„Săru-mâna!” Say what?


Da, aşa m-a salutat o fată în lift. De fapt, asta e tendinţa tuturor: să mă salute ca pe o tanti. Nu ştiu dacă doar din politeţe, dar deja când aud „Sărut mâna, domnişoară!”, sau „Sărut mânuşiţele!” sau „Spune-i mulţumesc lu’ doamna!” (la adresa mea) îmi vine să o iau la sănătoasa. Am numa’ 20 de ani. E adevărat că nu mai sunt ca la 18, dar mare diferenţă nu-i… Probabil că de la distanţă par mai doamnă aşa… că după ce se uită mai bine, toţi îşi schimbă atitudinea, în sensul că nu mai sunt „Sărut mâna”, ci „Bună”… tot aia e, pe acolo…

Anyway, dacă tot am 20 de ani, pot spune că pentru o zi am învăţat multe… Şefa (sau, mă rog, jumătatea şefă) de la serviciu ne-a povestit mie şi Ioanei cam cum stau lucrurile cu viaţa asta. Printre altele, noi toţi am fost minţiţi în stil barbar de către toţi profesorii noştri inculţi (sau de o altfel de cultură, să îi spunem „subcultură”, pentru că nu există incultură, ci doar variaţii ale culturii fiecăruia). Nu că am fi noi mai culţi decât ei, dar să spunem că am învăţat mai multe la vârste mai fragede. Şi anume, toţi ştim că universul ăsta e compus din materie şi energie şi că toţi suntem nişte atomi umblători. Până aici simplu şi corect. Ce nu mai ştim, dar e cât se poate de logic, e că toţi suntem o trinitate: corpul (sau forma fizică a corpului), înăuntrul formei (adică „săculeţii” şi „motoraşele” din noi) şi spiritul (sau noi, aşa cum ne definim şi ne înţelegem ca persoane). Numele noastre nu îi sunt atribuite formei, ci nouă, sufletelor. Noi suntem entităţi, fiecare din noi reprezentând o singură entitate triadică. Orice obiect care ne înconjoară e o entitate; locul în care tu stai acum este o entitate spaţio-temporală; nu putem să ajungem într-un alt spaţiu decât părăsindu-l pe cel în care ne aflăm acum. Şi aici intervine şi „paranormalul”. Toate spaţiile au etaje… de la parter până la ultimul. Nu putem trece de la un etaj la altul decât părăsindu-l pe cel de dinainte, şi luănd „liftul”, asta în cazul în care nu poţi trece prin pereţi; însă, unele persoane o fac şi pe asta, treaba lor cum că la asta nu mă pricep. Vezi tabelul periodic al elementelor lui Mendeleev şi ai să-l înţelegi mai bine acum: la primul nivel e H, la al doilea, e O. La primul nivel e Universul, copmus din bulgării de foc pe care noi îi numim stele. Din când în când, mai trece H şi la al doilea nivel, cel al O, unde suntem noi, cu Terra noastră. Şi atunci, 2 atomi de H (hidrogen) se iau de mână cu un atom de O (oxigen) şi se formează ceea ce numim ploaie… (H2O)

Dar, ceea ce e important e că oamenii sunt construiţi astfel încât ei nu pot trăi singuri; pentru că masa asta de atomi din care suntem alcătuiţi formează legăturile nervoase care se leagă, care ne fac să simţim… cum e când o persoană te ia de mână… nu simţi ceva? nu întreg organismul tău începe să vibreze, să facă un transfer de energie? Dar ce zici de faptul că un cuvânt înseamnă „cu vânt”, „cu suflu”, „cu viu grai” la propriu. Asta este adevărata origine a „cuvântului”, pentru că el este o înşiruire de sunete, pentru că atunci când vorbim dăm o parte din noi, din viaţa noastră, din focul care arde în noi, pentru că dacă vorbeşti 10 minute continuu oboseşti… Pentru că în noi arde un foc, inima, centrul nostru. Omul este împărţit în două zone: cap- brâu (prima) şi de la brâu în jos (a doua zonă). Ei bine, în prima zonă arde focul, acolo se află capul, iar înăuntru sunt emisferele creierului: una din ele conduce şi cealaltă se supune; altfel am înnebuni… În zona capului se alfă gura, „castelul de ape” în care sălăsluieşte „limbul” (şarpe alb, la origini).. de asta nu putem să vorbim când avem gura uscată; e o peşteră… pe acolo scoatem sunetele, iar gura în sine este o entitate pentru că este vie… Prin „viu grai” am spus, nu?

Limba română e cea mai bogată limbă dintre toate; e plină de adevăruri spuse în pilde, sau, mai bine zis, e plină de pilde cât se poate de adevărate… Noi, oamenii, suntem nişte proşti (pardon faţă de cei care nu se simt). Noi nu ştim că „Ai grijă ce spui!”, „Vorbeşte gura fără tine”, „Te-a luat gura pe dinainte”, „Gândeşte bine ce zici” au rădăcini practice. Înainte ca orice lucru de pe lumea asta să fi existat, el a fost gândit. Toate lucrurile pe care le gândim se întâmplă, pentru că şi gândurile noastre sunt energie. Şi ce se întâmplă cu energia în Univers? Se transformă în materie… Ei bine, acum au logică mai multe lucruri?! De asta tastatura la care scriu e tare, pentru că aşa o ştiu eu, pentru că spun că e tare, şi e. De fapt, toate lucrurile sunt lanţuri de atomi, cum spuneam mai devreme. Dacă nu mai credem în ele, sau intervenim asupra legăturilor dintre ei, le distugem…

De asta merită să îţi trăieşti viaţa din plin; pentru că orice greşeală o plătim scump, sau cu moartea, pentru că asta e singura viaţă de care suntem conştienţi şi asupra căreia avem control, pentru că ceasul ticăie şi dacă nu facem nimic, şi dacă muncim, şi dacă încercăm să ne construim o viaţă bună, aşa cum trebuie, ca să ne ducem menirea la bun sfârşit…

Nu ştiu cât de corectă în exprimare am fost, însă toate lucruile astea sunt logice (în opinia mea), iar felul în care dna Monica mi le-a explicat înseamnă mai mult decât cuvintele pe care le-am înşiruit aici… În încheiere, dacă vrei cuvinte, înşirui literele, dacă vrei o poveste, înşirui propoziţiile, dacă vrei o carte, înşirui filele… Aşa suntem si noi, înşiruiţi şi prinşi în legături: cea cu neamul nosrtu, strămoşii şi viitorii fii, şi cea cu societatea şi persoanele din cadrul ei. De asta nu putem trăi singuri- pentru că nu putem!

7 comentarii (+add yours?)

  1. Ioana Sima
    Ian 17, 2008 @ 17:38:53

    Tu ti-ai luat notite?😀 Ai uitat sa zici la sfarsit: „am incheiat citatul”😀

  2. andrei
    Ian 18, 2008 @ 05:42:03

    Acum doi ani am avut un accident „semimortal”,atunci mi-am dat seama ca viata trebuie traita si simtita in aceelasi timp,ca avem tendinta sa pierdem timpul, ca nu eram la rind sa … , ca mai avem zile..,ca mai aveam multe lucruri de dus la bun sfirsit, ca cite si mai cite…Atunci mi-a disparut si frica de moarte si intr-un fel m-am trezit la realitate(cam ce descrii tu in prima parte).
    Si legat de ultimele tale propozitii…poate incerci sa ma intelegi si pe mine!

  3. yo
    Ian 18, 2008 @ 13:26:43

    inegalabila,inepuizabila si mereu surprinzatoarea Moooooooooooniiiiiiiiiiiiiiiiiiicaaaaaaaaaaaaaaaa Lenooooooooooooooooooooooos

  4. krossfire
    Ian 20, 2008 @ 12:13:13

    O sa o ignor pe sefa voastra care a citit cam multe lecturi Reiki si Tae-Bo si o sa revin la partea importanta : Mie de trei ani mi se zice buna-ziua…si din partea unor pustani. Cred ca e din cauza gapului dintre generatii😀

  5. Incultul
    Apr 17, 2008 @ 06:54:34

    Nu stiu cum te cheama, am sa-ti spun „Anyway” pentru ca am vazut ca-ti place sa amesteci limbile.
    Nu imi permite timpul sa intru in discutii cu tine despre subiectul pe care l-ai atacat. Singurul lucru cert pe care pot sa ti-l spun este sa te feresti de compania Domanei Monica – sefa ta. Se pare ca a lipsit mult mai mult de la scoala decat ai lipsit tu si de acolo si concluzia cu minciunile.
    Nu zic ca exemplele oferite de sociatate in momentul de fata sunt demne de urmat. Dar cauta mai mult si vei vedea ca de fapt la varsta ta iti lipseste un prieten (nu prietena). Evita speculatiile psedostiintifice care intra in categoria MACULATURII si nu confunda FILOZOFIA cu viata de zi cu zi.
    Iti doresc sa depasesti repede faza in care te afli.

    Unul din „profesorii inculti” care incearca sa va invete cate ceva.

  6. Ioana Sima
    Apr 17, 2008 @ 19:53:50

    Ok, nu a zis nimeni ca detine adevarul absolut. Era doar o ipoteza…

  7. Alexandra Solomon
    Apr 17, 2008 @ 19:54:12

    Incultule, cam tot ce spuneam eu acolo era un citat, chiar daca lipseau ghilimelele. Vad ca nu ai timp sa intri in discutii; de fapt, nu ai timp nici sa citesti. Nu ai de unde sa stii ce imi lipseste mie sau nu (decat daca ma cunosti, asa ca nu prea cred). Tu de fapt nu poti sa-mi spui mie niciun lucru cert pentru ca nu ma cunosti. Putin imi pasa ca esti profesor. Am lipsit de la scoala exact atat de mult precum crezi tu ca ai citit blogul meu. (Vezi ca ai ramas in urma cu evenimentele.) Daca erai profesor verificai textul inainte sa il publici si corectai greselile. Nu confund filosofia cu nimic, pentru ca nu-mi place si nici nu ma va pasiona vreodata. Daca te uitai putin mai bine la mine in blog vedeai si cum ma cheama. Ah, si mai exista undeva pe lumea asta si ironie, sarcasm, actorie… (ca sa mai copiez pe cineva; n-aveti decat sa ma acuzati de plagiat!)
    So wtf?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: