Nu


… mă mai iubi. Am treabă. N-am timp de tine, nu vezi? Cât să te mai târăsc prin lumea mea? You just don’t fit in. De când îmi place mie rock-ul? De când? Doar un pic, nu mult, ştiu doar vreo două piese, atât, da-mi plac.

De când fac tot ce-mi trece prin cap. De când sunt nebună după viaţă. De când mi-am dat seama că doar o dată ai 20 de ani. De cînd am realizat că nu mai scriu eu, ci cealaltă, Andreea, cea pe care am ascuns-o până acum după cratimă…

Andreea are ceva mai mult de 20; i-aş da ceva pe la 24… Doar în gândire, şi nu întotdeauna. Dar se distrează bine, ştie ce e aia să trăieşti frumos, să te bucuri de soare dimineaţa, să te bucuri de ploaie pe înserat, când nu ştii sigur dacă e doar înnorat sau a venit noaptea… Să fii pasionat de stele dar fără să studiezi mai nimic despre ele. Ştie să danseze bine, să se mişte aşa cum nimeni nu a mai văzut-o, să ţi se pară că nu are coloană vertebrală, să nu te poţi abţine să nu o atingi când treci pe lângă ea. Ştie cum e să sufere; profund, adânc; să sufere atât de mult încât să creadă că va rămâne fără suflet, fără inimă, fără nimic; să creadă că lumea ei e mai mult decît avariată, iremediabil, aşa ca o boală incurabilă. Ştie ce înseamnă să fii obsedat de ea, ştie să te stârnească şi spoi să mai pună paie pe foc; şi-apoi brusc, te trezeşti că nu o mai ai. Ştie cum să te facă să crezi, a doua zi dimineaţa, că a fost doar un vis; ştie să-ţi spună „Te iubesc” atunci când vrei să auzi asta; de fapt, ştie să spună ce trebuie la momentul potrivit, ce vrei să auzi, atâta timp cât îşi urmăreşte interesul. Cineva a învăţat-o că totul e o afacere din care trebuie să rămână cu ceva, eventual să câştige tot; cineva ar trebui să ştie că avea dreptate, deşi nu a vrut să creadă că ar fi putut. Apoi ea i-a învăţat cum e să iubească, cum e să se sacrifice, cum să îi schimbe, şi nu în folosul ei; despre asta e vorba… le-a arătat ce trebuie să facă şi au făcut, dar nu cu ea; ar trebui să-i mulţumească, nu oricine ar fi făcut asta; altele ar fi fost prea egoiste… Andreea mă învaţă, iar eu iau lecţii…

8 comentarii (+add yours?)

  1. Ioana Sima
    Mar 15, 2008 @ 13:32:00

    O sa fie o vara perfecta! Sunt mandra ca mi-esti prietena, Alexandra, Andreea, cum te-o chema. Tu esti tu. Esti perfecta in felul tau. Suntem perfecte in felul nostru. Suntem normale, suntem destepte, suntem frumoase, suntem in cautarea a ceva, ceva pe care il vom gasi candva, pana una alta ne avem una pe cealalta si asta conteaza cel mai mult.

  2. krossfire
    Mar 16, 2008 @ 08:48:40

    This calls for a fuzzy hug😛

  3. mazgalica
    Mar 16, 2008 @ 10:54:37

    Nu ştiu de ce, dar rândurile pe care le-ai scris mi-au făcut ziua mai frumoasă. Am să mai intru pe aici când sunt la pământ.

  4. radudumbrava
    Mar 19, 2008 @ 19:19:27

    iti place sa joci diferite roluri vad…interesant, care e rolul tau preferat?🙂

  5. Alexandra Solomon
    Mar 19, 2008 @ 19:21:08

    Nu am unul anume. vorba lu’ tata: „artisto!”😛 ma inventez si reinventez. altfel v-ati plictisi toti de mine…

  6. radudumbrava
    Mar 19, 2008 @ 19:30:06

    Rimbaud era un mare fan al reinventarilor si mie imi place f mult tipul, oare prin analogie as putea spune ca-mi place si de…?🙂

  7. Alexandra Solomon
    Mar 19, 2008 @ 19:38:34

    Andreea?😛 crezi ca o cunosti?

  8. radudumbrava
    Mar 19, 2008 @ 19:44:18

    nu cred ca o cunosc, nu stiu cine e…nu stiu nici tu cine esti… asta e si mai interesant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: