Prea multă emotivitate pentru ticăloasa din mine


Abia am aşteptat să scriu postul ăsta, iar acum nu ştiu de ce vreau să o mai fac… Poate pentru că astfel îmi demonstrez că mai există bunătate undeva, pe lumea asta… (oare unde?!)

Anyway, ieri am „oferit” amărâţilor de la metrou şi de pe stradă mai bine de 6-7 lei în total, iar azi nu am depăşit 2-3 lei; în total, aprox. 10 lei (în două zile?!)

Ieri: 1 leu amărâtului orb de vreo 70 de ani care stătea la metrou la Victoriei aseară pe la 22:00, 1 leu femeii de la intrarea în supermarketul de la mine de pe stradă, care stă lângă un Moş Crăciun în mărime naturală, 2 lei unei tanti la intrare în Unirea, 1 leu unei tanti la ieşirea din Unirea, 1 leu regizorului din pasaj de la Universitate, 1 leu unei tanti care stătea cu 6 scări mai jos (şi or mai fi, da’ nu-i mai ştiu…); azi: 1 leu aici, 1 leu dincolo, şi am avut răbdarea necesară să văd ce scrie pe plăcuţa de la gâtul copilului de la Victoriei, cel de care am mai zis odată- e bolnav de scolioză spastică; şi e atât de drăguţ, şi e atât de nevinovat şi mi-e atât de milă de el…. Şi tanti aceea de la „ieşire” din Unirea, mi-a spus, atunci când m-am oprit să cotrobăi prin geantă după portofel, să-i dau acel leu, „Vai, domnişoară, iertaţi-mă, nu am vrut să vă supăr, să vă deranjez!” Cum să spună aşa ceva? Cum să-şi închipuie că dacă vreau să-i dau un ban mă supăr? Cum să mai aibă modestia asta acută, că după ce că stă în frig şi curent o bătrâneţe întreagă să cerşească un colţ de pâne mai poate să-şi ceară scuze că ne deranjează pe noi, trecătorii, când nici măcar nu cere nimic…? Stă doar aşa pierdută, cu privirea aceea senilă şi tristă şi nici măcar nu mai întinde mâna… poate că nici nu mai poate să o ţină întinsă din cauza efectelor bătrâneţii… Nu, eu nu mai pot! Nu mai pot să-i aud, să-i văd, să trec zilnic pe lângă ei şi nu mai pot să-mi adun lacrimile de fiecare dată când fac lucrurile astea…

Nu ştiu ce înseamnă să fii un om cu adevărat bun, dar ştiu cum te simţi când îi ajuţi pe alţii, ştiu cum e când nu ţi totul numai pentru tine şi ştiu cum e să nu te ajute nimeni…. Aşa că ajut, susţin şi apăr tot ceea ce reprezintă valoare, principiu şi umanitate!

Iar ca să fie atinsă până şi ultima coardă sensibilă a ticăloasei din mine, am ascultat azi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste de până acum (foarte simplă, de altfel):

Before we turn out the lights and close our eyes
I’ll tell you a secret I’ve held all my life
Its you that I live for, and for you I die
So I’ll lay here with you ‘til the final goodbye… (Rihanna- Final Goodbye)

Şi acum a început să ningă aşa ca în poveşti în Capitală…

11 comentarii (+add yours?)

  1. mariuca
    Dec 13, 2007 @ 19:36:58

    Draga Alexandra, ma bucur mult sa vad ca dincolo de studenta ambitioasa care vrea sa termine o facultate de jurnalism si sa isi construiasca o cariera in televiziune pot cunoaste o persoana atat de sensibila. Ma bucur sincer sa am asemenea studenti si sper ca seminarul nostru de etica va fi un bun prilej de a medita mai mult asupra pornirilor tale morale: ii dau bani cersetorului pentru ca respect regula morala sau pentru ca mi-e mila de el? Sper ca pana la aceasta ora ai invatat deja ca unul precum Kant ne-ar spune ca trebuie sa dam bani cersetorilor din respect pentru legea morala si nu doar de mila🙂 Dar oare, daca n-ar fi existat mila si compasiunea ar mai fi existat regula morala care ne spune sa fim generosi cu cei aflati in nevoie? Fireste intrebarea s-ar putea pune si invers: daca parintii nu te-ar fi educat in spiritul ajutorarii apoapelui ar mai fi avut „ticaloasa din tine” aceste inclinatii generoase? Cu alte cuvinte, daca n-ar fi existat regula morala care sa guverneze comportamentul parintiilor tai, de unde ai fi invatat tu ca e bine sa fim generosi? Pot aparea aceste sentimente de compasiune spontan, fara o educatie prealabila? Ei, dar destul cu dadacitul. Ca tot imi dai sansa, o sa iti vorbesc si din alti papuci decat cei de profesoara: eu cred ca acestea sunt momentele in care putem face saltul de la o emotie la un gand: adica ne putem intreba: de ce naiba imi e mie mila de oamenii astia? As vrea ca tuturor sa le fie mila, dar pot eu oare pretinde ca toti sa aiba un anumit sentiment? Sau pot doar sa le pretind sa respecte o regula indiferent de sentimente? Dar atunci cineva care da bani cersetorului dispretuindu-l e moral?
    In fine, dupa cum vezi la mine ganditul si analiza nu e doar un reflex didactic🙂 Sper ca gandurile astea sa te ajute sa faci putina ordine intre imaginea de tanara jurnalista in ascensiune si imaginea de tanasa sensibila si generoasa. Din pacate, in special in profesia ta, emotivitatea de tipul asta tinde sa fie cel mult o poza prin care sa stoarcem lacrimi „femeilor proaste” din publicul tinta…

  2. dorinspoaller
    Dec 14, 2007 @ 23:19:27

    Intr-un fel , din ce mai citesc pe blogul tau , incep sa te vad un Ciutacu feminin . Nu ma intreba de ce fiindca e prea dificil sa iti explic . In alta ordine de idei , esti mult prea sufletista . Daca am trai in SUA sau Canada , sau in orice tara in care nivelul de trai este mult superior celui de la noi , poate ca ar merita . Dar tinand cont de societatea in care ne traim zilele , consider ca te imbeti cu apa . E onorabil sa acorzi orice ajutor unei persoane nevoiase , insa trebuie sa calculezi riscurile inainte . Si observ ca te deprima astfel de momente , asa ca nu stiu sincer ce anume castigi de pe urma acestor mici donatii . Dar , nah , poate sunt eu prea ticalos si tu prea emotiva🙂 .

  3. Alexandra Solomon
    Dec 15, 2007 @ 18:38:40

    sunt doar miloasa, uneori… imi cer scuze pentru asta, daca asa trebuie. imi pare rau sa vad oameni care sufera fara sa merite… poate ca unii o merita, poate ca altora asa le e sortit, insa nu pot sa nu-i compatimesc si nu pot sa nu fac nimic, atunci cand stiu ca pot sa o fac…macar putin, atunci cand dau 1 leu si sper ca isi cumpara o paine din banii mei… in rest, „ticaloasa” pana la infinit =))

  4. krossfire
    Dec 16, 2007 @ 09:57:19

    Eu merg dupa doua reguli cand si daca dau ceva cersetorilor :

    1.Mana care nu spune o poveste nu primeste nimic (Filantropica). ”Mi-e foame” si ”Am cinci copii acasa” nu sunt o poveste, ci o telenovela penibila unde intrebarea este ”De ce nu muncesti ? / De ce i-ai facut ?”.

    2.Oamenii capabili de munca nu primesc nimic.

  5. andrei
    Dec 21, 2007 @ 09:05:49

    Eu ma o alta regula, totul sau nimic, adaptata.
    Acum vreo trei zile m-au abordat doi copilasi 5-6 ani fiecare. „Nenea! ne dai si noua un leu?” Am intrebat: pentru ce va trebuie? (chiar daca era evident) Raspuns : Puntru mancare! Am incercat sa ma joc un pic si i-am intrebet din nou, cine vrea bani si cine vrea mancare.(tocmai luasem citeva triunghiuri cu branza(,erau calde) pentru ca eram rupt de foame.Ma dureau genunchii de foame cum imi place sa spun. Raspuns: unul zice mincare, celalalt bani. Le-am dat cum au ales fiecare. Cel cu banii se uita cum infuleca celalalt si inghitea in sec.Mi-a fost mila. Atunci le-am dat din nou, dar invers.In final au primit amindoi si bani si mincarea mea.Am avut o satisfactie deosebita. Nu stiu de ce. Sau poate stiu.
    Morala: ori le dai, ori nu. Decit sa-i amagesti,mai bine te faci ca nu-i vezi. Gresit?

  6. andrei
    Dec 21, 2007 @ 09:17:40

    Bunatatea nu inseamna a darui, bunatatea inseamna a intelege acel ceva, de care are nevoie acel cineva, pentru a-i oferi senzatia de mai bine(o clipa efemera…)
    Si cum spuneam mai sus, daca tot o faci fa-o cum trebuie!

  7. Alexandra Solomon
    Dec 22, 2007 @ 12:58:47

    @Andrei: ai si tu dreptatea ta, dar, vorba aia, cine sa ti-o dea?😛 Daca poti sa ajuti pe cineva care chiar are nevoie de ajutor, o faci, daca nu poti, mai bine te faci ca nu ii vezi, vorba ta. Sau, te poti ruga pentru ei sa aiba o viata mai usoara, ca mai buna nu cred ca se poate spune…

  8. andrei
    Dec 23, 2007 @ 08:04:40

    Dreptatea va fi intotdeauna, undeva la mijloc. Cine sa mi-o dea? Poate tu?
    Cind te rogi, este bine sa te rogi pentru tine. Poate avea efect. Cind te rogi pentru altcineva, efectul e zero. Poti s-o faci, eventual pentru psihicul tau.

  9. littlereddevil
    Dec 24, 2007 @ 09:38:03

    De obicei nu dau bani la cersetori, DAR… sa auzi deodata pe strada cum o batrana striga disperata (fiind nevoita sa lase deoparte rusine sau orgoliu) „Mi-e foame!” O singura data am auzit-o spunand, dar a fost atat de rasunator si cutremurator…. mare pacat ca unii dintre noi ajung asa.

  10. littlereddevil
    Dec 24, 2007 @ 10:02:39

    Out of topic! Titlul este foarte de efect… oricum mi-a placut ce am gasit aici si esti si sexy… deci ai un vot de la mine pt concurs. Craciun fericit!

  11. Alexandra Solomon
    Dec 24, 2007 @ 20:46:37

    @littlereddevil: Mersi frumos! Sarbatori fericite si tie!😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: