You are currently browsing the category archive for the 'Somethin'' category.
Nu suntem mai putin oameni daca ne lasam guvernati de propriile noastre coloane vertebrale. Am constatat ( nu acum, ci mai demult) ca fiecare principiu pe care ne bazam isi are originea intr-o forma sau alta de existenta, experienta sau traire ( de orice natura ar fi ea).
In baza principiilor pe care le inradacinam in noi, actionam (sau nu) in anumite circumstante. Nu zic ca n-ar fi normal sa facem asta, dar de cele mai multe ori avem impresia ca ceea ce credem noi e general sau perfect valabil si pentru ceilalti de langa noi. Totusi, valorile morale, cele care sunt fondul (re)producerii coloanei noastre vertebrale, nu sunt la latitudinea noastra. Nu degeaba au trait Aristotel, Kant si altii. Am incercat de fiecare data cand am scris sa emit niste judecati de valoare, numai ca sa incerc sa ajut. Sa ajut, conform principiilor mele, sa sfatuiesc, sa incerc macar sa dau sfaturi, pentru ca cei care citesc sa nu ajunga sa repete experientele mele si ale celor care se mai afla pe aici, ci sa si le insuseasca, asa cum ii lasa pe ei constiinta, si sa invete cumva din ele.
De cele mai multe ori am fost bine inteleasa si mi s-a dat dreptate. Alteori am fost luata drept o gluma sau in joaca. Cateodata mi se spunea ca ma deschid prea mult si ca multi au impresia ca ma cunosc. Ei bine, nu stiu cat de mult se observa sau nu, dar ceea ce e aici nu e doar traire transpusa “pe hartie” si, mai presus de orice, nu sunt doar trairile mele, ci sunt trairile tuturor celor care isi deschid inima in fata mea, ale celor care imi povestesc patanii, ale celor care vin la mine in cautarea unei vorbe bune sau a unui sfat. Cel mai mult conteaza sa intelegem ca asta nu e un subiect tabu. Restul nu conteaza. Sau e tacere. Restul nu ramane, nici nu va fi scris. 
Principiile sunt cele care imi guverneaza existenta atunci cand iau decizii, atunci cand sunt nevoita sa calc pe cadavre, atunci cand nu-mi mai pasa de altceva decat de mine ( si, evident, de cei care sunt interesati de mine). Fiecare principiu are un nume dar niciodata reguli. Acum traiesc conform principiului Cand sunt buna, sunt foarte buna. Cand sunt rea, sunt si mai buna. Acum, fiecare intelege ce vrea, nu de alta, dar principiile, ca si gusturile, nu se discuta.
In principiu, incerc ca ce scriu aici sa ramana aici, pentru ca rufele nu se spala in public. Rufele, ca si principiile, sunt cele care tin de intimitate si ramane la latitudinea fiecarui cititor sa si le asume asa cum vrea. In continuare voi proceda ca si pana acum, fara sa dau din casa. Acasa la mine va fi liniste si pace, caci n-are rost sa te pui cu prostu’, ca are mintea odihnita. Principiul asta e imprumutat, dar cred ca am dreptul asta. Fiecare poate sa imprumute din principiile mele, nu de alta, dar sunt convinsa ca nu va avea acelasi concept de interpretare sau acelasi rezultat. I’m not a teacher, yet you’re still an apprentice.
In principiile omului, ca si in gusturi, nu te poti… stii tu ce, ca nu-i frumos.
Mi-am adus aminte de Pasarea Colibri din cauza unei melodii dintr-o reclama, si, in cautarea mea pe internet a melodiei respective, am regasit o poezie recitata de Florian Pittis. Frumos poezie! 
In memoriam…
Si am gasit si melodia 
Peste rabdari!
se aude prost, se si vede cam prost, dar e din ‘97… intelegem
Bucureştiul, sufocat de pasaje
Totul începe în cadrul proiectului privind “Modernizare Piaţa Eroii Revoluţiei şi Pasaj pietonal subteran”, proiect ce vizează reconfigurarea şi modernizarea zonei amintite, concomitent cu amplasarea unei staţii de tramvai şi a peroanelor aferente în zona centrală a pieţei. Pasajul va subtraversa piaţa şi va lega cele două trotuare şi căile de acces ale noilor staţii de tramvai. Prin implementarea proiectului se va realiza un impotant punct internodal de transport. Călătorii care vor utiliza mijloacele de transport în comun vor avea acces la staţia de metrou „Piaţa Eroii Revoluţiei” şi la peroanele staţiei de tramvai printr-un tunel pietonal subteran; accesul va fi facilitat prin scări rulante şi ascensoare. Planul de lucrare a reînceput pe 8 ianuarie, iar autorităţile au precizat că pasajul pietonal va fi dat în folosinţă cel târziu la sfârşitul lunii aprilie 2008.
Cum se sapă?
De ceva vreme încoace, locuitorii din zona Pieţei Eroii Revoluţiei se plâng de un miros leşiu persistent, degajat din pasajul în construcţie. Asta i-a făcut să se întrebe dacă nu cumva săpăturile din zonă nu se întind mai mult decât ar trebui.
Se pare că nu doar mirosul cadaveric este deranjant, ci şi mizeria şi noroaiele din zonă i-au adus la disperare pe locuitori. Geamurile apartamentelor din zonă stau în cea mai mare parte a timpului închise, iar trecătorii se feresc de miros cum pot mai bine.
În timpul zilei, în ciuda frigului şi a vremii deloc favorabile, zona este înţesată de muncitori, întrucât aceştia se ocupă de diverse lucrări în cadrul proiectului modernizării; în plus, circulaţia este afectată de aparatura, echipamentele şi maşinăriile care tronesc în drum. Pietonii sunt nevoiţi să ocolească toate acestea şi să se întrebe în continuare când vor fi, într-adevăr, gata lucrările. 
Piaţa Eroii Revoluţiei este principalul culoar de trafic pentru ieşirea din Bucureşti spre Giurgiu. Restricţionarea circulaţiei în această zonă izolează o parte dintre locuitorii zonei de sud a Capitalei. Totodată, de pe 15 ianuarie şi până pe 5 februarie va fi închisă pe ambele sensuri şi Şoseaua Giurgiului. Aici vor avea loc lucrări de modernizare a carosabilului şi de înlocuire a unei conducte de gaze.
Se zvonea că săpăturile se întind până sub cimitir. Să fie oare adevărat? Dan Sevaste, directorul firmei SOPMET spune un „Nu” categoric, însă muncitorii se contrazic între ei. Se sapă şi pe sub cimitir? „Nuuu, mergeţi pe partea cealaltă cu metroul, acolo se sapă de la metrou la cimitir…” spune unul dintre muncitori; altul e convins că „Da, până în capăt încolo…”, după care se contrazice, cum că „a început pe partea asta şi iese pe cealaltă, dar nu iese pe cimitir”. Totuşi, un paznic de la cimitir susţine că „nu are a face cu cimitirul”, în timp ce un coleg de breaslă nu ştie, nu a auzit nimic, dar ne-a recomandat să revenim „luni, de la 8 la 13”, să vorbim cu cineva.
Totuşi, directorul Sopmet a spus să nu ne luăm după „basme” şi că e imposibil să se sape şi pe sub cimitir. În virtutea acestei idei a arătat şi explicat planurile, că doar el este „cel care a făcut Grozăveştiul şi Titanul”. Argmentând că terenul este compus dintr-o argilă foarte bună, el explică de ce proiectul nu necesită o sprijinire foarte puternică, în dulapi, şi de ce au făcut acea „confecţie metalică ce descarcă tot pe coloane, un fel de pod provizoriu” sub care ei lucrează. Conform planului, totul este perfect pus la punct si aprobat de către Primăria Generală a Capitalei.
Dan Sevaste are o bogată experienţă în domeniu, după cum declară. „Ăsta este un plan pentru coloane, adică structura, între care se face sprijinire cu dulapi. Aici sunt barele.” Intră puţin în detalii tehinice, dar demonstrează că totul e ca la carte: „Ăsta e un plan care ne spune cum facem radiere, aferente ăstuia sunt secţiunile astea toate pe care le regăsesc în planşele de detalii. Am cuvele de la instalator, cuvele de la lift.”
Totuşi, oamenii se plâng. O vânzătoare de la un magazin susţine că sunt zile şi zile, că nu miroase întotdeauna, dar că mirosul e deranjant, iar alta explică scurt că ea nu ştie nimic. Până acum nimeni nu a depus vreo plângere în acest sens, iar autorităţile ridică din umeri.
A fost odată
Cimitirul Bellu este unul dintre cele mai mari şi mai faimoase din România. El se întinde pe un teren donat administraţiei în 1853 de către baronul Barbu Bellu şi a fost deschis în 1858.
Linişte, aici se odihnesc poeţii!
Printre personalităţile îngropate aici se numără: George Bacovia, Ion Barbu, Anda Călugăreanu, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu, Henri Coandă, George Coşbuc, Aristide Demetriade, Mihai Eminescu, Spiru Haret, Ion Minulescu, Alexandru Odobescu, Amza Pellea şi mulţi alţii. Aici se găsesc monumente funerare de o frumuseţe aparte, sculpturi rare, adesea din marmură scumpă, care înnobilează aleile. În 1852 o comisie a Sfatului Orăşenesc discuta crearea unor cimitire în afara Bucureştiului. Unul dintre acestea era situat pe uliţa Şerban-Vodă şi este Bellu de astăzi. Arhitectul Alexandru Oraşcu întocmeşte planurile pentru ridicarea capelei pe locul unde fusese cândva biserica lui Bellu cel Bătrân (1799-1853). În cimitir se află cele mai importante lucrări funerare ale marelui arhitect Ion Mincu, iar o plimbare printre mormintele vechi e ca o lecţie de istorie în aer liber.
Asta este tot tema pt facultate. A nu se lua in calcul in alta forma 
Concursul Eurovision de anul acesta a lasat de dorit; cel putin asa am inteles din raspunsurile intervievatilor nostri…
Redactorul Max, Radu Borcea, se intreaba: ”Soldurile stralucesc?”
Primul dintre respondenti este redactor la revista Max Romania si are de-abia 21 de ani. Totusi, parerile lui sunt obiective si sincere. 
Radu Borcea: In ultimii ani nu m-am mai prea uitat la Eurovision. M-am saturat sa vad oameni cum se cearta si se acuza de tot felul de mizerii. Am ascultat in schimb cateva piese…
Alexandra Solomon: Ce impresie ti-a lasat concursul Eurovision de anul acesta?
A.S. : Cine ti-ai fi dorit sa castige selectia nationala?
R.B.: Zero…Dalma…Blaxy Girls…Zero aveau piesa buna, Dalma are vocea, iar Blaxy prezenta scenica…sunt o mana de pustoaice care canta foarte bine..
A.S.: Crezi ca piesa Balkan Girls e una potrivita pentru participarea la concursul international Eurovision? Crezi ca am avea vreo sansa sa castigam macar locul 3 anul acesta?
R.B.: Piesa Elenei nu ma incanta, nu ma misca. Ritmul e ok, dar global, nu o vad ca pe o victorie. Cred ca iarasi ne intoarcem in tara cu coada intre picioare, desi Elenei i-ar sta bine in fustita aia scurta cocotata sus pe podium.
A.S. : Nu stiu daca ti-ai pus problema, dar, traducand versurile piesei Balkan Girls, crezi ca sunt inspirate?
R.B. : Recunosc, versurile sunt mai mult decat ciudate. Parca sunt si niste solduri care stralucesc pe acolo. Soldurile stralucesc? Sunt o groaza de piese in lume pe care daca le-ai traduce din limba in care au fost scrise te-ai ingrozi. Iti plac in engleza si le asculti, dar in romana nu sti cum sa opresti CD-ul mai repede. Este cazul lui Britney cu Womanizer…ia tradu!
A.S.: Daca ai face parte din juriu in finala internationala, cum ai nota piesa care ne reprezinta tara? ( luand in considerare si celelalte piese pe care le-ai auzit, concurentele celorlalte tari participante)
R.B.: Nu m-am interesat de soarta celorlalti si deci nu as putea califica piesa noastra. Important e sa fie apreciata de publicul celorlalte tari europene.
Iulia Avram, studenta la psihologie: “Cu Franta nu ne punem !” Psihologic vorbind, am lua doi
Cea de-a doua intervievata este o buna prietena, studenta la psihologie in ultimul an. Cum stau lucurile cu Eurovisionul de anul acesta din punctul de vedere al unui psiholog in devenire, observam in coninuare…
Alexandra Solomon : Ce impresie ti-a lasat concursul Eurovision de anul acesta?
Iulia Avram : Mi s-a parut ca a fost ok, dar m-a impresionat mai mult cel de anul trecut. Nici nu m-a prea interesat de fapt sa urmaresc spectacolul.
A.S. : Cine ti-ai fi dorit sa castige selectia nationala?
I. A. : Mi-ar fi placut sa castige Zero. Mie mi-a placut tare piesa lor.
A.S. :Crezi ca piesa Balkan Girls e una potrivita pentru participarea la concursul international Eurovision? Crezi ca am avea vreo sansa sa castigam macar locul 3 anul acesta?
I. A. : Nu cred, nu m-a impresionat chiar asa, sincer, nu mi-a prea placut. Nici altii nu pot sa spun ca ar fi fost mai buni, dar nici Elena Gheorghe nu era de finala internationala.
A. S. : Nu stiu daca ti-ai pus problema, dar, traducand versurile piesei Balkan Girls, crezi ca sunt inspirate?
I. A. : Aaaa. Nu mi-am pus problema, si oricum n-am inteles mare lucru din melodie. Cum nu mi-a prea placut, nici nu am fost prea atenta.
A. S. : Daca ai face parte din juriu in finala internationala, cum ai nota piesa care ne reprezinta tara? ( luand in considerare si celelalte piese pe care le-ai auzit, concurentele celorlalte tari participante)
I. A. : Doi ii dau; in comparative cu Franta… si asta ca sa nu fiu rea ca sa spun ca nu cred ca avem sanse de castig. Daca as fi fost baiat, i-as fi dat mai mult, pentru prestatia artistica, dar asa ….
Asadar, in urma aplicarii unor intrebari similare, am primit raspunsuri aproximativ la fel. De ce? Pentru ca inca ne intrebam daca Eurovision este un concurs muzical sau nu…
NOTA! Acest articol este tema pentru facultate. In mod normal nu le expun, insa tebuia sa se afle pe blog. Puteti sa nu-l luati in considerare ca fiind relevant pentru personalitatea mea )
Am preluat de pe blogul lui Andy un lucru dragut, si m-am gandit sa-l adaptez si sa-l dau mai departe cui vrea, caci demult n-am mai primit si dat o leapsa…
SUNT: obosita si dezamagita, dar plina de speranta
AS VREA: sa fi fost mai proasta (“daca eram un pic mai prost, eram fericit”)
PASTREZ: amintirile in Cutia Pandorei
MI-AS FI DORIT: sa fii ramas la 18 ani
NU IMI PLACE: sa fiu luata de proasta
MA TEM: de singuratate, mai ceva ca iepurii
AUD: intunericul mai puternic decat lumina
IMI PARE RAU: ca nu regret niciodata nimic
IMI PLACE: dragostea
NU SUNT: curva
DANSEZ: nu dansez, asta e mersul meu
NICIODATA: sa nu spui niciodata
PAR: ingamfata
PLANG: cand sunt trista
NU SUNT INTOTDEAUNA: atat de vesela precum ma stiti toti
NU IMI PLACE DE MINE: cand fac pe proasta numai ca sa nu-i jignesc pe altii
SUNT CONFUZ: asta e starea mea generala
AM NEVOIE: de carnet si masina
AR TREBUI: sa fac exact ce vreau, cand vreau.
Sper ca toti ati petrecut frumos de Revelion si ca v-ati distrat in noaptea dintre ani. Eu una m-am simtit tare bine in compania celor cativa prieteni buni ( din pacate, nu am fost impreuna cu toti prietenii mei, dar speram ca poate la anul sa ne reunim). Mai postez una- doua poze ca dup-aia se gaseste careva sa zica ca mi-am facut cont de Servus Cinci pe blog. Dar na, eu va arat, nu dau cu parul. Nu de alta, dar comentariile pot fi si sterse 
Dragos, Ioana, eu, Radu
Dragos, Cristina, eu, Radu
Radu, Ioana, Dragos
Ioana, Mada, Cristina
Gasca in aer liber, inainte de 12 fix )
La multi ani! Sa aveti un an asa cum il doriti si asa cum il visati! Sa fiti fericiti si sa va bucurati de tot! Sa fiti asa cum vreti voi sa fiti!
comentarii recente