Decat sa te lase sa pleci, mai bine te lasa sa mori


Titlul e putin mai dramatic decat realitatea; o realitate care nu e departe de dramatism.

Revin la capitalismul salbatic in care traim, sau traiesc. De data asta la un mod prea personal poate. Cu toate ca am scris prin iunie un post despre fratele meu , nu am mai revenit asupra subiectului. Asa ca revin acum, cu o mare ofuscare si suparare…

Prin diverse metode, tratative, actiuni, am reusit sa intram in contact cu o clinica din Italia, de la Genova. Pentru ca in Romania nu exista niciun tratament pentru edem limfatic, sau, mai bine zis, pentru boala fratelui meu, am descoperit noi ca putem beneficia de un tratament in strainatate. Strainatatea s-a dovedit a fi curioasa si interesata cu privire la cazul fratelui meu, Mel (prescurtarea de la Emanuel). Asa ca, dupa ce au analizat indelung cazul, analizele si fotografiile facute copilului de 16 ani acum, au decis ca vor sa-l ia „sub aripa lor”, sa vada daca au ce sa-i faca acolo. Deci nu stiu nici ei sigur daca pot sa-l opereze, sau daca ii pot da un tratament, dar cu siguranta l-ar expune unor teste mult mai amanuntite si mai serioase decat la noi, in speranta in care vor putea determina un diagnostic exact si ii vor putea prescire un tratament; adica il vor pe post de cobai. In incapaciatea materiala de a pleca la Genova pe cont propriu, am demarat actiunile pentru formularul E112. Recunosc, fara pile si relatii destul de bine puse, nu am fi ajuns cu el acolo unde trebuia. Asadar, ni se promite ca totul va fi in regula, ca saptamana asta va intra dosarul in Comisia medicilor, la Brasov, si ca dosarul va fi aprobat, avand nevoie de inca vreo doua semnaturi. Speranta era mai mare acum decat oricand altcandva.

Mai devreme, pe cand ma aflam la Biblioteca Academiei, ma suna mama. Plangand. Dosarul nu ni s-a aprobat. De ce? Pentru ca, asa cum exista un nomenclator pentru meserii, exista unul si pentru boli. Ceea ce are fratele meu nu se inscrie printre ele. Deci, decat sa te lase sa pleci, mai bine te lasa sa mori. Mai aveam un pic si izbucneam in sala de lectura. M-am abtinut si m-am calmat. Si imi vine sa ma duc sa ii strang de gat pe toti nenorocitii si sa-mi iau fratele de mana si sa plec acum cu el in Italia, la clinica. Dar nu pot; puterile mele omenesti sunt mai limitate decat credeam. Asa ca astept rezultatul de maine, cand ai mei se vor afla din nou prin spitale, prin diverse relatii, sa vada daca mai pot face ceva…

Si pana atunci, ma inchid din nou in „Ratacirile fetei nesabuite” a lui Mario Vargas Llosa si celelalte carti pe care le citesc in paralel. Probabil ca, pe parcurs ce speranta mi se va narui, voi reveni cu alte detalii…

UPDATE- 14.11.

Prin interventia prefectului, s-a ajuns la concluzia ca „s-a produs o fisura in formular, dar va fi remediata si dosarul va fi acceptat”. Asadar, luni cica se rezolva. Inca nu ma bucur, si nici nu dau din coada, insa ma intreb, desi retoric, ce ar fi fost daca nu era interventia prefectului? Ticalosii! Ii multumesc si unchiului meu pentru interventii si ca m-a ascultat. Imi cer scuze pentru stresul pe care l-am provocat si le multumesc si celor care au fost alaturi de mine; si care probabil ca vor mai fi, atunci cand voi avea nevoie de un sprijin moral. Caci despre asta este vorba. In rest, totul se rezolva… Asteptam aprobarea dosarului ca sa putem sa ne bucuram. Si chiar daca nu va fii aprobat, mama va pleca impreuna cu fratele meu la Genova, sambata urmatoare.

Intre timp, iata cam cum se manifesta limfedemul:

6 comentarii (+add yours?)

  1. EastSideR™
    Noi 13, 2008 @ 19:11:50

    …………..imi pare rau…..nu stiu ce inseamna sa ai un frate si mai ales sa fie bolnav…dar cam in aceeasi situatie am fost si eu…in ’92 cand am fost depistat cu hipoacuzie bilaterala ai mei au crezut ca s-a prabusit cerul peste ei….in Romania nu se putea face nimic atunci…si s-au dat peste cap si au facut posibilul ca sa putem pleca in germania….acolo am fost cobai vreo 6 luni de zile timp in care am primit tratament si diagnostic, etc plus ca am fost cred ca primul copil roman…cred, care a avut parte de tehnologie adecvata pt handicapul meu….ceea ce vreau sa-ti spun este sa aveti rabdare, sa gasiti energia pozitiva si sa o canalizati unde trebuie…numai asa puteti trece peste toate problemele!si sunt sigur ca veti rezolva pana la urma ceva….daca vrei sa vb cu mine sunt aici….pe net sau la telefon mult noroc si nu uita ca va tin pumnii!:)

  2. D.S
    Noi 13, 2008 @ 22:29:51

    Mandrooooooooooooo, esti o persoana prea buna , si, implicit, dintr-o familie buna, pentru a nu vi se indeplini asta. Ai rabdare. Se rezolva toate. Mai incet la noi in Romanica, dar se rezolva.

    Saluta-l pe Mel din partea unui individ din Cluj Napoca. Tine-ma la curent bah !

  3. cshark
    Noi 17, 2008 @ 15:51:29

    Timpul nu le rezolva … Trebuie sa ai incredere in tine , in fratiorul tau , in cei apropiati dar nu in „Spitalul Roman” sau Institutia Romana ptr ca vei fi dezamagita asta daca nu ai fost deja.

  4. Estrella
    Noi 20, 2008 @ 09:10:09

    Va doresc numai bine, tuturor din familie, pt ca altfel nu veti avea destula putere pt a trece peste asta…
    Despre spitalele din romania pot sa spun doar ca si eu era sa mor acum aproape 7 luni din cauza doctorilor mari si tari de aici, cand in loc de ulcer mi-au diagnosticat infectie urinara (nici pe departe la fel, dar asta e…) m-au trimis frumos acasa cu un tratament puternic impotriva infectiei, si cu sfatul sa iau nospa si nurofen impotriva durerilor…
    Eu daca n-am terminat medicina i-am crezut, m-am „tratat” si peste 3 saptamani am ajuns in stare critica la spital fiindca multumita medicamentelor „usoare” pe care mi le-au dat, mi-a perforat stomacul… si nu o data, ci de 2 ori sa fie cat mai sigur! Am avut noroc doar cu prietenul meu care m-a dus la spital repede fiindca dupa cum a spus medicul care m-a operat: daca mai intarziam o ora, plecam in saculet…
    Na bine, scuze ca m-am lungit atat, n-am observat… Dar cum s-a spus si mai sus ai incredere in VOI si veti trece cu bine si peste asta.
    Chiar daca va fi cobai putin timp, vor afla cum se poate vindeca, dar trebuie sa aveti multa putere pt a fi langa el.
    Tine-ne la curent, k? Te pup, Estrella

  5. Alexandra
    Noi 20, 2008 @ 14:05:14

    Sarut mana la fel, Estrella. Imi pare rau ca ai trecut si tu prin toate alea si sper ca esti mai bine acum, in masura in care se poate spune ca esti mai bine daca ulcerul tot acolo e.
    Oricum, sanatate multa si tie, si alor tai! Te pup si eu!🙂

  6. Trackback: Counting down the days « Diamonds are forever

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: