E de la oboseală


E clar! De la asta mi se trage. Vorba cuiva- „Ai nevoie de relaxare!” Păi nu era greu să-mi dau şi eu seama de asta, ba chiar am realizat demult… însă, parcă mă ţine o scamă. Că muncesc ca erou’ şi că încerc să fac faţă şi şcolii, e una. Da’ când ţi se aduna toate şi zici că nu mai scapi, de parcă ai fi în te-miri-ce-joc-video cu toate puştile aţintite asupra ta, e alta. Da’ nu-i bai, că m-a făcut mama (cred că şi tata a avut o contribuţie serioasă aici) destul de optimistă. Zic eu şi alţii… ba unu’ la telefon, ba altu’ pe mess… se tot minunează că mai pot să zic „lasă că trece”. Ca, pe urmă, tot eu să mă aflu în ipostaza de a spune „Biroul suflete aici!  Bună seara!” Dar vai! cum? nu mă supăr, Doamne fere’, că doar mi-s dragi toţi şi dacă pot să-i ajut, atunci e clar: dacă-i musai, cu plăcere!

Nu e cine ştie ce filosofie să fii şi student şi să şi lucrezi. Nu despre asta-i vorba. Ideea de bază e că trebuie să găsim timp să mai şi trăim, că azi în Herăstrău cugeta neuronul meu, printre spasme, că tare bine i-ar prinde o vacanţă la căldură, undeva, sau doar în parc, pe o bancă, sau la o plimbare… (deja-mi curge din gură :)) ) Nu că ar fi cine-ştie-cât de solicitat (el, neuronul). El se stresează, se agită, vrea să facă să fie tot bine, vrea să meargă şi la şcoală mai mult, vrea să fie toată ziua în televiziune… dar nu-i prea iese. Nici n-are cum, că dacă pierde pe drumuri în capitala asta mai-mult-decât-europeană peste o treime din timp şi dacă trebuie să fugă de la şcoală la muncă şi de la muncă la şcoală şi apoi mai are o treabă pe undeva şi apoi ar trebui să se întoarcă acolo, şi să facă aia şi să nu uite de aia, şi să ia de ăla… faceţi voi calculele că mie deja îmi dă cu rest; şi chiar dacă am terminat liceul la profil real, mate- info- intensiv engleză, tot nu mă ajută logica să-mi dau seama de ce aşa şi nu altfel. Până la urmă, fiecare e liber să-şi aleagă viaţa. Şi nici măcar nu sunt angajată; nici măcar jumate’ de carte de muncă n-am. Probabil că dacă lucram from nine to five era o treabă; ştiam că am program fix, că dup-aia pot să fac ce vreau, că pot să stau în cap să-mi plouă-n f… (vorba cuiva), că pot să visez la nemurire şi la infinitatea Universului fără să mă trezesc din 5 în 5 minute pe planeta cică Terra…

Că zice-se că positive thoughts attract positive actions/ acts/ people/ alte gânduri… ş.a.d.m. asta sub denumirea generică de „law of attraction” (cine a văzut „The Secret” ştie ce bazaconii scriu aici). Adevărul adevărat e că cam aşa cumva (sîc!) se întâmplă întâmplarea (sîc! iar), meaning that ştiţi şi voi că atungi când te trezeşti bine dispus dimineaţa toată ziua merge strună, iar atungi când ceva neplăcut se întâmplă, să te ţii! Acum e greu să încerci să-ţi controlezi toate gândurile, ai putea să şi înnebuneşti, dar măcar să zâmbeşti mai des poţi să încerci să o faci; sau măcar să nu mai ai gânduri „necurate” la adresele celor din jurul tău, sau chiar la adresa ta. And now that we’ve learnt this lesson, cine vine la grătar in weekend? (şi nu la restaurant sau la taresă, după cum ar zice unii…😛 )

2 comentarii (+add yours?)

  1. Ionut Olteanu
    Apr 09, 2008 @ 22:14:21

    …si eu as vrea sa merg la un gratar in weekend…dar..parca presimt ca tot la o „carciuma” o sa ne intalnim….:)
    Oricum…indiferent unde ne-am intalni….important este ca ne simtim bine cu toti…si ca uitam de suparari….:).

  2. radudumbrava
    Apr 10, 2008 @ 10:35:03

    mergem la gratar in week end?🙂 sau am inteles eu gresit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: