat sa o mai suporte si au trimis-o sa se marite cu printul, Alba ca Zapada s-a patat de la vin rosu, vrajitoarea era sa moara de foame da’ a murit de la marul fermecat pe care a trebuit sa-l manance, Frumoasa din Padurea Adormita s-a trezit ca nu mai venea nimeni s-o trezeasca si pana si Shrek si-a dat seama ca tot balaur e si el, oricat de Prince Charming s-ar fi facut la un moment dat. Motanul incaltat nu mai are farmec, ca doar nu e misto sa-ti fie mari papucii, fata mosului s-a combinat cu fata babei ca si-au dat seama ca sunt pe invers, punguta cu doi bani a dat faliment, Calin file din poveste s-a saturat sa o tot cucereasca pe Catalina, Luceafarul s-a stins ca a venit dimineata, iar „ever ever after” a devenit „pana cand ne-om plictisi/satura/enerva/desparti”.

povestire … caci, oameni buni, suntem creatorii propriilor noastre povesti, suntem cei care le trasam traiectoriile si care ne transformam balaurii in fluturi inofensivi; noi suntem printii si printesele din povestile noastre, dar ne putem oricand transforma in vrajitori si vrajitoare. In basmele noastre, orice e posibil, caci tocmai prin natura tarii in care traim, suntem in lumea tuturor posibilitatilor…

( peste fix o luna implinesc 22 de ani; pe 30 noiembrie, basmul meu se va fi transformat deja in cea mai reala poveste…)

3 comentarii (+add yours?)

  1. just1likeme
    Oct 31, 2009 @ 11:43:01

    De foarte mult timp nu m-am amuzat si intristat la citirea unui blog…Acesta chiar e frumos…
    „vrajitoarea era sa moara de foame da’ a murit de la marul fermecat pe care a trebuit sa-l manance”–daca s-ar intampla intotdeauna asta ar fi destul de fain…pacat e ca mai des se intampla partea cealalta : „Printii fermecatori au cazut de pe cai si inorogii si-au rupt coarnele. Imparatii nu mai conduc imparatii sau palate, ci Tuareguri sau Mertane’, zanele nu mai sunt pure, ci prostituate prin cluburi de noapte, ciocarlia nu mai canta, ca muzica buna o pune Digweed sau Luciano, Cenusareasa s-a enervat si nu mai face nimic ca-i puturoasa, surorile ei s-au saturat sa o mai suporte si au trimis-o sa se marite cu printul, Alba ca Zapada s-a patat de la vin rosu”….caut un basm frumos si real,nu reusesc sa-l fac pe al meu sa fie asa.Deci il urmaresc pe al tau…

  2. Simplicissimus
    Noi 01, 2009 @ 15:02:01

    Ieri am dat peste blogul tau si abordarea subiectului mi-a atras atentia. Am vrut sa scriu si eu ceva asemanator, o asociere intre basmele romanilor si marketing, dar nu am avut timpul necesar. Totusi acum citind randurile tale am simtit nevoia sa imi materializez intentia si am scris un blog in aceeasi nota ca al tau (marketingul il voi implementa cu alta ocazie🙂 ). Daca ai putin timp si curiozitate, te invit sa citesti cateva ganduri care sper sa iti trezeasca un zambet si sa iti ridice o intrebare. Totul e scris pentru minte, inima si suflet, dar in primul rand pentru prieteni. Iti multumesc si iti doresc o duminica frumoasa in continuare! Calin.

    http://simplicissimus.multiply.com/journal/item/52/A_FOST_ODATA

  3. Alexandra
    Noi 02, 2009 @ 13:32:56

    @Simplicissimus: felicitari pentru post, chiar a fost foarte dragut, aproximativ pe acelasi calapod cu ce am scris eu🙂 Ma bucur ca am fost cumva o sursa de inspiratie si ca ai reusit sa-ti materializezi intentia astfel. Sper sa ne mai citim🙂 Nu am reusit sa-ti las un comentariu pe blog pentru ca ar fi trebuit sa-mi fac cont ( ori nu prea am timp de asta, si nici n-as insista prea mult…)
    Voiam sa-ti mai spun ca raspunsul la intrebarea „Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”, m-am gandit eu, ar trebui sa fie „Vreau sa fiu om!”… am scris un post despre asta, dar probabil ca vei ajunge sa-l citesti cu o alta ocazie🙂
    Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: