Coji de portocale


Deja mi-am intrat in rolul de Craciunitza… (pentru ca rolul asta l-am jucat eu azi, intr-o inregistrare a emisiunii din data de 24 decembrie)… Probabil ca printre atributiile Craciunitzelor se afla si racitul, ca tare m-am mai imbolnavit eu tocmai acum. Nu am timp sa fiu bolnava! Am timp sa merg la munca, la scoala, sa scriu pe blog, sa ma mut, sa-mi amintesc amintiri (sic!), sa merg acasa sa sarbatoresc orice si pe oricine si am timp sa vina ziua mea. Nu stiu de ce astept eu atata asta, ca doar nu-i nimic special, doar schimb prefixul in 2; mare branza! Cred ca vreau doar sa primesc mesaje de „La multi ani”, sa ma pupe toata lumea si sa ma simt flatata, pentru ca, normal, in ziua aia doar eu o sa fiu miezu’… nu?😛

Si apoi, daca tot am racit, mi-am amintit ce bune sunt portocalele, ca parca demult nu am mai mancat…🙂 Stateam eu anul trecut pe vremea asta cocotzata in varful patului si mancam numai portocale… Mie daca imi dai portocale si ciocolata supravietuiesc; nici nu-mi trebuie altceva; apai daca imi dai ciocolata cu aroma de portocala esti febletea mea… La fel, daca gasesti si ciocolata cu aroma de portocala in ambalaj gri cu mov, esti si mai si…🙂 Nu stam la discutii: tot ce-i mov si gri imi place! Si tot ce-i cu ciocolata si cu portocale… Hmmmm… nu mai zic de mirosul cojilor de portocale…

Trecand peste subiectul culinaro-coloristic, poposesc la categoria fantezii (sau dorinte)… Pai aici stam bine: visez sa am un CraciunFericit, cu toate ca am emisiune in direct in data de 25… as vrea sa fiu cu cel/i drag/i (insa aici nu depinde numai de mine😉 ), as vrea sa nu fie niciun atentat la Mall si nici altundeva (nicaieri in lumea asta) si as mai vrea sa am un brad frumos impodobit acasa la mine, asa cum am avut in fiecare an si zapada la munte sa ma dau cu sania… Pana aici nu cer mult, nu? Si apoi as vrea (desi suna ca un discurs demn de o concurenta la Miss) ca oamenii sa nu mai fie atat de rai, sa nu mai fim atat de lacomi si nervosi, atat de nerabdatori si de neintelegatori, atat de ursuzi si stresati… Suntem oameni, iar diferenta dintre noi si animale este ratiunea… asa ca haideti sa o folosim, ce ziceti? Sa nu ne mai lasam condusi de instincte animalice, sa nu mai cadem in plasa placerilor de scurta durata, sa ne gandim la oamenii din jurul nostru ca la niste scopuri, nu ca la niste mijloace si haideti sa gasim impreuna sensul fericirii… Stiu ca pare imposibil (de asta am si incadrat-o la categoria „fantezii”) dar, stiti voi- „unde-s doi, puterea creste”😀 Iar, in plus, pana la Craciun poate-i scriem cu totii Moshului scrisori cu ce ne dorim si punem de o dorinta comuna : sa fim mai buni si mai fericiti!

3 comentarii (+add yours?)

  1. nu conteaza
    Noi 21, 2007 @ 21:34:42

    Oare sa se vada o schimbare in modul tau de a gandii, de a percepe oamenii si lucurile ce ti se intampla? E oarecum prima evidenta de pana acum, pacat ca e doar partiala si probabil de scurta durata. Ramane de vazut.

  2. Alexandra Solomon
    Noi 21, 2007 @ 21:49:02

    @nu conteaza: tu chiar crezi ce zici? a gandi se scrie cu un „i”, unu la mana, si doi, nu critica ceva ce nu conteaza (evident, pentru tine)… nici parerea ta pentru mine, deci back off! Just 4 the record: intotdeauna am gandit asa, pacat ca tu vi de pe alta planeta…

  3. adina
    Noi 22, 2007 @ 12:55:46

    lasă-l, alexandra, nu vezi că nici n-are tupeu să se semneze?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: