Sfârşitul unei iubiri (2)

Am terminat-o. Cred că e cea mai tristă poveste de acest gen după Maitreyi a lui Eliade. Nu mai scriu niciun pasaj. Zic doar atât, că am terminat-o de citit cu lacrimi în ochi.

Pentru că ea, Sarah, e amanta lui Maurice şi soţia lui Henry. Pentru că între ea şi Henry nu există iubire şi se refugiază în braţele lui Maurice. Pentru că el este singurul bărbat pe care l-a iubit şi-l va iubi vreodată. Pentru că, în timpul războiului, o bombă explodează lângă casa lui şi îl doboară sub dărâmături. Pentru că Sarah îl vede şi crede că e mort; şi îi promite lui Dumnezeu că dacă îi mai dă o şansă la viaţă îl părăseşte şi îi dă dreptul la fericire cu o femeie necăsătorită. Pentru că Maurice apare în uşă exact în timp ce ea se ruga. Pentru că ea îşi respectă cuvântul şi 2 ani nu-i mai vorbeşte. Pentru că Maurice o caută, o aşteaptă, dar nu o găseşte. Pentru că Henry se împrieteneşte cu Maurice şi îi mărturiseşte că are impresia că soţia lui îl înşală. Pentru că Maurice se oferă să vorbească cu un detectiv particular. Pentru că detectivul îi fură jurnalul lui Sarah şi Maurice îl citeşte. Pentru că atunci îşi dă seama că Sarah l-a iubit în tot acest timp şi că viaţa lor unul fără celălalt a fost un chin. Pentru că Maurice îi mărturiseşte la un moment dat lui Henry că el şi Sarah au avut, în urmă cu 2 ani, o aventură. Pentru că Henry a ştiut întotdeauna că Sarah nu-l iubeşte şi el a fost un pămpălău şi un fraier, dar a iubit-o. Pentru că Maurice şi Sarah se decid spre final să fugă împreună. Pentru că Sarah se îmbolnăveşte atunci şi timp de 9 zile nu-i mai răspunde lui Maurice. Pentru că după toată agonia asta a aşteptării, Henry îl sună pe Maurice să-i spună că Sarah a murit din cauza bolii. Pentru că cei doi ajung să se mute în casa soţului încornorat, din iubire pentru Sarah şi pentru că suferinţa unuia o întrece pe a celuilalt.

Pentru că niciunul n-a apucat să se bucure de ea, pentru că iubirea lor a fost înfrântă de prostie şi pentru că amândoi, idioţii, au pierdut-o…

Reclame