Cracaciunism-ul meu


I was a dreamer once.

craciunlamoscraciun

Asa incep toate: de la un vis; visandu-ma in fiecare an inainte de Craciun alaturi de intreaga familie si de toti prietenii mei. Acum, cand nu mai stau deloc asa treburile, visele mele incep sa inceteze. Mai zvacneste cate unul, dar nu destul de mult incat sa ma scoata din realitate.

winter_snow_flakesCati dintre voi nu ati simtit ca parca sarbatorile nu mai sunt ce au fost odata? Odata, stii tu, atunci cand totul era bine, cand nu eram tocmai copii, dar eram mai entuziasmati cand era vorba de cadouri, de daruit sau de primit. Odata, cand, mai stii, era o placere sa te reunesti cu toti cei dragi, cand era o placere sa mergi la cumparaturi, sa aranjezi o masa, sa impodobesti un brad, sa bei o ciocolata calda intr-un bar dragut, sau un vin fiert de tine, cu portocale si scortisoara. Nu zic ca astazi astea nu mai sunt placeri, dar s-a schimbat sensul cuvantului. Cel putin pentru mine.

Imi place la fel de mult sa dau si sa primesc cadouri, nu asta e problema. Pe mine ma incearca un gand acum, un gand nebun si putin probabil realizabil. As pleca acum in „tarile calde”, singura; mi-as face bagajul si m-as duce undeva unde as putea uita de ceea ce este Craciunul la noi. Parca nu mai e aceeasi sarbatoare religioasa de odinioara, nu mai mergem la biserica sa ne spovedim si abia daca mai tinem cativa post. Bunicii, dragutii, sunt singurii care au pastrat farmecul acestor zile, saptamani. Tot ei mai coc cozonaci, tot ei mai dau cadouri simbolice, tot ei sunt cei care reunesc familia de sarbatori. vinfiert

In vocabularul meu si-au facut intrarea noi cuvinte ( le-am denumit eu alexandrisme); unul dintre ele este cracaciunism. Adica un fel de „hai sa ne inghesuim toti la cumparat chiciuri din targurile de Craciun”, un fel de „anul asta ma duc de Craciun in Austria”, un fel de „ce ti-a adus Moshul? uite mie mi-a adus… „, un fel de labareala ( scuzati cuvantul ostil). Totusi, pentru mine, Craciunul inca mai are farmec, mai are mirosul acela al copilariei si al adolescentei, mirosul indragostitilor imbratisati in fata bradului, mirosul sunetelor colindelor, mirosul zapezii, al drumurilor, al colindatului, al vinului fiert, al scortisoarei, al bradului, al amintirilor ce nu se vor sterge prea usor, al tuturor celor care il serbeaza si il respecta.

Craciunul meu nu e prea inedit, dar e cel mai frumos pe care l-am vazut. Craciunul meu nu inseamna goana prin magazine, ci plimbare prin zapada, ingerasi in zapada, fulgi de nea mari si pufosi, daruirea de cadouri de valoare ( si nu ma refer la preturi piperate aici). Cracinul meu inseamna sa ofer si sa primesc fericire, se aseamana cu un basm al copilariei, se traduce prin prieteni si familie si prin calitatea petrecerii timpului. Pentru tine ce mai inseamna Craciunul? Care a fost cel mai frumos Craciun al tau de pana acum? Te-ai gandit la asta? Te-ai gandit cum poti sa-ti faci Craciunul in sine fericit? Hope we’ll find a way out. Sper si ca vom supravietui viziunii neo-moderniste asupra Craciunului din ziua de azi si ca vom trece peste prejudecati, barfe, rautatile celorlalti, cadouri ieftine si cred ca vom putea, fiecare dintre noi, sa ne petrecem Craciunul in felul nostru, asa, mai aparte, mai plin de fericire si cu toti cei dragi noua langa noi.

snow-angel

4 comentarii (+add yours?)

  1. Adrian Manolache
    Dec 16, 2008 @ 16:49:47

    fain articolull:)
    o seara faina
    P.s : te=am adaugat la blogroll-ul meu:)

  2. radu viancu
    Dec 17, 2008 @ 08:17:28

    hey, cut the small chat🙂 craciun fericit!

  3. bogdan barbieru, viitor deputat de Mizil, momentan jurnalist
    Dec 17, 2008 @ 09:36:52

    Toti injuram la un moment dat. Pe strada, acasa, la servici, in fata unei beri. Pe mama soacra, pe iubita, pe cocalari. Si eu injur. Deci iata cum ii injur:

    Pe cumnata-miu: impiedicate-ai de un sac de bani si sa ma chemi sa te ajut sa-I cheltui.
    Pe sor-mea: sa-ti cada in fata blocului 7 vile si toate sa fie ale tale ca sa il intreci pe Nastase, care are patru case.
    Pe frate-miu: sa-ti cante ingerii cand stai pe canapea. Prietenii stiu de ce!
    Pe Gica: sa vina unul si sa te injecteze si sa te drogheze cu sanatate.
    Pe Catalin: ai grija ca-ti torn un pahar cu apa pe gat si ruginesti.
    Pe Alex, the boi: Sa-ti cada o sapca in cap si sa iti reinvie frizerul! Acum, tu vrei s-o chem pe Cristina!?
    Pe Pisdonela: Sa-I moara lu’ al tau cand o fi momentul mai important: adica dupa intrare.
    Pe Alexandra, Puiul: ma rog sa te indragostesti de altul! Sau: taci, ca iti iau iarba din fata! In cazul tau, siliconul in sani nu ar fi un moft, ci este o necesitate!
    Pe familistii Cristea: Dumnezeu a dat legea ce prevede: comunistii si securistii nu se mai intorc la putere!
    Pe Cristina: In psm tau nu va fi niciodata curatenie de iarna, pentru ca nu-I nevoie!
    Pe Gogu: Ti se spune Gogu’, dar parca ziceai ca te lasa la intrare in tunel!
    Pe restul: mai lasati dracului paharele, ca va iau sticlele!
    ps: faci parte din recomandarile geniale

  4. bogdan barbieru, viitor deputat de Mizil, momentan jurnalist
    Dec 17, 2008 @ 10:08:19

    “Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata …

    Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.

    Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!

    Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.

    Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
    Incepand cu acea zi
    DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: