Awake


Pe modelul „Lucrurile pe care nu le spui, se pierd…” continui să scriu. Nu de alta, dar e păcat să nu scot la suprafaţă lucruri care altfel s-ar pierde…

După o minunată aventură cu maşina lui Ştefan, am ajuns la film. Am plecat destul de târziu că fetele trebuiau să se machieze, era să se strice discul de frână de la Dacie, am lăsat maşina de izbelişte şi ne-am dus la Plaza cu RATB-ul. Am fost şi jmekeri că nu am pierdut rezervarea, am avut timp să şi mâncăm şi am intrat numai bine la film cu popcorn-ul în braţe.

Ideea e următoarea: că filmul ăsta e de văzut, musai. Nu neapărat datorită talentului regizorului sau a punerii lui în scenă, nu neapărat pentru actorii frumoşi şi nici măcar nu e comedie. Pentru că acţiunea e dură, e de o duritate neobişnuită pentru mine şi pentru că m-a trezit. Da, o să spuneţi că poate sunt o tâmpită că m-a impresionat aşa tare un film. Dar e bazat pe fapte reale. Pe scurt: „ În timpul operaţiei, mai mult de 60.000 de oameni în fiecare an rămân conştienţi în ciuda anesteziei, simţind fiecare incizie, însă fiind paralizaţi şi incapabili să reacţioneze. Acest lucru i se întâmplă lui Clay în timpul unei operaţii deschise pe inimă. Pentru a scăpa de durere, Clay trăieşte o experienţă spirituală în care reuşeşte să descopere intrigi cutremurătoare în legătură cu cei din jurul său. În acelaşi timp, iubita lui, Sam, are şi ea de înfruntat anumite obstacole şi trebuie să ia decizii importante ce pot să-i influenţeze viaţa lui Clay.Pe lângă cele două personaje principale, un rol important în film îl are şi mama pacientului care nu este deloc de acord cu relaţia fiului său, precum şi doctorul ce îl operează, acesta fiind un bun prieten al lui Clay.”

Mi-am dat eu seama după ce am văzut filmul ăsta cât de uşor ar fi dacă s-ar da alţii cu capul de pragul de sus pentru noi. Cât de simplu ar fi dacă ar trece alţii prin evenimente în locul nostru şi apoi ne-ar avertiza dacă e bine sau rău să o facem şi noi. Totuşi, eu m-am hotărât să nu mai fiu aşa pasivă la ceea ce mi se întâmplă şi să-mi asum temerile, să mă lupt cu ele, să fiu conştientă de tot ceea ce se întămplă în jurul meu, să iau fericirea ca atare şi să nu o despic în patru să văd cât e de reală, să ştiu cum să sufăr atunci când trebuie, să-mi iau durerea de mână şi să fim prietene bune, că e doar durere (fizică sau psihică, de oricare ar fi ea). Să nu-mi mai spună nimeni ce şi cum să fac, că niciunul nu e mai înţelept decât propria-mi minte, să stau în afară şi să primesc sfaturi şi spoi să decid care sunt bune şi care nu. Să fac aşa ca şi Clay, să pot să mă desprind pentru puţin timp de mine şi să stau deoparte… să privesc ce mi se întâmplă şi să judec la rece; să-mi dau seama ce vor oamenii de la mine fără să fiu nevoită să-i întreb, să acţionez în consecinţă şi să-mi fie mult mai simplu să mă lupt cu propriii demoni… Of, Doamne, cîte idei am şi cât de puţine cuvinte…

5 comentarii (+add yours?)

  1. dorinspoaller
    Feb 08, 2008 @ 12:49:08

    Am vazut filmul si trebuie sa recunosc ca nu m-a impresionat . Povestea celor care simt totul in operatie o stiu de mai mult timp , din cate stiu a fost si un caz mediatizat la noi , parca si la postul de televiziune cu care colaborezi atat de bine😛 .

  2. Alexandra Solomon
    Feb 08, 2008 @ 13:16:57

    Eu recunosc ca nu stiam povestea si nici macar de cazut mediatizat nu auzisem. Dar na, mie mi-a placut tare filmul, mai ales secventele la care nu ma prea puteam uita…😛 E altceva, spre deosebire de comediile la care mergeam de obicei (desi imi plac si alea, in continuare, foarte mult). Oricum, mai mult m-a atras substratul filmului…

  3. aikisan
    Feb 08, 2008 @ 23:44:23

    Brav ai pornit la drum dar sa nu-ti faci iluzii. Mai ales referitoare la durere, ca o fi ea „doar” durere dar cand te asediaza e altceva. Si de toate astea ce le enumeri tu treci numai cu un singur lucru: credinta (nu neaparat religioasa).

    Eu iti urez multa bafta pe drumul pe care declari ca-l vei urma, primul pas l-ai facut, ramane de vazut daca vei rezista pana la capat. Ia-o ca pe un sfat de la cineva care a vazut cum arata pasul 2.

  4. Alexandra Solomon
    Feb 09, 2008 @ 10:17:52

    Hmmm… nu as spune neaparat ca am luat-o pe un alt drum, ci numai ca m-am mai prins de niste lucruri pe parcurs… Vorba aia: „Tocmai cand credeam ca o scot si eu la capat se gandi cineva sa mute capatul mai incolo…”; si ma bucur, pentru ca asa pot sa ma maturizez mai mult, sa invat mai multe si sa ma bucur mai mult de viata… Cat despre credinta, aia e in sufetul tuturor, pentru ca toata lumea trebuie sa creada in ceva/ cineva… Asa ca fruntea sus si vedem noi ce inseamna pasul 2, daca o fi existand si asa ceva😛

  5. Sky
    Feb 12, 2008 @ 10:27:09

    Eu vreau sa vad filmul asta de cand a aparut, sper sa am timp saptamana asta …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: