Nu uita sa traiesti

Trecem atat de repede prin viata asta, incat vom ajunge probabil la sfarsitul ei, undeva, si nu ne vom da seama ca am trait.  Si asta e cam tragic. Am constatat ieri cand am trecut pe Magheru in drum spre Unirea ca avem un „Cocor” nou, ca s-a mai deschis un magazin Tonka pe langa Unirii si ca eu, desi eram in Bucuresi bine-mersi nu am constatat asta pana aseara, pentru ca pur si simplu nu mai trecusem pe acolo de ceva vreme, iar ultima oara eram preocupata cu alte griji si nu observasem.

Haideti sa nu uitam sa traim. Eu sunt convinsa ca toata lumea are o gramada de probleme si o gramada de lucruri de facut, dar amintiti-va cum eram mai demult. Eu una, cel putin, ma intristez cand imi amintesc cum am inrerupt serialul Prison Break la al doilea episod din seria a doua, ma enervez la culme cand, in cate vreo seara, in loc sa ma duc sa ma intalnesc cu prietenii ma lamentez ca-s obosita si ma tarasc acasa la somn, imi vine sa-mi dau si palme cand ma mai suna cineva sa-mi spuna ca-i e dor de mine, iar eu nu apuc nici macar sa reactionez din motive de munca.

Nu asa era viata. Mi-am amintit si de clipele in care, desi nu mai eram tocmai copil, ma mai bucuram la care un desen animat, ma bucuram sa ies afara din casa sa ma joc cu prietenii… Da, acele vremuri au trecut, iar toate trebuie facute la timpul lor. Asa cum fiecare carte citita are cate un sens diferit la fiecare varsta la care o citesti, asa si viata are cate un alt sens la fiecare varsta la care o traiesti.

Asadar, bucurati-va si de cafeaua de dimineata, bucurati-va si de drumul catre servicii, iar daca stati in trafic prea mult nu va preocupati cu claxonatul soferului aluia mai prost din fata voastra; mai bine uitati-va daca nu cumva s-a mai reparat vreo bordura, sau daca nu cumva s-a mai deschis vreun magazin in apropierea locuintei voastre… Opriti-va o clipa si savurati viata; daca asta e prea mult, atunci opriti-va macar o secunda ca sa traiti…

Reclame