Locurile în care poți visa


… sunt nenumărate, teoretic; ai crede că poți să o faci oriunde (să visezi, that is…) Practic, nu e așa.

Mi se întâmplă de atâtea ori să am idei bune… întârziate. Adică să fiu în autobuz și să-mi vină o idee excelentă despre ceva ce aș vrea să scriu și-mi impun să o țin minte până ajung acasă ca să o aștern. Nu că nu aș avea un carnețel la mine (ca orice jurnalist, sau ca orice wanna-be jurnalist)… dar cine credeți voi că are loc, stând în picioare și atârnând de o bară, să mai și scrie? Ei bine, și atunci îmi pun mintea să facă exerciții, și repet în gând de țâșpe ori ideea, de am impresia că la un moment dat o și zic cu voce tare.

Sau mi se întâmplă ca vreunui inteligent să-i iasă vreo tentativă de replică de agățat și să mă uit la el gen ”In your faaaceee”, dar fără vreo replică anume… Și apoi trece momentul, că doar nu m-oi opri să stăm la o bârfă, și imediat cum ne-am distanțat vreo 3 pași, să zic, îmi vine și mie sclipitoare idee de replică… păi da, acum, când ar fi culmea să mă întorc și să strig după respectivul că a născocit și mintea mea ceva demn de replica lui… Ufff… nu de alta, dar zilele trecute mi-a zis unu, agățat de gâturile a două gagici: ”Bună… Ce grasă ești!” BUF! Piua, pauză, gol… ”Hai tu, spune-i ceva, nu te mai uita ca vaca”, se gândea mintea mea în gândul ei… Și ce naiba să-i mai zic, când eu mă autoconsider o complexată? Anyway, după ce număr acei 3 pași, vine și ideea, sau, ma rog, ”vine” și ideile: ”Dar ce perspicace ești! Înțelegi… perspicace…p.e.r.s.p.. să-ți zic pe litere?”, sau ”Aha, zise Brad Pitt al României”, sau ”Ai vrea tu să pui mâna pe grăsimile mele!” :)) Of, Doamne, că mare-i grădina Ta, și mulți îi sar gardul…

În altă ordine de idei, că doar nu am pus un titlu degeaba, revenind la ideea cu autobuzul, mi-am dat seama că este unul dintre cele mai bune locuri de visat cu ochii deschiși. Sau poate numai mie mi se întâmplă, că de la atâta oboseală e și normal să visez în autobuz; ideea e să nu și adorm, că atunci e mai nasol (că eu sunt în stare să dorm și în picioare😛 ) Oricum, când ajung pe bulevardele mele preferate din capitală, aka B-dul Unirii și B-dul Decebal, mă desting cu priveliștea și visez la nemurire, sau, mă rog, la lucruri concrete care mi s-au întâmplat, sau la ce aș vrea să mi se întâmple… Probabil că vă întrebați ce priveliște, că în afară de clădiri nu prea ai ce să vezi acolo, dar mie îmi place pur și simplu arhitectura lor, modul în care au fost construite și aranjate, și faptul că au un aer cosmopolit, și că abia aștept să cresc mare și să mă mut pe undeva pe acolo…😀

Alte locuri numai bune de visat? Cam unde vă vine vouă, în felul în care vă vine vouă și mai ales, cu cine vă vine vouă…😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: