I never give up on good things


It’s been a while…

butterfly-blue-swirls-water N-am mai apucat sa scriu de ceva vreme din motive mai mult sau mai putin obiective. Am avut si o gramada de treburi pe cap, am si uitat cand a trecut vremea pe langa mine si pe deasupra am fost si teribil de activa. Nu de alta, dar s-ar putea ca cineva sa creada ca, asa cum sustineam sus si tare acum cateva saptamani, ma aflu intr-o continua pauza.

Ei bine, pauza asta a mea nici macar n-a inceput in adevaratul ei sens, caci de cand am parasit Bucurestiul pentru plaiuri mioritice n-am avut pauza deloc. Piua! Am nevoie sa fiu lasata in pace acum, sa pot sa ma concentrez la planurile mele. Da… am plecat din Bucuresti, cel putin pentru cateva luni; da, deci ai vazut bine, nu glumesc. Am terminat facultatea, mi-am dat si demisia, asa ca e exact momentul de care au ai mei nevoie de mine sa fiu mai aproape de ei; nu de alta, dar pe langa ca bunicul si fratele meu sunt inca in recuperari dupa revenirile din spitale ( iar Mel mai trebuie sa mai faca, asa cum spuneam, inca vreo 2-3 vizite cu prelungire in diverse clinici mai mult sau mai putin straine), a mai aflat si mama ca e bolnava de Sarcoidoza de gradul 3. Nu tin neaparat sa va spun astea doar pentru dragul de a ma compatimi, ci pentru ca astea, pentru mine, sunt intr-adevar probleme. Asa ca nici nu cred ca as fi gasit vreun moment mai bun sa ma apropii de casa…

Desi am picat traseul la examenul pentru permis ( da, stiu, o sa ziceti ca n-aveam cum daca am luat sala cu 26, sau ca „nu e sofer ala care nu pica prima oara traseul”), am admis la master la o alta facultate decat cea pe care tocmai am terminat-o, in cu totul alt oras, si acum imi caut garsoniera la Brasov, pentru ca cel mai probabil, luna viitoare voi locui acolo. Pana atunci, stau acasa si ma bucur ca pot sa fiu langa cei dragi mie, langa oamenii la care tin si care tin la mine si, de ce nu, ar mai fi trebuit sa incep prin a scrie ca viata mea e foarte frumoasa, palpitanta si… indragostita :”> water butterfly

Hai ca m-am facut si poeta, iara, si mai bine ma duc sa beau o cafea ca am treaba si azi… Va pupa mama, hai, pa pa pa pa!🙂

14 comentarii (+add yours?)

  1. emily
    Sep 12, 2009 @ 14:47:34

    Felicitari pentru decizia de a schimba orasul🙂

  2. http://anghelflorin.blogspot.com/
    Sep 13, 2009 @ 22:41:05

    Nu trebuie sa fii trista,cu examenul.Viata ne ofera,urcusuri si coborasuri.
    Nu tot mereu, este roza.Numai bine.

  3. henry
    Sep 13, 2009 @ 22:48:31

    plaiuri mioritice zici..:-?..trebuia sa faci o paranteza..{plaiuri mioritice= fagaras..cel mai frumos oras:>}…ca sa stie lumea ca nu suntem in varfu’ muntelui..ca avem de toate .. mai putin mc’donalds:))..ai putea sa faci putina reclama..[esti foarte populara p’aici]..poate asa o sa vina mai multa lume si vinerea in D&C :> .. cel mai tare club din zona..unde de altfel si u mergi..des..si iti place :>..se observa de la o posta…
    heny isi cere scuze pt deranj..dar citeste de prea multa vreme trairile tale si nu a mai rezistat sa nu lase si el un comm..doar a fost indragostit de tine..
    de vreo 3 ori:))..
    PS: te prinde mai bn bv’ul..welcome home :*

  4. Alexandra
    Sep 14, 2009 @ 11:00:40

    @Henry: sa stii ca am scris despre Fagaras si despre locul in care se afla (ca nu e varful muntelui, alea-alea) in descrierea mea, pagina „Eu”😛
    Nu stiam ca as fi populara pe aici ( aici presupun ca este Fagaras), dar na, cred ca ma simt flatata🙂 Imi place la D&C pentru ca ma simt bine alaturi de persoanele cu care merg… nu i-ar prinde rau ceva pomovare, dar ai nevoie de eveimente care sa se intample ca sa le poti promova; nu ca nu s-ar putea face, dar asta presupune nitel efort😉
    Nu trebuie sa te scuzi pt deranj, ca de fapt nu m-ai deranjat. Daca era vreun comment rautacios probabil m-as fi suparat :)) Sa-mi spui totusi cine esti, macar private (tot prin comentariu, ca nu va aparea pe site decat daca il pun eu😉 ), ca sa stiu de unde te iau ( e aiurea sa i te adresezi unei persoane pe care nu o cunosti, mai ales daca stii ca a fost indragostita de tine de vreo 3 ori :)) )
    Numai bine si mersi de urari!

  5. henry
    Sep 14, 2009 @ 14:06:01

    ..:D..acuma am emotii :-„…nu cred ca il cunosti pe henry[desi,,crek odata te’ai uitat la el], dar iti poate spune cateva lucruri despre el..asa ca un background ;))
    deci si prin urmare..: multa lume spune ca este blond..[insa el e de parere ca e saten deschis:D:D]..ochii albastrii..:-?..taur din toate punctele de vedere..ii place sa manance..dar nu e gras:D..[-x..a terminat in rn..[nu se zice cand:D ca o para prea pici]{oricum balu prezentat de tn in a12a a ft:X:X..si nr ala de la sfarsit..pff:D..le trec in bolul cu bile albe}..recent..merge la scoala in brasov..la transilvania..:D..ii place la mare..la soare..costinesti de preferat..pasionat de alpinism..[chiar nu e crazy doar daca incearca sa fie la inaltime]doreste sa reuseasca sa se dea pe snowboard fara sa iti rupa vreun membru😀 sau sa isi mute organele interne din cauza unei cazaturi pe spate de la 2 metrii:))..[chiar a durut:-<]..hmm..mai sunt mute povesti de spus dar pt moment ma opresc aici..:D..;
    e bn asa? cred ca introducerea de mai sus iti raspunde cat de putin la intrebare..:D

  6. Alexandra
    Sep 17, 2009 @ 10:11:48

    @Henry: ti-am aprobat comment-ul pt ca nu ai spus cum te numesti si cine esti exact, si sunt convinsa ca prea putina lume care intra pe blog-ul meu ar putea stii cine esti; cei mai multi nici pe mine nu ma cunosc😉
    Asadar, foarte dragut din partea ta… am sa incerc sa-mi dau seama cine esti si, fara nicio emotie, data viitoare cand ma vezi prin oras trage-ma frumos de maneca si spune-mi ca tu esti, ca nu cumva sa te confund vreodata. Promit ca nu o sa se supere nimeni, atata timp cat esti politicos😀

  7. Ana
    Sep 18, 2009 @ 16:15:17

    Frumos scris. Multa bafta in tot ce faci.

  8. Anne
    Sep 22, 2009 @ 09:32:08

    Frumos

  9. Cristescu Bogdan
    Sep 24, 2009 @ 13:17:02

    Alexandra, nu am mai intrat de foarte mult timp la tine pe blog, dar uite că citind ultimul articol, am fost inspirat de el să scriu şi eu unul. Vizitează-mă aici şi ai să înţelegi ce m-a inspirat.
    Toate cele bune🙂

  10. Alexandra
    Sep 24, 2009 @ 18:52:06

    @Bogdan:🙂 mersi pentru gandurile bune si… te rog sa nu ma mai consideri un exemplu sau caz sau ce vrei tu, necunoscand toate datele problemei… Apropierea mea de ai mei e doar pentru o scurta perioada, si e determinata si de avantaje pe care mi le aduce un nou job, respectiv, o avansare in grad- de la redactor, la realizator. Asadar, am incercat sa imbin intotdeauna familia cu viata personala, cariera cu timpul liber si mi-a iesit pana acum asa cum am vrut… si am doar 22 de ani neimpliniti. Nu am decazut deloc, sunt mandra ca sunt alaturi de persoanele care conteaza pentru mine si ca imi pot trai viata la capacitate maxima!
    Sper ca intelegi raspunsul meu si ca poti sa judeci, daca asta vrei sa faci, sau sa analizezi evenimentele si dintr-o alta perspectiva🙂
    Numai bine!

  11. Cristescu Bogdan
    Sep 24, 2009 @ 20:03:18

    Pentru mine timpul curge altfel, nu sunt aici să te critic ci doar să te observ. Să învăţ de la tine …
    Cum rămâne cu „Nu tin neaparat sa va spun astea doar pentru dragul de a ma compatimi, ci pentru ca astea, pentru mine, sunt intr-adevar probleme.” ?

    Ştiu că nu ai înţeles articolul meu şi nu te judec , aşa eşti tu🙂

    Îţi mulţumesc că ai citit ce am scris, mă aşteptam să te detaşezi de ceea ce consideri că eşti şi faci şi să discutăm în continuare la articol. Nu te prinde de tine ca subiect ci vezi în perspectivă, sunt informaţii de care foarte mulţi de lovesc. Suntem copii cu părinţi care ne domină prin simpla lor existenţă, aşa că dacă facem un efort să înţelegem viaţa nu înseamnă că trebuie să ne schimbăm, sau că nu suntem buni şi trebuie să devenim buni …

  12. Alexandra
    Sep 25, 2009 @ 11:41:53

    Daca vrei sa discutam pe margtinea articolului tau, pe baza ideii pe care ai lansat-o in discutie, nu e nicio problema. Nu cred ca pot sa spun ca ma bucur ca ai inteles ca nu am inteles ( admit repetitia suparatoare) si ca asa sunt eu ( asa cum? te-as intreba), insa cred ca raspunsul meu anterior se referea strict la partea existentei responsabila cu stabilitul prioritatilor; da, problemele alor mei sunt si problemele mele, implicit, tocmai datorita faptului ca sunt „ai mei”, asadar, „ale mele”… sper ca intelegi modul de exprimare.
    Sunt convinsa ca nu ai avut o intentie rea, nicidecum, insa nu ti-a iesit tocmai cum ai fi vrut; ma bucur, pe de alta parte, ca ma poti considera un exemplu; si chiar sunt, uneori, desi de data asta cred ca as fi vrut sa ma consider unul bun, si nu unul de critica referitoare la auto-insusirea de catre copii a problemelor parintilor lor. Eu una vreau doar sa fiu de ajutor, sa simt ca sunt acolo pentru cei dragi mie, fie si pentru o scurta perioada de timp… asta nu inseamna ca automat eu nu mai am probleme personale, ci atribuite, si ca ma neglijez in avantajul celorlalti (desi cateodata mi-ar placea sa fiu „mai mult pentru mine”); pur si simplu, situatia in care eu ma aflu e una relativ simpla: a avut loc o schimbare de peisaj temporara, care imi face bine din mai multe puncte de vedere, si nu numai mie; ma bucur ca si altora le face bine prezenta mea🙂
    In mod normal nu as fi justificat prin atatea argumente raspunsurile si modul meu de a gandi, insa, de data asta, chiar nu mi-a placut felul de abordare a situatiei care ma priveste direct, luata ca exemplu.

  13. Cristescu Bogdan
    Sep 25, 2009 @ 18:28:22

    Mesajul pe care îl transmit în articolele mele este orientat către un alt timp de gândire. Este vorba despre o gândire desprinsă de clasicul cunoscut, despre o gândire liberă care vede dincolo de lumea materială.
    Faptul că te-am descris ca un exemplu, şi tu ai sesizat că eşti unul negativ, se datorează tipului tău de gândire, modul tău de a vedea viaţa ta, adică unul diferit de al meu şi a multora.
    Nu înseamnă că te urăsc, din contra, te iubesc şi în acelaşi timp sunt aici pe lumea asta alături de tine şi de mulţi alţii ca tine.
    Viaţa personală este atât de frumoasă încât numai un laş poate vedea problemele din ea. Iar dacă le vede şi suferă, o face pentru că nu ştie cum să le abordeze, nu ştie de ce vin problemele în calea sa, şi mai departe se comportă ca un nepriceput.
    Tot ceea ce este în tine şi te face să suferi, este rezultatul unor lungi combinări ale experienţelor tale trecute. Pentru experienţele viitoare, abordarea ta, ca şi atitudinea ta, decide felul cum te manifeşti.
    Este ca şi cum ştii regulile jocului, şi tu alegi dacă să le respecţi sau doar să te plimbi de colo colo prin joc …

  14. buburuza75
    Sep 27, 2009 @ 13:51:28

    bine ai revenit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: