Istoria iubirii (1)


– Haide să ne aşezăm sub un copac, mi-a cerut.

– De ce?

– Pentru că-i mai frumos.

– Poate că tu ar trebui să şezi pe un scaun, şi eu în picioare, aplecat peste tine, aşa cum se fotografiază soţii şi soţiile.

– Stupid.

– De ce-i stupid?

– Pentru că nu suntem căsătoriţi.

– Să ne ţinem de mână!

– Nu se poate.

– De ce?

– Pentru că lumea ar înţelege.

– Ce ar înţelege?

– Legătura noastră.

– Şi ce dac-ar înţelege?

– E mai bine să fie un secret.

– De ce?

– Pentru ca nimeni să nu ne-o poată lua.

(…)

– Dacă aş avea un aparat de fotografiat, îi spusesem, te-aş fotografia în fiecare zi. Şi atunci aş ţine minte cum arătai în fiecare zi din viaţa ta.

– Dar arăt la fel.

– Ba nu. Te schimbi tot timpul. În fiecare zi te schimbi câte puţin. Dacă aş putea, aş înregistra toate schimbările astea.

– Dacă tot ştii atâtea, spune-mi, cum m-am schimbat azi?

– Eşti cu o fracţiune de milimetru mai înaltă, de exemplu. Părul tău e cu o fracţiune de milimetru mai lung. Sânii ţi-au crescut cu o fracţiune de…

– Nu-i adevărat!

– Ba da.

– Ba NU.

– Ba şi ei au crescut.

– Şi ce altceva, porcule!

– Ai devenit puţin mai fericită şi puţin mai tristă.

– Vrei să spui că cele două sentimente se neutralizează unul pe celălalt şi mă lasă exact aşa cum eram şi înainte?

– Ba nu. Faptul că azi eşti mai puţin fericită nu schimbă faptul că eşti şi puţin mai tristă. În fiecare zi eşti ceva mai mult din amândouă, ceea ce înseamnă că acum, în chiar momentul ăsta, eşti mai fericită şi mai tristă decât ai fost vreodată în viaţa ta.

– De unde ştii?

– Gândeşte-te puţin, ai fost vreodată mai fericită decât în clipa asta, când zaci în iarbă?

– Cred că nu. Nu.

– Şi ai fost vreodată mai tristă?

– Nu.

– Ştii, asta nu se întâmplă cu toată lumea. Unii oameni, ca sora ta, de pildă, se mărginesc să fie zi di zi mai fericiţi. Iar alţi omeni, ca Beyla Ash, devin zi de zi mai trişti. Şi alţii, ca tine, devin şi una, şi alta.

– Şi tu cum eşti? Momentul de faţă e cel mai fericit şi cel mai trist din viaţa ta?

– Sigur că da.

– De ce?

– Pentru că nimic nu mă face mai fericit şi nimic nu mă face mai trist decât făptura ta.

(prin paginile 114, 115 şi puţin din 116)

8 comentarii (+add yours?)

  1. dorinspoaller
    Feb 08, 2008 @ 20:51:28

    Finalul e fantastic…

  2. raduborcea
    Feb 08, 2008 @ 21:18:41

    promit sa onorez leapsa cat de curand….

  3. radudumbrava
    Feb 10, 2008 @ 00:28:10

    ce ar trebui sa semnifice acest dialog…?!

  4. Alexandra Solomon
    Feb 10, 2008 @ 10:22:03

    @Radu: exact ceea ce e: adica un pasaj din „Istoria iubirii”… m-am gandit ca pe parcurs ce citesc si ma impresioneaza cate ceva, sa nu tin numai pentru mine. Poate pe parcurs ii mai determin pe cativa sa citeasca… (face parte dintr-un program de culturalizare😛 )

  5. krossfire
    Feb 10, 2008 @ 10:45:15

    Frumos..si totusi ce soft porn ai face pe scenariul asta :))

  6. Alexandra Solomon
    Feb 10, 2008 @ 10:46:45

    @Kross: Ar merge, nu? =))

  7. robotor
    Feb 10, 2008 @ 13:31:41

    barfing*

  8. morcoveaţă
    Feb 10, 2008 @ 15:46:06

    faptura imi suna a friptura
    tristetze imi suna a romanism
    iar ca sa tii minte toate schimbarile nu ai nevoie de aparat de fotografiat… e prea voyeuristic. doar putina atentie in plus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: