Economy Class


Passengers, welcome aboard. Please, take your seats and fasten your seatbelts…

Urmatoarea escala, amintirile.

Nu cred ca mai stiu cum e sa fii un adolescent nevinovat, care traieste cu impresia ca viata e frumoasa. De cand am intrat putin in dedesubturile urate ale televiziunii, imi doresc sa nu fii intrat in domeniul asta vreodata. Sau imi doresc sa ma fii facut mama curva. Pardon, am scris curva? Aham… da, curva deci. Televiziunea e curva. Si daca nu esti si tu asa, nu te integrezi. Asta in cazul in care nu vrei sa ramai doar omul din spate… Nu dezbat, doar constat…

In drum spre serviciu, in dimineata zilei de ieri, adica joi ( ca la mine deja e 1 noaptea, vineri dimineata mai exact), imi aminteam cu placere de vremurile demult apuse. Rememoram acele vremri minunate din primul an de facultate, in care singura mea grija era cum sa fac sa fiu cat mai putin timp departe de iubitul meu de atunci, sau cum sa fac sa-mi treaca mai repede weekendurile pe care nu le petreceam impreuna ( desi locuiam in acelasi apartament). Asta era grija mea… si ce bine mai era. Acum, nu am alte griji decat cum sa fac sa am invitatii pentru ziua urmatoare la emisiune, cum sa fac sa termin materialele pentru emisie cat mai repede, ca sa nu fiu in intarziere, cum sa mai fac cate ceva frumos pentru televiziunea la care lucrez, cum sa fac sa ma descurc bine in tot ceea ce fac si sa le fiu pe plac sefilor pe care ii stimez atat de mult, cum sa-mi fac timp sa ajung la coafor sau manichiura, sau cum sa ajung macar pana la supermarketul din colt ( care la 11 noaptea pare atat de departe) sa-mi cumpar lapte.

Acum, problemele mele au devenit superficiale. Da acum, nu atunci… Acum am cele mai neinspirate griji pe care mi le-as fi putut crea. Si asta pentru ca intotdeauna am fost de parere ca viata nu se rezuma numai la a te realiza pe plan profesional. Stiu totusi, acolo undeva in adancul inimii, ca viata e inca mai mult decat atat, mai mult decat grijile de zi cu zi, mai mult decat probleme pe care singuri ni le facem, mai mult decat cafeaua de dimineata si cea de noapte si mai mult decat trufia personala. Mai cred si acum, la ora asta, dupa discutia din seara asta cu un regizor artistic, ca pot sa ma realizez si daca nu ma culc cu unii si cu altii. Si daca nu, mai am trei variante: ori sa devin ceea ce nu am fost si nu mi-am dorit sa fiu niciodata, fie sa ma reprofilez sau raman unul dintre oamenii din spate.

Imi amintesc cum ma durea-n paispe’ de lumea rea, cum ma feream de realitatile crunte ( si parca, totusi, ireale) in care ne invartim si de care ne lovim la fiecare pas sau metru facut cu tramvaiul 34. Imi amintesc cum imi doream sa fiu o Carrie Bradshaw a Romaniei sau o Printesa Indaratnica a Bucurestiului. Nu mai vreau sa fiu nimic. Nu mai vreau sa port ochelarii roz pentru ca nu imi mai aduc nimic bun; m-au ferit prea mult de toate cele… acum mi-e relativ greu sa ma cobor la nivelul dobitocilor care ma invata ce e aia viata si cum trebuie sa o traiesc. Mda, destul de dure cuvintele… dar mai bine ma culc cu baiatul acela frumos si interesant cu clasa C, care macar mi-a spus ca nu vrea altceva de la mine, decat cu vreo 3 care m-ar putea propulsa pe sticla…. si nici macar fara sa fiu sigura de asta… Probabil ca la ora asta gandesc cu scris negru pe alb, dar ce conteaza? Poate fi numai o iluzie, sau o poveste dintr-un roman prost inspirat. Cert e ca viata mea se schimba intr-o oarecare directie. N-as vrea sa ma judecati sau sa ma criticati pentru ceea ce scriu, caci e pura fantezie inspirata de realitate…. traiesc intr-o continua deziluzie ( mai degraba decat iluzie) caci asta mi-am dorit sa fac. Asadar, cine nu se adapteaza, e mancat de jungla din jur. (sper ca nu sunt singura care a avut curajul sa scrie despre asta)

Buna seara! Aici Romanesti, Bucuria!

7 comentarii (+add yours?)

  1. Estrella Azul
    Feb 20, 2009 @ 20:51:04

    🙂 toti vrem sa fim ceva la un moment dat si in general, dupa ce am facut tot ce puteam sa si devenim ceeace am vrut , se schimba directia aproape dintr-o data…
    asa am ajuns si eu sa termin design interior pt a deveni acum artist floral🙂
    succes mai departe sa poti realiza ceeace vrei tu sa devii!
    Estrella :*

  2. Andrei
    Feb 23, 2009 @ 02:11:06

    De ce incerci tu sa te confrunti cu un adevar general valabil?! Sa stii ca peste tot e asa. Femeile frumoase trebuie sa se opreasca pe la cateva semafoare inainte de a ajunge vedete pe micul ecran. De exemplu, Carole Gaessler, care este o femeie aragatoare si desteapta, a facut si ea cateva pit stop-uri la barbatii de la France 3, pana sa treaca finish-ul si sa stropeasca cu sampanie la jurnalul Soir 3. Bafta si sper sa apari cat mai repede pe sticla(fie ea si Murfatlar, ca deh, tabloul lu’ Grigorescu nu poate sta acolo o vesnicie).🙂

  3. Alexandra
    Feb 23, 2009 @ 10:54:49

    Sa faci tu asta; eu nu am nevoie de asa ceva.. nu sunt ahtiata dupa a aparea pe sticla, asadar, nu e nicio tragedie. Astea ca mine sunt mai periculoase, alea care nu dau doi lei pe niste mucosi carora le arati fesele si fac orice pt tine. Partea proasta e ca majoritatea accepra sa faca asta, si atunci e si normal ca peste tot sa se spuna ca e o regula general valabila. Din partea mea, sa fie sanatosi, eu nu-mi „rup” coloana vertebrala pt o „curva”… Daca pot sa fac ceva prin munca mea si daca eforturile imi sunt apreciate ( si daca mai da si un pic norocul peste mine) voi reusi… daca nu, macar stiu ca trebuie sa fiu respectata pt faptul ca nu mi-am incalcat conceptiile si principiile si nu-mi va fi niciodata rusine cu mine !

  4. Andrei
    Feb 23, 2009 @ 12:19:54

    Eu as face asta, dar nu pe mine nu ma plac😦 O sa ma gandesc totusi la o schimbare de look🙂 Eu nu prea am intalnit fete, la facultatea aia pe care o frecventezi tu, care sa gandeasca asa. Iar exceptiile, fie aveau formele lasate la amanet, fie prezentau defecte vizuale la „cabina”. Tu nu prea te incadrezi in decorul asta… Chiar esti FJSC-ista?

  5. Alexandra
    Feb 23, 2009 @ 12:22:47

    Mda, sunt inca… sper ca numai pana anul asta, cand teoretic ( si practic, sper eu), ar trebui sa termin…

  6. DS
    Feb 23, 2009 @ 13:43:13

    Si ce daca-s un mucos atras de fesele tale ? Si ce daca fac orice pentru tine ? Ce e rau in a fi BARBAT ?
    pam pam

  7. Coafor
    Apr 29, 2011 @ 02:45:50

    Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: