Printesa de Magheru


Cand sunt in drum spre serviciu dimineata imi vin in minte tot felul de idei despre care as scrie si asupra carora as cugeta. In principiu nu am cand sa scriu despre ele, asa ca multe dintre acestea se pierd in gradina mintii mele. Aha, am o gradina destul de bogata in care nu prea apuc sa fac ordine (si-mi pare parca rau cateodata) caci unele „flori” s-au mai ofilit…

Scuze cateva minute, trebuie sa formulez un text, pentru invitatii de la Enel de maine …

Asa, revin, caci am plecat intre timp si de la munca. Se facu’ destul de tarziu si mai am si de invatat pentru examenul de maine ( care, zice-se, e cel mai greu dintre toate). Om trai si om vedea, vorba orbului.

Stiti cum sunt fetele care vin din provincie la Bucuresti… oarecum dornice de afirmare in diverse domenii. In cazul meu, domeniul e unul destul de ofertant- jurnalism. Nu, nu ma visez prezentatoare de stiri si nici la vreme nu ma vad. Si pentru ca, asa cum spunea si tata, nu am venit la Bucuresti sa fiu „printesa de Magheru”, nu am devenit ( inca) una, desi timpul nu e pierdut. Glumesc, evident. Nu ma vad parvenind in asa ceva, if I can say so. Oricum, am parte de astfel de „printese” aproape in fiecare zi acolo unde muncesc si parca prefer sa ma stiu mai cu mintea la locul ei, decat cu fundul in alte locuri, daca intelegi ce vreau sa zic. Asa ca, desi nu fac tot felul de sacrificii in sensul pervers al cuvantului, am parte si eu de recunoasterea mea pe acolo pe unde ma desfasor. Ca nu sunt inca un as intr-ale televiziunii nu e o tragedie. Si nici ca nu sunt „fata lu’ tata” nu e tragic. De fapt, pot sa ma bucur in fiecare moment de ceea ce am devenit intre timp pentru ca stiu ce compromisuri am facut, iar niciunul din astea nu mi-a adus prejudicii morale, sau, nici macar fizice. Poate doar cele 2 kilograme pierdute in utlimele 2 saptamani sa fie ceva in minus, dar nici la capitolul asta nu e rea pierderea…

Nu am un main point pentru post-ul asta; simteam doar nevoia sa scriu ceva despre mine, un ceva in care s-ar putea regasi in vreun fel si alte „provinciale” pierdute in jungla Bucurestilor. Adevarul e ca adaptabilitatea la conditiile de mediu m-a ajutat sa trec peste cateva nepaceri. Nu m-as plange vreo clipa ca mi-e greu, ii las pe altii sa-si faca griji pentru mine, alde tata, buni si alti prieteni care ma tot intreaba „da’ de ce stai atat la munca?”, „da’ de ce bei cafea la 12 noaptea?”, „da’ de ce nu ai mancat nimic azi?”, „da’ de ce dormi numai atat?”, si alte da’deceuri de astea. Ma bucur intr-un fel putin masochist ca altii fac asta, totodata punandu-mi si eu, la randu-mi, intrebari existentiale. Nu dau exemple, ca sa nu fie interpretabile.

Ei bine, deocamdata sunt o tanara dornica de afirmare pe plan… intelectual; nu, nu ma apuc sa scriu romane si nici poezii, nu voi deveni nici analista politica, dar ma ocup cu alte treburi mai mult decat cu „statu’ si aratau’ frumos”; pana la urma, asta e ceea ce-mi doream, iar pana sa ajung la nivelul acela putin mai inalt catre care aspir mai am putin de „mancat”… Sper totusi ca eforturile mele nu vor ramane nepedepsite ( pe sistemul „nicio fapta buna nu va ramane nepedepsita”), si in acelasi timp sper ca voi dovedi atat mie, cat si celorlalti, ca pot. Nu doar ca mi s-a acordat credit, dar l-am mai si luat, ca sa zic asa. Iar acum cred ca stiu ce am de facut mai departe. Sansele mi le-am facut singura, la fel cum tot eu mi-am asternut pana acum. Cu siguranta cineva acolo Sus ma iubeste si-mi poarta de grija; totusi, Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n sac. Asadar, restul depinde de mine.

Asta nu e o lectie de viata, e doar una dintre acele cugetari ale mele de care vorbeam mai la inceputul articlolului. Si sper ca e utila si altora. In caz contrar, retrag cugetarea si o „indosariez” in vasta-mi gradire-a amintirilor.

Multumesc pentru atentie! Va doresc o seara placuta! Ne revedem maine, incepand de la 16:45, pe Antena 2, la Adevar sau baliverne cu Irina Cordoneanu, iar de la 19:30 la Rai da’ Buni cu Mihai Morar! Pana atunci insa, pentru ca stim deja ca in spatele barbatilor puternici se afla femei si mai puternice, bucurati-va de melodia pe care am ascultat-o eu de vreo 5 ori in seara asta🙂

Ne-Yo- Miss Independent

7 comentarii (+add yours?)

  1. EastSideR
    Ian 28, 2009 @ 22:42:15

    frumoasa mel…si foarte adevarat cliseul din finalul blogului…un adevar pe care putini il stiu:):D bafta maine la examen

  2. Alexandra
    Ian 28, 2009 @ 22:45:40

    Mersi, mersi!🙂 azi am avut examenul, totusi, dar intentia conteaza😉

  3. Aly
    Ian 29, 2009 @ 23:07:57

    Esti tare simpatica … citind, m-ai facut sa zambesc … Vei reusi, cu sigurantza! Succes in tot ceea ce faci!🙂

  4. Andrei
    Ian 29, 2009 @ 23:57:12

    Printesa de Magheru = fata care are intrari peste tot; atat la propriu, cat si la figurat.

  5. Mircea Popescu
    Ian 31, 2009 @ 00:34:43

    Nu, nu inteleg ce vrei sa zici. Ce vrei sa zici ?

  6. raduborcea
    Feb 01, 2009 @ 18:34:38

    mai bine fata de Fagaras cu capul pe umeni, decat pitzi de magheru cu capul in gura:P keep at it pentru ca you`re doing a tremendous job! miss you!

  7. DS
    Feb 01, 2009 @ 23:04:50

    Mandro, nu-ti uita originile !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: