Poveste de viaţă


“Nu puteam sa traiesc cu gandul ca eu voi avea rinichiul fiului meu”

 

Alexandra Solomon: – Buna ziua! Povestea dumneavoastra este una impresionanta. Spuneti-mi, va rog, cum ati devenit “transplantata”.

Rodica Manciu: – A fost totul ca un joc de domino. Totul a inceput de la anticonceptionale. La una dintre vizitele de la ginecolog am descoperit ca am cancer de col uterin. Asta prin 1986. M-a daramat. Ca mai tarziu, in urma unor alte analize, sa descopar ca am insuficienta renala. Asta datorita razelor dure care imi erau aplicate si a unor probleme din copilarie. Am fost operata… Cel mai greu a fost ca a trebuit sa invat sa merg ca un nou nascut, ca un copil in faza premergatoare. Fata mea avea atunci 2 ani, iar baiatul meu, Andrei, avea 11. Totusi, operatia a reusit.

 

A.S.: – Cum au trecut toate astea? Sau, mai bine spus, cum au decurs treburile apoi?

R.M.: – Dupa 11 ani, mie imi funcitona un singur rinichi. Aveam un regim drastic iar prof. Ursea imi facea cate o dializa la o luna. Am acceptat-o foarte greu, de fapt, organismul meu refuza sa mearga cu aceasta dializa. Nu puteam manca si ma simteam ingrozitor.

 

A.S.: – Cum va amintiti de aceste lucruri?

R.M: – Cu groaza pentru trecut si cu speranta pentru viitor. Asa eram si atunci. Prima dializa mi-a perforat artera, din cauza asta am avut un hematom si a trebuit sa ma operez la mana. Dupa asta, am avut un incident la picior, a trebuit sa-mi preleveze piele de acolo si tot asa. Imi amintesc bine cum s-au intamplat toate, desi acum mi se par de domeniul stiintifico- fantasticului. Poate am fost mai ghinionista.

 

A.S.: – Cat timp ati continuat sa faceti dializa si ce v-a facut sa va pastrati speranta?

R.M.: – Am facut dializa 1 an si 10 luni. Asta pentru ca sangele meu nu accepta heparina, o substanta care se gaseste in dializa. A fost complicat, pentru ca imi trebuia  un luchid, un ser… Si dupa 2 ani, tot nu se facea nimic pentru transplant si aveam mare nevoie. Nu mai aveam speranta; nu stiu daca am avut zece dialize bune. Nu mai visam.

 

 

Mai departe, in interviu .

1 comentariu (+add yours?)

  1. krossfire
    Apr 18, 2008 @ 05:42:31

    O luasei si la GPS. Intr-adevar o poveste ”altfel”. Nu cred ca as fi fost capabil de sacrificiu. (de fapt nu as fi vrut pe principiul ”din viata scapa cine poate’ – sorry dad !)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: