Communication Skills – For Parents ( Part One)


Conflictul dintre generatii s-a resimtit mereu in atitudinea pe care o adopta parintii in comunicarea de orice natura cu odraslele lor, indiferent de varsta acestora. Pentru ca ma incadrez in categoria „deocamdata odrasla/ viitor posibil parinte” , m-am gandit ca e util sa ofer cateva „tips-uri” legate de felul in care ar trebui sa-i comunici copilului tau o idee fara ca el sa inteleaga altceva, iar tu, in mod evident, sa te faci inteles asa cum ai fi vrut, fara sa devii un parinte insuportabil. As putea sa-mi iau cateva „capace” in urma acestui post dar imi asum responsabilitatea pentru asta, cu riscul ca mesajul meu sa fie prost interpretat de catre unii sau altii; fac asta pentru ca oricum aproape nimeni si aproape niciodata nu va spune exact ce simte si ce gandeste, dar se asteapta ca interlocutorul sau sa ii citeasca gandurile. Revenindu-ne, voi incerca sa ma exprim prin cateva reguli simple si general valabile, incercand sa concretizez prin cateva exemple mai mult sau mai putin personale, pentru ca cei care citesc sa se poata pune in „pielea” personajului.

Orice ipoteza are o concluzie si apoi o demonstratie. In felul meu caracteristic, am inceput cu concluzia: parintii nu comunica asa cum trebuie cu cei pe care i-au conceput in urma cu cativa ani ( in acest caz, targetul se situeaza undeva intre 15- 25 de ani); nici noi nu suntem prea intregi la minte, ceea ce duce la o cvasi-disculpare a comportamentului parintilor nostri. Dar nu asta era ideea de baza, ci faptul ca, din punctul nostru de vedere si de pe partea asta a podului, lucrurile nu stau tocmai asa cum le vad parintii nostri, cu toata experienta lor de viata acumulata si cu tot binele din lume pe care ni-l doresc. Si noi va dorim acelasi lucru, dragi parinti, doar ca in moduri diferite! Si, mai ales, si noi ne dorim noua sa ne fie bine, asa ca sa nu cumva sa credeti ca tot ceea ce facem poate si va fi folosit impotriva noastra… Sau, ma rog, poate unii dintre noi sunt intr-adevar cu 5 secunde mai tampiti si inca nu s-au trezit din hibernarea adolescentina, dar nu ne acuzati de ignoranta si nici nu aruncati cu pietre in noi din cauza asta; tot oameni suntem si noi…

Asadar, incercand sa stabilesc o oarecare ordine in hazardul de reguli de comunicare pe care am incercat sa le intocmesc asta-noapte cand ma gandeam la asta, imi voi da silinta sa fiu concisa si sa urmez firul logic al ideilor. Multumesc!

1. Fii sincer si direct! Spune-i copilului tau exact cum vezi tu situatia, si inceteaza sa te mai comporti ca si cand „asta micu'” gandeste ca si tine. O fi neam din neamul tau si sange din sangele tau si, conform testelor ADN, tu esti tatal, dar nu poate sa-ti citeasca gandurile si din nervii pe care-i transmiti greu intelege cineva care-i ideea principala. De multe ori, si tu te pierzi in idei atunci cand incerci sa-l pacalesti pe cel mic, si tot tu ai de pierdut… Cum ce? Intelegerea fiului/ fiicei.

2. Nu incerca sa-i cumperi increderea prin tot felul de artificii de calcul. Analog, nu incerca sa-l ameninti cu lipsa finantarii, ca nu rezolvi nimic asa. Cel mult, iti va inchide telefonul cand ii vei spune asta si o sa gandeasca: „sa-ti tii banii si sa ti-i bagi in fund, daca asa crezi tu ca poti sa ma convingi ca cel mai bine e cum spui tu.” Mai bine explica-i de ce esti convins ca ideea lui/ei nu e cea mai buna si spune-i cum vezi tu situatia. Spune-i ca intotdeauna exista o recompensa pentru fiecare fapta si, conform principiului „nicio fapta buna nu va ramane nepedepsita” asigura-l/o ca vei avea grija sa il multumesti si din punct de vedere material. Oricum, fii sigur ca cea mai mare satisfactie pe care o va avea va fi ca tu ai inteles de ce si cum gandeste si ca ai apreciat deschiderea spre o comunicare bilaterala din ambele sensuri ( pleonasmul e folosit intentionat tocmai pentru a sublinia ideea de bi) si, mai mult, iti va fi recunoscator ca ai lasat putin si la latitudinea lui/ei…

3. Nu ii reprosa nimic! NIMIC! Tu l-ai facut, asa ca daca-i spui acum ca e cea mai mare dezamagire a ta sau ca e o cauza pierduta, il/ o vei pierde pentru totdeauna; in plus, daca tocmai copilul tau e cea mai mare dezamagire a ta, ce face asta din tine? Intelegem ca pana si „oamenii mari” se pierd cu firea la nervi si spun lucruri pe care nu le gandesc, dar cuvintele dor mai tare decat loviturile fizice ( am exclus din start bataia ca regula de „Asa nu!”, pentru ca nu mai traim in epoca ” Eu te-am facut, eu te omor!”; nu de alta, dar s-ar putea ca vreunul sa zica „Tu m-ai facut, tu m-ai pierdut. Ia-ma de unde nu-s!”) Asadar, daca nu esti de acord cu ideea de drum in viata pe care vrea sa-l urmeze copilul tau, asigura-l ca il vei sustine indiferent de ceea ce va urma sa faca, si apoi incearca sa-i expui cu argumente plauzibile si apropiate realitatii lui de ce ar fi bine sa incerce totusi sa faca si altceva, pentru ca ai o idee buna si esti sigur ca i s-ar potrivi manusa; nu de alta, dar poate ca el, copilul tau, nu este constient de cate calitati are si de felul in care le poate pune in valoare, dar poate ca impreuna veti reusi sa le puneti in aplicare practica si veti realiza cat de bine e sa luptati amandoi pentru binele lui… Ai incercat vreodata sa abordezi varianta asta si nu „Degeaba iti explic ca oricum nu intelegi! Fa cum vrei tu, degeaba imi mai bat capul! Eu stiu mai bine decat tine ce se intampla pe lumea asta si nu traiesc cu capul in mana, ca tine!” etc… ?!

4. Apreciaza faptul ca inca te tine la povesti cand ar putea, de fapt, sa asculte muzica sau sa se uite la un film. Cu toate ca ti se pare normal sa fii ascultat si inteles, nu intotdeauna o sa fie asa cum vrei tu. Nu de alta, dar si tu ai fost sau mai esti copilul cuiva si atunci cand te loveai cu capul de ideile alor tai orice altceva ar fi fost mai interesant de urmarit/auzit/citit/desenat/cantat decat sa ii asculti pe ei cum toraie sau cum iti explica tie de ce chibritul are trei parti: partea de inceput, partea de mijloc si partea de sfarsit, iar fiecare din cele trei parti are alte trei si tot asa… Nu ca te-ai plictisit si acum de aceeasi teorie? Asa ca incerca sa fii recunscator ca, in ciuda varstei si a ocupatiilor diferite pe care le au „tinerii din ziua de azi”, copilul tau isi gaseste rabdarea necesara sa te asculte si sa para atent la ce invataturi de viata poate concepe „dinozaurul” din tine.

5. Nu te astepta ca odrasla ta sa iti urmeze visul in viata si, cu atat mai mult, nu-i impune ce sa faca cu viata lui. Desi parintii sunt probabil mai experimentati in privinta domeniului sau carierei de urmat in ceea ce-i priveste pe copiii lor, de cele mai multe ori nu pot intelege de ce acestia din urma au alte veleitati, aptitudini si preferinte. Incearca sa intelegi de ce copilul tau are alte afinitati decat tine si de ce ii place mai mult arta teatrala si cinematografia, de exemplu, si de ce nu informatica si programarea. Daca tu ai ales gresit si ti-ai dat seama ca in loc sa urmezi in cariera domeniul la care visai sau pentru care ai fi vrut sa te pregatesti, ai ales ceea ce parintii ti-au insuflat inca de pe bancile liceului si acum ai ajuns economist, nu repeta greseala asta cu fiul/fiica ta. Lasa-l sa aleaga ce vrea sa faca si sustine-l; daca esti convins ca nu e cea mai buna idee sau varianta, repet, incearca sa-i arati de ce e asa si nu cum vrea el prin argumente si exemple reale, nu pentru ca asa ti se pare tie si pentru ca asa ar face altcineva. Nu toti ne-am nascut ingineri, doctori sau avocati… In orice situatie, cea mai buna varianta nu este sa-i spui ca face cele mai proaste alegeri si ca nu e in stare sa faca nimic cu viata lui; cu atat mai mult, nu-i spulbera visele si sperantele doar pentru ca, in opinia ta si pentru tine, ceea ce ar face el nu e cea mai fericita varianta a povestii; nu ii distruge optimismul si nu ii darama principiile doar pentru ca este „un visator si un ignorant, care traieste pe alta lume si nu stie care e realitatea”. De unde stii tu, parinte, care e realitatea fiului/ fiicei tale daca  tu nu poti sa intelegi alegerile pe care le face?

Pana aici am incercat sa rezum ideile primelor 5 reguli. Nu va ingrijorati, ca va urma si o „Part Two”, dar inainte de asta, cel mai probabil voi incerca sa intocmesc si o „regula de Cinci simpla” for Children.

Va urma…

1 comentariu (+add yours?)

  1. Liluchia
    Oct 12, 2009 @ 17:25:51

    Hai sa zicem ca iti dau dreptate in anumite privinte, a se citi : parinti nu va umiliti copiii ca nu ajuta la nimic sau parinti nu va considerati atoatestiutori ca nu sunteti, dar din pacate nici voua „celor mici” nu va strica anumite sfaturi cum ar fi: nici voi nu va considerati atoatestiutori ca sunteti departe de adevar, ori faceti si voi un mic efort si incercati sa intelegeti ce vor retardatii aia de parinti care o tot dau inainte cu „binele vostru”, „asculta si n-o sa-ti para rau”,”taiem finantarea” si alte expresii „din lemn”( dupa parerea voastra).
    Stii, Alexandra, si noi parintii am trecut pe aceleasi carari pe unde hoinariti voi acuma si din pacate, din cauza ca si noi ne-am considerat parintii mult prea „savanti” in ale vietii, ne-am lovit de tot felul de praguri pe care cu usurinta puteam sa le evitam doar ascultand un mic sfat parintesc. Deci, din pacate noi stim despre ce vorbim.Necazul nostru, al parintilor este ca nu putem ramane indiferenti la intensitatea cu care unii muncesc la distrugerea propriilor lor vieti.Nu vorbesc despre tine.La tine cazul sta altfel: ai un potential prea mare ca sa-l irosesti acolo,oareunde. Si cei care te inconjoara, ma refer la cei cu sfaturi „pisaloage” , au vazut ce poti si vor ceva mai mult pentru tine, si mai bun si mai sus… Si al naibi sa fiu daca nu doare cand vezi, ca tu, ca parinte, vrei sa ajuti, iar cel vizat s’en fiche de sfaturile tale.
    Ei,iacata, cam asa sta adevarul despre parintii pisalogi care din nenorocire pentru voi, vor binele propriei lor odrasle.
    Si nu ne mai cereti sa fim indiferenti! E imposibil.
    Noi v-am facut… noi va iubim…oricum ati fi.

    OMUL DESPTEPT INVATA DIN GRESELILE ALTORA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: