S-ar putea spune ca ma subestimez .  Am promis ca onorez tag-ul. Imi cer scuze Ioanei ca nu l-am onorat pe al ei primul, dar inca nu stiu ce i-as cere unui pestisor de aur, d-apai sa ma imaginez intr-o astfel de povestire…complicat.

Minunile pentru mine nu au definitie, asadar nici ce voi scrie mai departe nu va parea (poate) o minune in ochii vostri.

Si ar fii….

Minunea nr. 1- numele meu e scris pe,” si anume”, un generic, la o emisiune.

Minunea nr. 2- nu prea mai tin cont cu ce ma imbrac de la o vreme ( in sensul ca nu mai stau cate o ora in fata dulapului ca sa ma gandesc cu ce dreq ma mai imbrac azi, ca deh…niciodata parca nu mai am haine).

Minunea nr. 3- nu ma mai plang una-ntruna ca nu am haine. ( vezi mai sus ).

Minunea nr. 4- incepe sa-mi stea cat de cat parul fara sa-l mai aranjez cate o juma’ de ora. ( da’ tot imi ia 15 min).

Minunea nr. 5- nu mai pot sa stau degeaba, in timpul saptamanii. (m-am obisnuit cu agitatia, cu drumurile, cu stresul…).

Minunea nr. 6- sunt inca dependenta de dragoste. ( da stiu… daca nu ma iubeste nimeni, atunci nu va iubesc nici eu pe voi ).

Minunea nr. 7- incep sa nu mai am timp sa citesc revista mea preferata- COSMOPOLITAN si asta e TRAGIC! ( inca nu am terminat de citit nr de pe aprilie, dar il am deja de o saptamana jumate pe ala de mai ).

Minunea nr. 8- incep sa nu mai fiu dependenta de shopping si sa nu mai am chef toata ziua ( ca inainte) sa merg sa-mi cumpar ceva numa’ de dragu’ de-a strica banii. ( asa ca incep sa-mi ajunga ).

Minunea nr. 9- incep sa mai castig cate un ban (prea putin, ce-i drept) pe munca mea, dar inca de asta nu m-am convins prea tare…

Minunea nr.10- incep sa uit ca trebuie sa mananc, dar atunci cand “simfonia” din stomac ma innebuneste, realizez ca mancasem pe ziua respectiva 2 mucenici cu nuca (de post) si 2 cafele. ( vezi ziua de azi ).

Mai departe, scrie-n carte.

Cine vrea, sa primeasca si sa daruiasca.