Diamonds are forever

pg. 288: Radacini timpurii

“Conditiile unei asemenea limitari in viata sunt create adeseori in copilarie, cand parintii sau alti adulti ori copii mai mari influenteaza procesul de formare a normelor si reprezentarilor despre rolurile pe care trebuie sa le joace fiecare. (…) Parintii isi educa in mod inconstient bebelusii ca sa devina baieti sau fete. (…)

Fetele invata de timpuriu ca nu sunt in stare sa faca singure decat putine lucruri. O mana grijulie le da la o parte piedicile din cale, inainte ca ele sa fi fost recunoscute ca atare. (…) Si azi poti recunoaste un baietel dupa costumasul albastru, iar fetitele dupa cel roz. (…) Deasupra patucului unde stau culcate fetitele se leagana figuri mobile reprezentand flori, papusele, ingeri, in timp ce deasupra bebelusilor baieti sunt atarnate avioane, masinute, caluti si vaporase. Beietelul afla de timpuriu care va fi mai tarziu lumea lui. El este de pe acum un mic pilot. Cine sa se mai mire: deja in primle luni de viata pe fetite le intereseaza mai ales pozele care reprezinta oameni, iar pe baietei cele care infatiseaza obiecte!”

pg. 300: “In loc sa porneasca in cautarea propriilor lor talente ascunse, multi oameni au tendinta de a cimenta aprecierile negative despre propria persoana, chiar daca ele s-au nascut pe fundamentul subred al unei educatii pline de prejudecati.”

pg. 334: “Ideea ca femeile au timp e confirmata, din pacate, de comportamentul multora dintre ele. Femeile isi bareaza dreptul de a avea timp pentru ele, pentru propriile lor interese si dreptul la autodeterminare si, pana la urma, sunt hartuite si epuizate de atata munca, desi au admis ca altii sa puna stapanire pe timpul lor. Ele fac ceea ce li se spune. Si la urma se simt aruncate de colo-colo, lipsite de valoare, nepircepute si proaste.

Altfel stau lucrurile cu fetele rele. Acestea isi iau in fiecare zi un interval de timp in care fac ceva care le aduce satisfactii, care este important pentru ele sau, pur si simplu, le face bine. Indiferent ca sunt angajate profesional sau numai casnice, indiferent ca fac sport, ca se intind putin pentru a se odihni, ca citesc, ca isi permit cate o baie sau, pur si simplu, doar trosnesc din degete si vad castele in nori. Fac ceea ce e bine pentru ele, fara sentimente de vinovatie.

Fetele indraznete nu sunt un fenomen nou al epocii actuale. (…) Daca te-ai nascut cu aripi, trebuie sa faci totul pentru a ti le folosi.“

pg. 337: “Ce este comun acestor fete:

Ele incalca regulile.

Ele stabilesc reguli proprii.

Ele ridica pretentii neechivoce.

Ele spun in fata NU.

Ele nu lasa pe nimeni sa le faca nesigure.

Ele au o viziune a caii lor personale.

Ele gandesc generos, nu meschin.

Ele isi procura niste trairi ale succesului.

Ele nu vor sa placa neaparat.

Ele nu se tem de critica.

Ele nu se lasa reduse la tacere.

Ele accepta ideea: Daca nu risti, nu castigi.

Ele isi folosesc energia pentru scopurile LOR.

Ele sunt mandre de succesele lor.

Lor le place sa concureze.

Ele folosesc un limbaj direct si nu-si bat capul cu ceea ce ar putea face sau gandi altii.

Fetele rele au chef sa castige.

Fetele rele au chef sa invinga.

A vrea sa invingi este dorinta pozitiva puternica in care se cuprinde, in ultima instanta, lucrul la care femeile renunta adeseori.”

de Ute Ehrhardt

“Ute Ehrhardt, licentiata in psihologie, s-a nascut in 1956 la Kassel. Din 1976 lucreaza in domeniul formarii adultilor, iar din 1980 este conferentiar independent in sfera perfectionarii profesionale. Principalele probleme abordate: planificarea carierei, comunicarea si optimizarea facultatilor si aptitudinilor proprii. Din 1984 conduce impreuna cu partenerul ei, Wilhelm Johnen, un cabinet de consiliere psihoeconomica. Este autoarea volumelor: Und jeden Tag ein bischen boser, Die Hlugere gibt nicht mehr nach. Frauen sind einfach besser.”

Nu cunosc nicio cale sigura care sa duca la succes, dar cunosc una care duce sigur la insucces: incercarea de a-i multumi pe toti. Platon

pg. 143: “(…) Asa se explica si ideea pe care o au unii oameni despre ei insisi, niste oameni care se considera inteligenti, norocosi, ghinionisti sau insignifianti. Si pentru ca porumbeii zboara doar acolo unde se afla alti porumbei, si sistemul asteptarilor, al succesului sau insuccesului, functioneaza la fel.

Femeile care au invatat de cand erau mici ca au mai putina valoare decat altele isi formeaza o imagine despre ele insele corespunzatoare reprezentarilor care le-au fost inoculate.

Imaginile pe care si le fac oamenii despre ei insisi se mai fixeaza si din cauza ca ei au o memorie selectiva. Ei tin minte lucrurile care le confirma atitudinea si cred apoi ca asa este in realitate. Oamenii percep mai usor si mai clar lucrurile la care se asteapta. Cele care corespund intr-o masura mai mica reprezentarilor proprii sunt mai putin asteptate si uitate mai repede. (…) Omul vede ceea ce este obisnuit sa vada si inregistreaza lucrurile la care se asteapta. Cand cineva nu poate vedea un lucru care nu se incadreaza in propria sa imagine, atunci exceptia confirma regula.”

pg. 204: (…) S-ar putea ca barbatul si femeia sa fie azi, ce-i drept, concurenti, dar ei nu sunt in mod automat dusmani. Barbatii sunt concurentii care, in momentul de fata, poate ca au un pas avans, ca in orice joc, si aici curajul, spiritul de initiativa si perseverenta vor duce la atingerea scopului. Sau asteptati, ca la Malefiz, ca ceilalti sa va dea la o parte piedicile din cale? Prin urmare: nu va mai plangeti atata ca lumea e rea. Aceasta atitudine nu a ajutat pe nimeni sa progreseze. Ceea ce le poate ajuta pe femei sa mearga inainte este sa ia o decizie clara impotriva propriei lor mentalitati de subordonare. Fiindca aceasta mentalitate mai conduce si azi, din pacate, comportamentul multor femei; uneori ea ramane in subconstient, dar actioneaza, oricum, in sens contrar propriei evolutii. Ea le impiedica pe femei sa-si formeze un sentiment sanatos al propriei valori. Eu numesc aceasta mentalitate a femeilor care se franeaza si se neaga pe ele insele sindromul Mona Lisa. Pentru ca zambetul ei impenetrabil reprezinta pentru mine simbolul cel mai puternic al supunerii feminine.

Daca ati stat mai mult timp in fata tabloului lui Da Vinci de la Luvru, veti simti, probabil, tristetea plina de melancolie a zambetului ei. (…) Multa vreme nu mi-a fost clar care era cauza repulsiei pe care mi-o provoca. Pana cand am recunoscut in zambetul Mona Lisei ceea ce vazusem atat de des in sedintele terapeutice pe care le conduc: un semnal sigur al renuntarii feminine. Mai exista si o alta tratare artistica a acestei teme – renuntarea de sine feminina- care m-a miscat si mai mult. (…)

Am stat adeseori, la seminarii si sedinte, in fata unor femei al caror zambet are o calitate asemanatoare. Chiar in cazul in care partenerul le umilea, le jignea sau le trata rau, ele mai aveau pe chip un zambet disperat. El ramanea, cand vorbeau despre speranta sau despre perioada fericita de la inceputul relatiei lor. (…) Femeile trebuie sa reziste pe parcursul unei portiuni de drum anevoioase, poana cand vor putea sa stea in fata vechiului sau noului lor partener cu niste sentimente pline de demnitate.

pg. 260: “(…) Modestia are multe “cauze”: o constienta de sine slaba, asteptarea unor recompense ceresti sau pamantesti, teama de conflicte si, nu in ultimul rand, speranta de a te bucura de ocrotire si respect. Multe femei ascund cu multa pricepere in spatele modestiei indoiala asupra propriei lor competente de specialitate si a capacitatii de a se descurca in viata. Ele spera ca prin supunerea plina de respect, bine mascata, vor fi ferite mai bine de atacuri si critici din partea colegilor sau a partenerului lor. (…)”

pg. 274: “(…) Femeile trebuie sa inceteze sa se  mai planga de structurile existete ale puterii si de imaginile rolurilor si sa mai sufere intr-un mod lipsit de sens. Asa ceva nu face pe nimeni sa progreseze. Trebuie sa deveniti dvs. insiva atente si sa va atrageti una alteia atentia cand alunecati din nou in niste clisee vechi. Trebuie sa va fiti sprijin uneia alteia, cu sfatul si cu fapta, si sa va invingeti impreuna momentele de criza. (…)

De asemenea, nicio femeie nu va ajunge departe daca va cauta sa le arate barbatilor tot ce au gresit ei si sa-si risipeasca fortele tinand tirade critice la adresa lor sau chiar nutrind sentimente de ura fata de sexul opus. Aceste atacuri nimeresc in gol sau se intorc impotriva femeii. E nevoie de spirit constructiv, nu distructiv. Femeile trebuie sa actioneze din prorpie initiativa, fara a astepta sa fie impinse de la spate.(…)

(…) Femeia modesta si dispusa sa ajute este o veritabila dubla greseala. (…)”

pg. 279- 278: “Intrebati-va: Intodeuna cand eu sunt… sunt asa pentru ca asa vreau cu adevarat? Ori ma comport asa pentru ca altii se asteapta de la mine la acest lucru, sau poate eu presupun ca altii asteapta de la mine un asemenea comportament? (…) Incercati sa gasiti in niste situatii critice raspunsuri concrete la aceste intrebari:

Care sunt dorintele mele?

Ce motiv imi determina modul de a actiona?

Ce astept in schimb, daca ma port intr-un anumit fel?

Ce cai duc spre telul meu?

Ce gesturi alternative, ce modele lingvistice si de actiune am, in afara celor care imi vin in minte imediat?

Care este dispozitia mea chiar in acest moment?

Ce mi-ar placea sa fac cel mai mult?

Ce este cel mai bine pentru mine?

Ce s-ar putea intampla daca as persevera?

Ce temeri ma opresc sa o fac?

Cum ma simt cand imi dau seama clar ca imi trec cu vedere propriile interese si ma neg astfel pe mine insami?

Cum ma voi simti: maine/ saptamana viitoare/ luna viitoare/ anul viitor?

Cum m-am simtit in niste situatii comparabile cu acestea?” (…)

Mai am putin si o termin. Va aparea si in pagina Carti, atunci cand o voi fi citit in intregime. Intre timp am oprit citirea celorlalte doua carti. Voi continua…