Diamonds are forever

Nu m-am aruncat de la balcon, asa cum as fi vrut, pentru ca, pe langa faptul ca nu am cum, mi-am adunat tot curajul ca sa-ti scriu tie asta; si pana si curajul meu e limitat, deci doza asta am salvat-o prin “nearuncarea” mea pe geam.

Sper ca intelegi de ce-ti scriu asta, caci, daca nu, va trebui sa citesti pana la sfarsit, ca sa nu ai parte de surprize mai incolo.

Dragul meu, stii ca intotdeauna ai fost exact ceea ce am cautat, caci daca nu ar fi fost asa nici nu ne-am mai fi intalnit. Se spune ca ne intalnim din intamplare, dar devenim prieteni la alegere. Mai pe inteles, noi am ales sa fim sau nu impreuna, si nu altii in locul nostru. Intelegi ca pentru mine nimic nu este intamplator, si ca, desi este greu de inchipuit in momentul asta, cu siguranta a existat un motiv bine intemeiat pentru care nu esti langa mine acum. Mi se rupe inima cand iti spun ca nu te mai vreau, dar sa stii de la mine ( in cazul in care nu stiai pana acum) ca avem modalitati diferite de a lasa lucrurile in spate… sau nu. Femeile plang de mama focului, sufera si cred ca lumea se termina o data cu El, dar dupa toata nebunia asta se linistesc si constata ca au trecut peste, cu adevarat. In schimb, cei mai multi dintre barbati prefera sa fie cocosi si sa se amageasca cu pastile sau frectii la picior de lemn, pentru ca – nu-i asa?!- cum sa fie el facut de o tipa? Cum adica sa permita el sentimentelor pentru ea sa-i stirbeasca din masculinitate? Cum adica cum adica? Ei bine, de asta va e mult mai usor voua, barbatilor, sa pareti perfect intacti dupa o despartire, dar, sarmanii de voi, habar nu aveti cateodata ce va asteapta; cata suferinta, cat dor, cat de neinlocuit va fi Ea… Ei bine, astea fiind spuse, ma intorc la ce simt pentru tine.

Dragul meu, as fi facut orice pentru tine, pentru ca iubirea nu se masoara nici in kilometri, nici in minute; habar n-am in ce se masoara, dar nici nu am nevoie de vreo documentare pe tema asta. Imi ajunge sa stiu cat de goala sunt pe dinauntru, cat de parasita m-am simtit in momentul in care am avut nevoie de o vorba buna si o imbratisare din partea ta, iar tu n-ai fost capabil sa mi le oferi. Dar sa stii ca te-am inteles intotdeaua, atat cat mi-a permis mintea asta a mea de femeie care plange degeaba. Nu te invinovatesc pentru incapacitatea de a-ti asculta inima atunci cand te incapatanezi, caci e perfect normal. Poate ca si eu as fi facut exact la fel daca as fi fost in locul tau. Pacat ca tu nu te-ai pus nici macar o secunda in locul meu.

Intotdeauna cand o femeie spune NU categoric, sa stii ca de fapt simte cum cineva si-a bagat mana prin pieptul ei, a ajuns la inima si i-a smuls-o afara. Noi femeile suntem niste masochiste, ne ucidem toate sperantele si visele cand va anuntam ca sunteti pe punctul de a ne pierde si va imploram asa cum putem sa nu ne lasati sa plecam. Si voi ce faceti? De cele mai multe ori nici nu constentizati, apoi, trasi de maneca de cate cineva, realizati ce greseala enorma ati facut, ca apoi sa va para rau si sa va consolati intre voi ca doar Eh, femei sunt o gramada. Uite-o pe aia, ce buna e, poate sa fie a mea oricand. N-am eu nevoie de Ea, ca naiba? N-am cum sa o iubesc. Da’ ce credea, ca ma insor cu ea? Ei bine, nu, dragul meu, noi nu credem altceva decat ceea ce ne aratati, ca noi nu avem nevoie de vorbe sau povesti, ci de fapte. Stii cum e sa nu ceri nimic de la nimeni si sa ti se ofere totul? Cum nu? Uite-te la cate ti-am dat… pana si inima mea ai avut-o si ai calcat pe ea ca si cand era o ganganie oribila. Mai stii poezia cu gandacelul din palma copilului?

Eu ma bucuram sa te am pe tine si atat, nu trebuie sa fii mereu langa mine, nu am chef sa-mi sufli in ceafa la fiecare miscare si sa stii ca desi mi-ar placea sa te am mereu in gand, mintea mea se mai ocupa si cu alte lucruri de obicei. Cei doi neuroni ai mei, plictisiti de moarte, cauta tot felul de activitati ca sa nu se sature de tine si sa te consume pana cand nu mai ai ce cauta in mintea mea. Intelegi tu, acum, ca de fapt relatia noastra era cea mai frumoasa dintre toate?

Prietenia si iubirea se intalnesc atat de rar incat de fiecare data cand o fac fug una de cealalta ca si cand ar fi dusmance; ar trebui sa le invete cineva sa se accepte, ca sa vada cat de frumos le e impreuna.

Dragul meu, noi femeile avem niste modalitati tare ciudate de a ne face intelese cateodata. In schimb, voi barbatii nu va faceti intelesi nicicum, cel putin aparent. Ma surprind de fiecare data cand iti acord toata doza mea de rabdare. Ma uimesc tot mai mult de ipocrizie si ignoranta, dar eu stiu cum esti tu, ca ai avut grija sa imi arati. Esti un tip special, pentru mine esti deosebit, dar doar atat timp cat esti al meu. E normal sa incerc sa-ti explic cum gandim noi, pentru ca vreau sa nu repeti aceleasi greseli cu urmatoarea, careia, desi as parui-o cu prima ocazie, nu-i atribui nicio vina; ea e de fapt urmatoarea victima. Noi, femeile, vrem sa fiti exact asa cum sunteti voi; nu vrem sa va schimbam, pentru ca v-am ales dintre atatia tocmai pentru felul in care sunteti. Si va intelgem nevoile, stim ca vreti sa iesiti cu baietii la bere sau sa vedeti un meci sau sa admirati masini cu femei frumoase ( sau invers). Atunci cand va spunem ca nu avem nimic, de fapt va rugam sa insistati sa va spunem ce simtim; cand va spunem ca nu vrem sa va mai vedem, de fapt e un strigat de disperare care nu inseamna altceva decat fa ceva si tine-ma bine, bou vagon ce esti, nu-ti dai seama ca-ti scap?; cand facem pe suparatele ne ajunge sa ne sarutati asa cum stiti voi mai bine, ca sa ne treaca; cand n-avem chef de giugiuleala, vrem de fapt sa devenim putin salbatice, si daca ne doare capul si mai si spunem asta cu convingere, inseamna ca vrem sa fim tinute putin in brate si sa ne dati voi pastilele de care avem nevoie sa ne treaca. Si ne trece, orice trece.

Atunci cand iti spun ca te vreau pe tine, nu conta ca voi mai fi acolo atunci cand te trezesti. Stii ca poti sa razi, sa plangi, sa faci orice impreuna cu mine, dar nu-ti garantez ca voi fi acolo atunci cand te vei hotari tu ca vrei sa faci asta sau atunci cand ti-ai dat seama ( in sfarsit) ca asta vrei. Atunci s-ar putea sa fie altul in locul tau… pentru ca, asa cum am spus, dupa o buna partida de plans care se poate intinde pe o bucata mare de timp, am trecut peste tine. Fiecare dintre noi va avea mereu ceva deosebit: un zambet incofundabil, o sclipire in ochi pe care nu o sa o poti uita vreodata, un fel de a fi care te incanta pur si simplu. Niciodata nu stim ce ne rezerva viitorul si ideea de a ramane impreuna o vesnicie cu o singura persoana, cu tine adica, ne inspaimanta pana si pe noi. Asa ca nu vrem sa traim pentru totdeauna, ca ne-am plictisi. Viata nu traieste in trecut, si nici nu pierde vremea cu ziua de ieri. Stiu ca am mai spus asta, dar vreau sa te fac sa realizezi ca pentru mine nu conteaza nici trecutul tau, nici viitorul, ca nu sunt ghicitoare in palma si nici nu vreau sa fiu; pentru mine conteaza prezentul pe care il traiesc cu tine, si atat. Am tot vrut sa lupt pentru el, caci stiu ca merita, dar nu pot duce lupta asta de una singura, ca-mi trece timpul.

Te iubesc enorm, dragul meu! Enorm inseamna indeajuns de mult incat sa te las sa pleci, daca asta vrei. La un moment dat, unul dintre noi va trebui sa o faca, pentru ca am gasit combinatia perfecta de iubire si prietenie, de care ne e frica tuturor. Si nu mi-e rusine sa recunosc ca sunt om si simt aceste lucruri. Sunt mandra ca le pot spune in fata oricui si ca nimeni nu va putea vreodata sa ma judece pentru ca sunt om, mai precis, femeie. Am cate o doza separata de iubire pentru fiecare barbat care imi intra in viata. De data asta, cred ca am nevoie sa alimentezi…

( stiu ca barbatii ma vor uri, caci adevarul doare, dar macar voi ajunge in Rai admirata pentru curaj… asta e pentru toti barbatii care au pierdut fata visurilor lor pentru niste capricii, pentru cei care inca viseaza sa o gaseasca, pentru cei care tocmai sunt rugati sa nu faca aceeasi greseala ca primii…)