Mai mult sau mai putin


Good things happen to bad people ?!

Am citit undeva ca „optimismul este acea forma de rahitism intelectual care se se trateaza cu suturi in gura cand esti cazut la pamant”. De obicei sustin sus si tare ca toate faptele, sau asa-zisele fapte bune pe care cineva le face vor fi intotdeauna rasplatite asa cum se cuvine de catre o entitate superioara noua, care ne „guverneaza” vietile intr-o oarecare masura ( caci sunt de parere ca destinul n-il formam singuri).

Dupa ce mi-am incarcat putin asa bateriile la bunicii de la Victoria am revenit cu un suras nou, mai mult sau mai putin sarcastic, asupra realitatii pe care mi-o creez. Ca doar nu altii imi construiesc mie realitatea, desi fac parte din ea, mai mult sau mai putin… Mai mult sau mai putin, de asemenea, am inceput sa nu ma mai gandesc la altii ca si cand m-as raporta la ei,  sa-mi canalizez energiile astea pozitive pe care pana acum li le transmiteam lor asupra propriei persoane: (intentionat) mie!  Si nu doar atat. Aici nu vorbesc chiar la modul foarte general, ca oricum nu ma fac inteleasa de multe ori, ci pur si simplu la faptul ca pot sa tin numai pentru mine sfaturile mai mult sau mai putin intelepte pe care le dau altora, deci, sa fiu mai egoista ( repet, asta e o arta, si nu oricine e artist!). In plus, nu stiu cam cum si in ce masura se contorizeaza faptele bune, ca de exemplu cumparatul unui ceas de perete unei tanti al carei ceas vechi se stricase ( tanti pe care nici macar nu o cunosc, insa i l-am facut cadou pentru simplul fapt ca era de varsta bunicii mele, si nu mai vedea, si nu mai stia cat e ora, si nici cand trebuie sa-si ia medicamentele alea afurisite ca sa-si mai prelungeasca agonia pana la ceasul in care nu va mai conta deloc nici o farama a vietii ei, cu atat mai putin cadoul de la o necunoscuta ca mine), sau, de asemenea, cei 70 lei daruiti unei tanti amarate peste care am dat pe Dorobanti (la fel, o tanti care nu vedea pe unde merge, care plangea din cale-afara de suparare si necaz si din cauza careia am plans eu o jumatate de zi la fostul serviciu si din cauza careia am fost acuzata de nebunie-temporara/ romantism-bolnav/ iubire-neconditionata, mai ales pentru straini). Naiba sa ma ia! Ca nu stiam ca esti chiar asa de vinovat numai pentru ca vrei sa-i ajuti pe altii. Recunosc, nici Maica Tereza nu sunt, si nu fac mereu acte caritabile, mai ales daca ma gasesti intr-o stare proasta sau nu ma aflu in elementul meu ( asta ar fi focul, cred, dupa spusele caracteristicilor zodiacale pentru cei din sagetator).

Asa ca nu aveam nici de unde sa stiu ca „Bad things happen to good people”. Sper acum, in egoismul de care incerc sa ma agat, ca si oamenilor rai li se intampla lucruri rele. Sau, in cel mai nefericit caz, voi incerca eu sa-i tratez cu aceeasi moneda pe toti din jurul meu, cu riscurile care vin la pachet.

Asta sunt eu! Sunt aici! Asa cum am mai spus, pachetul e complet, desi, totusi, in continua completare…

P.S.: Saying „I love you” has nothing to do with meaning it, does it?

1 comentariu (+add yours?)

  1. just1likeme
    Oct 12, 2009 @ 13:31:38

    Sunt multe paradoxuri care fac ca viata sa fie ciudata…Constiinta noastra striga faptul ca nu e normal sa se intample asa…si nu va fi pt totdeauna.Pastreaza speranta ca se va face dreptate,pt ca asa va fi.Si toate lucrurile urate de acum vor fi uitate si considerate nimicuri in comparatie cu acele „good things 4 good people”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: