Ziua Morţilor


Nu „La Mulţi Ani”, nu! Nu prea ai ce să le zici morţilor, chiar dacă e ziua lor. Eventual poţi să transmiţi păreri de rău celor care i-au pierdut pe aceşti oameni.

Îmi aduc aminte că acum vreo 4-5 ani, de 1 noiembrie, am mers împreună cu mama într-un cimitir din Făgăraş ca să aprindem lumânări… necunoscuţilor. Noi nu avem morminte aici. Altundeva am avea, dar nu aici. Aşa că am plecat la cimitir să aprindem lumânări la mormintele acelora care au fost uitaţi, sau cărora nu are cine să le mai aprindă câte o lumânare. A fost drăguţ, într-un oarecare macabru sens al cuvântului, să ne imaginăm cum sufletele acelor trupuri care cândva se numeau oameni ne zâmbesc şi ne mulţumesc pentru grijă.

Azi nu mai merg să aprind lumânări la morminte necunoscute. Le am pe ale mele, pe cele din suflet şi gânduri. Pe care nu le afişez, bineînţeles, că nu am de ce. Dar eu le cunosc, şi aprind câte o lumânare fiecărui „mort” din mine. Nu vreau să vă îngrozească lugubrul din mine, căci de fapt totul e învelit într-o aură frumoasă şi zâmbitoare, grăitoare şi strălucitoare. E doar acolo o mică parte ce s-a învineţit, s-a sugrumat şi a murit, oricât de mult aş fi încercat eu să o păstrez vie. Ba chiar şi amintirile acelei părţi se şterg; au început de fapt demult să se şteargă. Dar cred că ăsta e sensul firesc al vieţii, cred că aşa trebuie să decurgă evenimentele, iar pe principiul „toate la timpul lor”, suspin şi îmi scriu viaţa, sau de fapt îmi înscriu viaţa în tiparele neobişnuite ale firescului.

Bukowski ar zice că „dragostea e un câine venit din iad”; iar eu îl contrazic, cu puterea cu care mai poate trage măgarul obosit şi biciut la căruţă. Cu toate că lumânările morţilor din mine ard pătrunzător, lumina mea îi mai dă putere egoului să strălucească; orice ar fi, ego-ul, sau alter ego-ul, că le mai şi încurc, ţipă din toţi rărunchii la mine când dau semne de oboseală: „Sus, că mai ai multe de îndurat! Respiră, speră, caută, găseşte! ” 

Ăsta e un post dedicat morţilor din fiecare dintre noi, pentru că sunt convinsă că oricine ai fi şi citeşti acest post, au existat vremuri în care cel puţin ai jurat că anumite lucruri din existenţa ta sunt moarte şi îngropate. Ei bine, astăzi, de ziua lor, slăveşte-le şi fi-le recunoscător pentru tot ceea ce ele au făcut pentru tine, pentru puterea pe care ţi-au dat-o, pentru avântul spre pasul dinainte, pentru faptul că ele au murit şi au făcut loc lucrurilor proaspete care acum îţi bucură şi fericesc existenţa…

6 comentarii (+add yours?)

  1. Dorin Spoaller
    Noi 01, 2008 @ 15:57:14

    Nu inteleg ceva. La mine in backend imi spune ca este link catre siteul meu de la postul asta :))

  2. Alexandra
    Noi 01, 2008 @ 18:46:27

    Mhm… pai nush care-i treaba, ca eu una n-am facut nicio legatura intre morti si tine… chiar niciuna :))

  3. Dorin Spoaller
    Noi 01, 2008 @ 23:47:28

    Cand scriem, mandra, cealalta parte la articol ?

  4. Dorin Spoaller
    Noi 01, 2008 @ 23:49:11

    Si mai da-mi niste poze cu tine sa pot pune si eu pe blog :)) Si ce blogroll mare ai. Mai curata de pe acolo ca lumea se pierde cand il parcurge.

  5. Varban Andrei Stefan
    Noi 04, 2008 @ 18:58:39

    Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
    Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
    blog: http://www.varby.ro
    Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
    Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
    Sa avem bafta la trafic!

  6. SorinPLATON
    Noi 06, 2008 @ 18:53:41

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: