… de ce scriam la 16 ani si publicam la 20…
Iertare
Te rog sa ma ierti,
Sa-mi ierti indrazneala
De a spune “Te iubesc!”
Iarta-mi suferinta
Si puterea de a continua.
Iarta-ma, te rog frumos,
Ca te-am facut sa stai,
Sa astepti, sa speri
Si ca apoi mi-ai facut la fel…
Mai iarta-mi cuvintele,
Mangaierile si soaptele,
Dar nu-mi ierta iubirea!
Hai cu mine!
Mi-au spus ca numai ingerii au aripi
Dar n-am crezut!
Te-am vazut cum zbori si pleci si te intorci.
Esti ultimul inger pierdut
Si te-ai intors sa ma iei in Paradis.
Ia-ma si du-ma departe
Sa invat si eu sa zbor ca tine
Sa putem fugi-mpreuna,
Sa ne ascumdem si sa plutim.
Mi-au mai spus ca nu poti plange.
Si-atunci, ce este ploaia?
Dar fulgii de zapada?
Cum de soarele n-arunca in zadar
Lumina si caldura-n ochii tai?
Si mi-au spus ca daca pleci, nu te intorci.
Am asteptat si m-au mintit.
Atunci cand te-ai oprit din plans
Te-ai intors, zburand, la mine;
Si m-ai facut sa ning si eu
Caci ochii mi-ai umplut cu fericire…




2 comments
Comments feed for this article
septembrie 13, 2008 la 7:11 pm
radu v. iancu
niste versuri inocente, se simte vocea unui copil preocupat de ideile sale si sentimentele sale / as fi curios cum ai scrie acum un poem? incerci?:)
septembrie 14, 2008 la 8:20 am
Alexandra
Am incercat si am si scris, tot acum ceva vreme. Si chiar mi-ai si comentat tentativa de poezie atunci
Acum nu mai vreau sa mai scriu.