Mananca, roaga-te, iubeste (2)


Am terminat de citit cartea cu sufletul la gura, dadeam paginile catre final cu o rapiditate demna de un MIG si la ultima pagina ma rugam sa mai apara din senin cel putin inca 300 ca sa pot continua aventura. Insa…

„Imi reamintesc mereu una dintre invataturile gurului meu- despre fericire. Ne spunea ca oamenii au tendinta sa considere fericirea un noroc care da peste ei, ceva ce te va invalui, ca vremea frumoasa, daca soarta iti surade. Doar ca fericirea nu functioneaza asa. Fericirea e consecinta propriului efort. Te lupti pentru ea, muncesti pentru ea, insisti, uneori mergi pana la capatul pamantului in cautarea ei. Trebuie sa participi mereu la manifestarea lucrurilor bune care iti apar in viata. Iar cand atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodata sa lenevesti, sa renunti la a o mentine: trebuie sa te straduiesti din rasputeri sa inoti contra curentului, ca sa fii vesnic in unda fericirii, ca sa plutesti mereu deasupra ei. Caci daca nu faci asta sentimentul launtric de multumire se va scurge incet- incet din tine. E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor, dar sa continui sa te rogi chiar si cand criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ti ajuta sufletul sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca. (…) In timp ce ma concentrez asupra Fericirii responsabile, imi aduc aminte si de ce spunea candva prietena mea Darcey- ca toata durerea si necazurile lumii sunt cauzate de oamenii nefericiti. Si nu doar la nivel mare, ca in cazul lui Hitler si Stalin, ci si la cel mai mic nivel personal. Chiar si in viata mea: acum vad exact unde si cand anume nefericirea mea a adus suferinta, disperare si (cel putin) neplaceri celor din jur. Deci cautarea multumirii proprii nu e doar un efort de autoconservare, care iti este doar tie folositor, ci e un dar generos pe care-l faci intregii lumi. Curata de toata nefericirea ta, nu mai stai in drumul nimanui. Incetezi sa mai fii un obstacol nu numai pentru tine, ci si pentru toti ceilalti. Abia atunci devii liber sa-i ajuti si sa-i bucuri pe altii.”

„(…) Asa ca eu si iubitul meu ne descaltam, ne punem micile genti de voiaj pe cap si ne pregatim sa sarim impreuna in mare. E amuzant: singura limba romanica pe care n-o stie Felipe e italiana. Dar in timp ce sarim, eu tot ii spun: – Attraversiamo. Sa trecem dincolo.”

Le Fin! Acum voi trece la urmatoarea carte: „Dragostea, si moartea, si valurile” de Yasushi Inoue, o carte mult mai mica decat „Eat, Pray, Love” dar care, la fel, a fost recomandata de revista Elle, revista in a carui numar de octombrie editorialul a fost dedicat cartii pe care tocmai am terminat-o de citit si care si-a mai sacrificat inca un articol de 3-4 pagini pentru aceeasi carte… Si cand ma gandesc ca am citit si am scris despre ea inainte sa o vad in reviste…🙂

P.S.: Daca vreti sa va imprumut cartea s-o cititi trebuie sa stati la coada, ca am abonati inca de cand m-am laudat ca mi-am cumparat-o.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: