Viaţa e nedreaptă


Ştiu, am realizat asta mai demult, dar mă îngrozesc pe zi ce trece; deşi sentimentul nu mai este atât de puternic acum, când analizez situaţiile după cele întâmplate, pe cum era atunci când le-am trăit.

Trec pe lângă oameni de toate felurile. Asta pentru că, aşa cum am mai spus, am fost înzestrată cu darul de a circula cu mijloacele de transport în comun, incluzând metroul. Nu vreau sa vorbesc despre cerşetorii notorii din metrou, că am mai făcut-o şi parcă încep să mă satur şi eu. Dar mi se rupe sufletul când îi văd pe oamenii în toată firea cum se chinuie să se sprijine de cârjele vechi şi răblăgite, cum abia întind mâna după un ban având grijă să nu le scape punctul de sprijin, cum deja faptul că nu mai au un picior, sau poate niciunul, nici măcar nu-i mai interesează, pentru că sunt mult prea ocupaţi cu trăitul de pe o zi pe alta. Îmi dau lacrimile în metrou şi n-ar fi nimic nici dacă aş izbucni în plâns, însă mai mult decât 1 sau 5 lei, nu le pot oferi. Nu eu, dar poate alţii ar putea-o face. Şi totuşi, pe ei, pe amărâţi, nu-i mai acuz că stau şi întind mâna în loc să muncească, pentru că ei chiar au o scuză. Ştiu că au, probabil, şi pensii de handicapaţi, dar ce te faci când rahatul ăla de pensie îţi ajunge maxim să-ţi plăteşti cheltuielile în casă? Şi poate că unii chiar vor să şi muncească, dar societatea asta crudă în care trăim i-a lăsat pe dinafară; i-a marginalizat, i-a etichtat şi acum îi numeşte rebuturi.

Ce facem cu ei? Îi ajutăm cumva? Avem cum? Am eu o idee. Chiar dacă nu se face floare cu o primăvară, cred că dacă am da fiecare câte 10 bani unui amărât care chiar nu are cum şi ce mânca şi dacă nu ne-am mai uita la ei în scârbă ca şi când tocmai ne-au invadat teritoriul şi ne-au ameninţat integritatea personală, poate că lucrurile se vor mai schimba un pic. Şi nu-mi spuneţi că fac ăştia bani mai mulţi ca noi. Or face ei bani mai mulţi din cerşit sau îndurat multe, dar noi cel puţin suntem întregi; nu ne înjosim printre mulţimile grăbite şi insensibile de oameni cu mâna întinsă spre o fărâmă de speranţă şi nu ne rugăm în fiecare noapte ca pruncul nostru să mai apuce o zi…

(Ochelarii mei roz au un defect. I-am dat jos puţin şi aproape că m-am şocat…)

4 comentarii (+add yours?)

  1. dorinspoaller
    Mai 06, 2008 @ 19:55:38

    Incorect e ca am dat sambata 54 si azi 30 ron pe snooker si nu am castigat nici macar un frame . Asta e incorect . Cat despre cersetori , cu sau fara motiv , e problema statului , stat la care dam bani toti .

  2. krossfire
    Mai 08, 2008 @ 09:10:19

    Eu mereu am pus problema : II ajutam sau ii exterminam ca mod al societatii de a se autoregla ?

  3. a
    Mai 08, 2008 @ 20:22:05

    e bine ca esti miloasa si empatica, dar n-ai idee cat castiga unii🙂 si isi taie mana sau piciorul intentionat. dar na, sa zicem ca nu toti sunt farsori😛

  4. Alexandra
    Mai 09, 2008 @ 22:31:55

    @Dorin: cel mai simlu e sa dai vine pe stat…
    @Krossfire: nu cred ca mai putem pune problema ca la Auschvitz (sau cum s-o scrie)…
    @a: cred ca sunt si farsori, nu am zis ca nu, dar totusi, si cei care si-au taiat membrele de bunavoie, nu cred ca au facut-o din prea multa bunastare…
    parerea mea, hac!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: