Din principiu

Nu suntem mai putin oameni daca ne lasam guvernati de propriile noastre coloane vertebrale. Am constatat ( nu acum, ci mai demult) ca fiecare principiu pe care ne bazam isi are originea intr-o forma sau alta de existenta, experienta sau traire ( de orice natura ar fi ea).

In baza principiilor pe care le inradacinam in noi, actionam (sau nu) in anumite circumstante. Nu zic ca n-ar fi normal sa facem asta, dar de cele mai multe ori avem impresia ca ceea ce credem noi e general sau perfect valabil si pentru ceilalti de langa noi. Totusi, valorile morale, cele care sunt fondul (re)producerii coloanei noastre vertebrale, nu sunt la latitudinea noastra. Nu degeaba au trait Aristotel, Kant si altii. Am incercat de fiecare data cand am scris sa emit niste judecati de valoare, numai ca sa incerc sa ajut. Sa ajut, conform principiilor mele, sa sfatuiesc, sa incerc macar sa dau sfaturi, pentru ca cei care citesc sa nu ajunga sa repete experientele mele si ale celor care se mai afla pe aici, ci sa si le insuseasca, asa cum ii lasa pe ei constiinta, si sa invete cumva din ele.

De cele mai multe ori am fost bine inteleasa si mi s-a dat dreptate. Alteori am fost luata drept o gluma sau in joaca. Cateodata mi se spunea ca ma deschid prea mult si ca multi au impresia ca ma cunosc. Ei bine, nu stiu cat de mult se observa sau nu, dar ceea ce e aici nu e doar traire transpusa “pe hartie” si, mai presus de orice, nu sunt doar trairile mele, ci sunt trairile tuturor celor care isi deschid inima in fata mea, ale celor care imi povestesc patanii, ale celor care vin la mine in cautarea unei vorbe bune sau a unui sfat. Cel mai mult conteaza sa intelegem ca asta nu e un subiect tabu. Restul nu conteaza. Sau e tacere. Restul nu ramane, nici nu va fi scris.

Principiile sunt cele care imi guverneaza existenta atunci cand iau decizii, atunci cand sunt nevoita sa calc pe cadavre, atunci cand nu-mi mai pasa de altceva decat de mine ( si, evident, de cei care sunt interesati de mine). Fiecare principiu are un nume dar niciodata reguli. Acum traiesc conform principiului Cand sunt buna, sunt foarte buna. Cand sunt rea, sunt si mai buna. Acum, fiecare intelege ce vrea, nu de alta, dar principiile, ca si gusturile, nu se discuta.

In principiu, incerc ca ce scriu aici sa ramana aici, pentru ca rufele nu se spala in public. Rufele, ca si principiile, sunt cele care tin de intimitate si ramane la latitudinea fiecarui cititor sa si le asume asa cum vrea. In continuare voi proceda ca si pana acum, fara sa dau din casa. Acasa la mine va fi liniste si pace, caci n-are rost sa te pui cu prostu’, ca are mintea odihnita. Principiul asta e imprumutat, dar cred ca am dreptul asta. Fiecare poate sa imprumute din principiile mele, nu de alta, dar sunt convinsa ca nu va avea acelasi concept de interpretare sau acelasi rezultat. I’m not a teacher, yet you’re still an apprentice.

In principiile omului, ca si in gusturi, nu te poti… stii tu ce, ca nu-i frumos.

Te vedeam

Te vedeam, la un moment dat, cum treceai pe langa mine fara sa schitezi vreun gest. Mi se parea atunci ca nici macar nu ma vedeai. Aveam impresia ca traiam numai eu in lumea mea, fara ca tu sa faci parte din ea. Ti-am scris poezii, ti-am trimis sonete si acorduri de chiatara.  Numai eu le auzeam.

 

Am reusit apoi sa ma impiedic de ignoranta ta si sa ma agat de bratul tau. Si m-ai carat o perioada, iar picioarele mele nu mai atingeau pamantul.

Apoi te-am privit cum te transformi, iau eu ramaneam ancorata in imaginea pe care mi-o creasem. Ce piesa stupida! Nici actorii care faceau parte din spectacol nu mai erau multumiti de el. Iar publicul… publicul era confuz. Nu mai aplauda sfarsitul piesei, nu s-a prins cand s-a terminat, cand s-au aprins luminile si scena a ramas goala.

Apoi te-am vazut cand am intors capul. Te-am observat din celalalt unghi al camerei pe care pana acum n-o cunosteam. Si te vedeam cum te pierzi printre spectatori, in timp ce stiam ca nu esti unul dintre ei. Te vedeam cum dai drumul franghiei pe care ti-o aruncasem in prapastia din care, agatata de bratul tau, te-am scos pentru o vreme. Cat de greu mi-a fost! Apoi am inteles ca de celalat capat al ei, fundul prapastiei ti s-a parut mai apropiat decat iesirea din ea, unde ma aflam eu. Tu ma vedeai asa de departe de tine… Si te-am lasat sa cazi, ti-am trimis semne sa te linistesti, ti-am daruit bucati din mine pe care sa le porti, sa nu fii singur.

Te vedeam cum aluneci incet si ireversibil. Te priveam asa cum o faceai si tu cand treceai pe langa mine. Si apoi te-ai impiedicat de ignoranta mea, te-ai agatat de bratul meu si te-am carat o perioada, iar picioarele tale nu mai atingeau pamantul. Dar m-ai vazut apoi din alt unghi al scenei pe care jucam piesa perfecta, in care tu nu mai erai actorul principal. Ma vedeai asa cum o faceam si eu. Priveai scena si publicul aplaudand finalul. Ai parasit teatrul fara ca eu sa te vad plecand si fara sa poti aplauda, caci de bratele tale era ancorata ea.

 

Nu te-am mai vazut apoi o vreme. Te mai vedeam din cand in cand cum treci pe langa mine si te impiedici de ignoranta mea. Ma vedeai apoi surazand, dar intelegeai totul gresit. Ai privit tot din acelasi unghi. Ma vedeai apoi impiedicandu-ma si amuzandu-ma de ignoranta mea, agatandu-ma de bratul oricui, caci nu mai conta spectacolul. Faceam parte din publicul care aplauda furtunos inceptul unei noi piese.

Te vedeam apoi pe scena, impreuna cu ceilalti actori cu care am lucrat. Si va aplaudam puternic. Te laudam pentru prestatia perfecta si comparam piesele in care am jucat. Scenariile erau aceleasi, piesele se jucau la fel, doar actorii se mai schimbau periodic. Aplaudam din nou. Cand a cazut cortina, s-a aprins lumina si am parasit sala, tot in aplauze. Nu te mai vedeam…

Uite-te inapoi…

… dar mergi inainte.

Sunt deja in ultima saptamana a celor 21 de ani de experiente, trairi si crime. As fi facut un bilant, dar nu e cazul, e prea multa dezordine in ganduri. Si chiar daca as fi facut vreunul, nu l-as fi publicat; nu conteaza de ce. Intotdeauna am considerat intrebarea asta inutila. Mai bine intreb cum asa?. In tot haosul asta am gasit si ordinea, linistea, pacea. Am regasit copilaria la venirea tatalui meu in tara pentru o foarte scurta perioada de timp. Am mai gasit in sertarele prafuite ale amintirilor mele prietenia pura. Am dat si peste primele scrisori, poezii si desene. Mi-am regasit pasiunea pentru pian si clasa a 5-a din generala, cu primele clape apasate indelung.

Am gasit si locuinta destinata mie si cred ca voi incheia contractul de inchiriere curand. Peisajul e superb: vedere panoramica asupra Brasovului in stanga si deal in dreapta. Combinatia perfecta de civilizatie si salbaticie, cu mine intre ele, privind de la balconul camerei inca nepersonalizate. Am ajuns la un consens in ceea ce priveste locul in care trebuie sa locuiesc: nu e momentul sa parasesc tara, dar oricand voi simti nevoia sa fac asta, cineva ma asteapta acolo unde trebuie sa ajung. Si e foarte linistitor sa stiu asta. Cu toate astea, inca nu m-am hotarat ce voi face de ziua mea. Am spus ca nu-mi voi dezminti calitatile organizatorice si voi face o petrecere. Mai tarziu m-am gandit ca daca tot il conduc pe tata la aeroport in weekend, as putea sa raman in Bucuresti, sa redescopar opera, teatrul, filmul, mall-ul cel nou (pentru mine).

Asta nu e un bilant, nu e vremea lui inca; astea sunt constatari… M-am uitat inapoi si am zambit. Acum merg inainte si zambesc din nou. E mult mai frumos decat pare.

In cazul in care aveti ceva idei cu privire la ziua de 30 noiembrie, dati-mi de veste, sunt deschisa propunerilor. Cutia postala e deschisa cadourilor si urarilor, caci nu ma voi retrage in lumea mea de una singura, si cred ca e important pentru mine sa stiu pentru cine contez. Asadar, in cazul in care e bal, bal sa fie, si oricine e binevenit, atata timp cat ne cunoastem. Daca nu, probabil ca posibila excursie in strainezia de saptamana urmatoare va fi exact modul de sarbatorire pe care il voi adopta.

Lumea fara poezie…

… viata ar fi pustiu.

In urma verificarii statisticilor din ultimele 3-4 zile am constatat asa: ca cel mai vizionat post a fost Draga mea, iar pe locul doi s-a situat Dragul meu,; acum doua zile am avut 189 de accesari, iar ieri 170. Asadar, am primit “felicitauri” pentru cele doua articole asa cum nu cred ca am mai primit pana acum pentru vreunul. Fosti prieteni ( vreo doi adica) si potentiali-am-vrea-sa-fim m-au contactat sa-mi spuna ca am mare dreptate ( dar e prea tarziu pentru unii dintrei ei sa mai faca ceva, nu doar in ceea ce ma priveste), iar fetele toate mi-au spus ca s-au regasit acolo. Ei bine, intentiile mele au fost corect intelese ( pana acum) si unanim acceptate. Conform acceptiunii mele asupra criteriului de selectie a informatiilor, am constatat totusi ca nimeni ( mai putin o domnisoara) nu a avut curajul sa isi publice comentariul. Eu una nu am transcris replicile, pentru ca nu mi se pare etic. Etic, auzi.

Printre cele mai cautate cuvinte si expresii in motorul de cautare au fost, pe langa numele meu ( pe care tot nu stiu cine il cauta toata ziua), craciun, de craciun, craciun frumos, diamonds are forever, mananca roaga-te iubeste, elizabeth gilbert, hulubul pasarea paradisului si altele cateva…

Cu toate astea, am citit ( prin intermediul Ioanei), poezia urmatoare, pe care nu pot sa nu o impartasesc cu voi. Cat adevar!

Avem timp
de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot
altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand
trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta;
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna
ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul
loc
Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe
in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic
de dat,
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul,
Ca si vorbitul,
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede .
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat…

Draga mea,

Stiu ca acum ti se pare incredibil ca nu esti in stare sa te arunci de la balcon, dar, pe langa faptul ca stai la parter si nici nu ai balcon, nu ai curajul sa o faci. Stiu ca acum nimic din ce ti-as spune nu va reusi sa te faca sa te simti mai putin obosita, mai putin sfarsita, mai putin deprimata. Stiu ca toate cuvintele cad greu la ora asta pentru tine, indiferent de cat de moi ar fi, ca patul cald ti se pare departe de raceala din sufletul tau. Stiu ca nu mai poti sa fii tot tu mereu, chiar daca in adancul sufletului tau ai ramas aceeasi. Inteleg ca nu poti concepe sa fii parasita de persoanele care te iubesc si pentru care, mai presus de orice, te-ai sacrifica. Si eu am iubit la un moment dat atat de mult incat as fi facut orice pentru persoana respectiva; daca mi-ar fi spus ca ii trebuie o inima noua ca sa supravietuiasca, i-as fi dat-o pe a mea, la propriu. Sunt mari cuvintele astea, dar atat de mici suntem noi… Uite-te cat de mare e lumea, uite-te la infinitatea Universului. Acum, chiar crezi ca suferinta ta e cea mai mare? Uite-te la prietenele tale, cele care te asteapta cu o cafea sau un ceai atunci cand ai nevoie de ele, uite-te la “echipa de deratizare” care te prinde tocmai cand aluneci pe marginea prapastiei. Uite-te la copiii care te-au invatat ce e puterea. Apoi reanalizeaza-te si vezi unde ai ajuns. Nu e momentul pentru bilanturi, nu e momentul sa te pierzi, dar e momentul perfect sa te regasesti printre lacrimile astea care par ca vin dintr-un izvor nesecat. Cateodata, si prea mult bine e un blestem, iar cand ajungi la o rascruce nu mai stii in ce directie sa mergi.

Stii ca nu esti singura, desi pe dinauntru esti goala, ai inteles ca ai parte de iubire, doar ca nu asa cum ai fi vrut-o tu. Stii ca oricand ai nevoie de ajutor ma gasesti aici si ca sunt prietena ta cea mai buna. Sunt si am fost mereu asa cum ti-ai dorit tu sa fiu, dar mai ales cand ai avut nevoie de mine. Dar, draga mea, daca nu vei continua sa fii tu, va trebui sa te parasesc, esti o incarcatura pe care nu pot sa o car mai departe, pentru ca ma incetinesti. Draga mea, te iubesc mai presus de orice si ai putea fi tot ceea ce am eu nevoie sa fii, dar trebuie sa te rog sa cobori. Calatoria asta e pentru mine.

Cred ca te-ai gandit la un moment dat sa renunti la orice lucru material, nici cariera n-ai mai fi vrut sa ai, ai uitat ce e aia televiziune, PR, sau altceva, te-ai fi multumit sa fii si vanzatoare intr-un butic de antichitati sau de lenjerie intima. Te-ai gandit ca n-ar fi rau nici daca te-ai muta intr-un alt oras, daca ai schimba toata lumea din jurul tau. Ti-ai imaginat ca daca te culci cu vreun altul, vei face un fel de transfer de sentimente. Ai crezut ca daca scrii un roman despre povestea ta, ea se va termina.

Draga mea, iubeste-te pe tine asa cum ai vrea sa o faca ceilalti. Spera cat de mult poti tu si fii optimista, pentru ca tu esti cel mai important lucru pentru tine. Stii ca tot aici ma vei gasi cand vei avea nevoie de mine, pentru ca, de fapt, nu te voi parasi niciodata. Si sa mai stii de la mine ca pentru El intotdeauna va exista o Aceea: cea care ii inveseleste zilele numai prin sunetul rasului ei, cea care il linisteste intotdeauna si ii spune ca va fi bine, cea alaturi de care incep sa-i tremure genunchii de emotie atunci cand il ia in brate, cea alaturi de care ar uita de tot restul lumii. Fiecare barbat isi va aduce aminte de Aceea chiar si dupa zeci de ani, atunci cand e insurat, are copii si poate si nepoti, iar la un meci de fotbal sau sah isi mai aminteste… Auzi, Costele, mai stii tu cand mergeam eu cu Maria pe deal si uitam de noi, ne uitam la stele si ni se parea ca sunt toate ale noastre? Da… bai Costele, ce dor imi e de ea… Stiam ca ea e Aceea, dar n-am putut bai Costele sa o tin langa mine. Ce las am fost! Ea era bai Costele aia. Stiu ca tu vrei sa fii Aceea, dar fii sigura ca daca nu esti tu pentru el ceea ce ti-ai dori, inseamna ca nici el, de fapt, nu a fost niciodata El…

Stiu ca nu te umplu cuvintele mele, stiu ca in ciuda tuturor oamenilor care sunt in jurul tau te simti tot singura si te intrebi cum e posibil, stiu ca intreaga lume ti se pare atat de rea si de frumoasa in acelasi timp, dar crezi ca nu vei mai apuca sa te bucuri de ea niciodata, ca toate melodiile au fost create parca special pentru tine si nu contenesti sa aculti versurile si sa le dai un nou inteles fiecaruia dintre ele… stiu totul, pentru ca si eu le-am simtit, la randu-mi. Dar stii ce? Nimic din toate astea nu mai conteaza. Mananca, roaga-te, iubeste. Accepta, invata si depaseste. Ti-am mai spus cum e cu treptele de viteza. Cand simti ca mergi prea repede, incetineste putin si ia-o incet, e mai sigur asa; cand simti ca deja ai lasat-o prea moale, fa ceva si accelereaza, ca daca nu, o sa-ti moara motorul si o sa tragi pe dreapta, pe avarii, pana cand vin cei de la tractari. Atunci cand nu stii prea multe, nu vei avea de ce sa fii ranita. Atunci cand meriti sa ai ceva, cu siguranta e de ajuns sa merite sa lupti pentru asta.

Eu te iubesc, desi stiu ca iubirea mea nu e de ajuns pentru tine. Macar nu esti singura, caci in noaptea asta vei dormi impreuna cu toate visele si ambitiile tale. El se gandeste la tine neincetat, cu siguranta; doar ca esti prea mult pentru el cateodata, lasa-l sa respire si roaga-te sa nu te piarda cu totul. Somn usor!

(asta e pentru ele, urmeaza… Dragul meu)

Insatiable

Versurile mi-ar spune totul.